Salutari,


Prin 2000, pe vremea cand eram in liceu, verile le petreceam pe trasee montane, la imboldul tatalui si unchiului meu.

Anii au mai trecut dar placerea de a ajunge sus nu s-a schimbat. Din pacate nu mai exista acelasi timp de a bate la picior toate potecile, insa ne bucuram de masinile ce ne pot purta aproape de aceste poteci.

Traseu: Bucuresti - Ploiesti - Cheia (DN1A) - dreapta la fabrica de apa Keia - apoi drum forestier de aproximativ 10 km - 15 km pana la Cabana Ciucas. 70% din drumul forestier se poate pracurge cu orice tip de masina cu garda inalta. Ultimii 30% exclusiv masini 4X4, pantele avand o inclintie semnificativa. Exista, desigur, si varianta mersului pe jos sau a solicitarii masinii cabanei, care poate prelua turistii contra unei sume de 15 lei/urcari sau coborare.

Noi am luat Duster-ul si am ajuns pana sus, fara probleme. Chiar e un mic miracol masina asta, are o abilitate fantastica si versatila de a face fata drumurilor rele.

La cabana forfota mare insa lume linistita, oameni ai muntelui. Multi turisti straini incantati de peisaje, multe familii cu copii.

Nu am putut rezista unei mamaligute cu branza autentice, ciobanii fiind practic "peste drum".

De aici se poate parcurge traseul catre Varful Ciucas prin Saua Tigailor, se poate ajunge la Cheia prin Culemea Zaganu sau in Pasul Boncuta. Optiuni pentru amatorii de munte exista.

Cabana e evoluat si ea odata cu trecerea anilor, cand am vizitat-o prima data, sa fie vreo 15-16 ani de atunci, era o cladire saracacioasa ce inchiria paturi comune intr-o camera mare, pentru turistii obositi dupa un traseu lung sau care doreau sa prinda putina odihna inainte de a incepe unul.

Acum cabana are camere duble dotate cu toate facilitatile moderne, un restaurant si tot ce-i trebuie pentru ca sa fie catalogata si apreciata pe Trip Advisor.

Totusi farmecul locului nu s-a schimbat iar faptul ca accesul nu este pentru oricine ci doar pentru cei ce sunt suficienti de pasionati pentru a lua la picior culmea sau a plati pentru a ajunge sus, in fata nefiind parcate mai mult de 3 masini, face ca locul sa aiba un farmec aparte.

Recomanda, mai ales ca nu este departe de Bucuresti. Ideal pentru o dupa-amiaza de duminica.

Poze Cabana Ciucas:

[attachmentid=1628073094] [attachmentid=1628073095] [attachmentid=1628073096] [attachmentid=1628073097] [attachmentid=1628073098] [attachmentid=1628073099] [attachmentid=1628073104]


La intoarcere ne-am abatut din drum catre stanga si implicit cate Muntele Rosu. Nimic deosebit in afara de asfaltul impecabil, fapt ce facea ca locul sa fie plin, spre deosebire de Cabana Ciucas, mult mai restrictiva din punctul acesta de vedere.

Poze Muntele Rosu:

[attachmentid=1628073105] [attachmentid=1628073106] [attachmentid=1628073107] [attachmentid=1628073108]

"Nici vorba sa mergem la mare in conditiile astea" isi zise in barba-i inexistenta Bicicleta, vazand puhoiul de lume de pe litoral. "Facem un traseu pe munte, de o zi, si scapam si de lume"...

Cam asa ma gandeam acum vreo saptamana. Traseul era unul pe care pusesem ochii mai demult, anume Muntele Rosu - Cabana Vf. Ciucas - Vf. Ciucas, in muntii cu acelasi nume. Estimat cam 3.5 ore dus si tot atat intors.

Plecat dimineata la 7.10 din copitalasi ajuns la 9.30. Acolo, primul soc - plin de lume! Masini in toata parcarea, si pe o parte si pe alta. Surpriza a fost mare intrucat anul trecut oprisem aici fix 10 minute, cat am constatat ca e complexul inchis si nu puteai lua nici o cafea de la un automat. De data asta pare ca lumea a optat pentru catarat pe munte nu atat din marea dragoste pentru munte, ci din cauza lipsei de alternative externe.

[attachmentid=1628118664]

Si noi care nu voiam sa vedem aglomeratie...

Bai si se trezesc oamenii sa vina nevorbiti la munte, asa ca incep sa turuie cu o energie incredibila, si in gura mare; sa nu va lasati pacaliti, daca oamenii vin la munte in nici un caz nu vorbesc despre trasee pe munte, echipamente sau flora intalnita; nu taticu': ce contract are el cu banca, cum a vorbit ea cu contabila, niste pustani faceau recenzii de jocuri samd samd; nu stiu cum vine chestiunea, dar a fost un motiv foarte intemeiat sa grabim pasul si sa-i lasam in urma pe galagiosii astia...

In fine, ne concentram pe drum: dupa un urcus frumos dar solicitant, in care lasam in urma niste hominizi vorbareti, drumul se domoleste si se deschide, se vad clar parcare de jos, cabana Vf Ciucas, culmile din vecinatate.

[attachmentid=1628118665] [attachmentid=1628118666] [attachmentid=1628118667]

Raul de oameni aburca pe munte aidoma unui miriapod gigant, nascut din zecile de masini din parcare.

[attachmentid=1628118668]

Ajungem La Rascruce - de aici drumul face stanga, catre cabana, sau dreapta, catre Vf Zaganu. Lasam Zaganu pt data viitoare si facem stanga. Acceleram putin, gloata se apropia cu zumzetul unui bondar imens, si ne putem bucura de peisaje, in liniste.

[attachmentid=1628118669] [attachmentid=1628118670] [attachmentid=1628118671]

Un cioban si o turma de mioare se incadreaza perfect in peisaj.

[attachmentid=1628118672]

Ajungem aproape de cabana dar nu oprim, mergem pe drum catre obiectiv - Vf. Ciucas.

Masivul e frumos, maiestuos, rasare din covorul verde si-ti face pofta sa te sui pe el. Noua si inca vreo catorva sute de oameni.

[attachmentid=1628118673]

Drumul nu e greu dar urcusul e constant, si te solicita. Uit ca nu mai am chiar 25 de ani si obosesc, desi am mancat dimineata si am bagat un Snickers inca din masina. Nevasta-mea, ca de obicei, e in fata mea la 10-15m, dar acum a ajuns pe la 100... Incepem sa urcam printr-un horn cu pietris, abrupt dar frumos, si aglomerat ca-n 335 la ora 17.00...

[attachmentid=1628118674] [attachmentid=1628118675]

Drumul urca apoi domol pe o cararuie, pana in varf, unde lumea sta la coada sa-si faca poze cu stalpul pe care scrie "Vf Ciucas - 1954m".

[attachmentid=1628118676]

Ne pozam si noi. Din varf se vad foarte frumos toate vaile, crestele, formatiunile stancoase, multe cu denumiri populare (ex. Mana Dracului). Fara sa vrei te gandesti la miile de ani necesare sculptarii, de catre vant, ploaie si soare, a stancilor astora alb-gri, in forme aleatorii dar carora omul le da diferite interpretari si legende.

[attachmentid=1628118677] [attachmentid=1628118678] [attachmentid=1628118679]
[attachmentid=1628118680]

Intoarcerea o facem pe acelasi drum, si oprim la cabana. Au si restaurant - bun, zic. Dar curtea era plina de oameni, la coada as fi stat o ora, probabil. Si-mi era o sete teribila, as fi ucis cu mana goala pentru o bere rece, dar erau prea multi martori... asa ca o luam pe jos pe drumul forestier ce leaga cabana de ... nu stiu ce drum. Ajungem pana la un izvor, apoi traseul ne duce prin padure, drum frumos si usor, inca vreo ora si ceva, si ajungem la masina. Gasim parcarea plina ochi, cred ca erau vreo 250-300 de masini parcate, va jur. In fine, o terasa deschisa are bere, inclusiv fara alcool. Luam doua si le bem pe loc, apoi plecam catre casa. E ora 16:10.

Data viitoare - Vf Zaganu.

Daca imi permiti sa poluez aici:
plecam sambata la 6.30 din Bucuresti sa ajungem la Busteni sa ne dezmortim picioarele. La 8.15 echipati de urcare-alergare incepem pe Jepii mici. Primul semnal de alarma a fost ca deja poteca era plina. In fine, ne zicem ca e la inceputul traseului si am ajuns noi prea tarziu. De unde, toata urcarea era bara la bara. Ajungem la Caraiman-fara record personal de urcare ca nu aveam cum-. La Caraiman aglomerat. O cotim spre cruce. Pe traseu mai era cum mai era, dar la Cruce era plin. Bun, o luam iar la goana spre releu. Si cand s-a deschis platoul am zis ca nu e adevarat. Puzderie de oameni, cococati pe Babe, selfiuri, nebunie, glume de autobaza. Ne caram spre Piatra Arsa tot in fuga sa nu ne infectam. Abia acolo am ramas socat: sute de masini, parcate toate cat mai in buza cabanei, praf, om langa om. Trecem si de Piatra Arsa sa coboram pe Jepii Mari, convinsi ca acum rupem pe coborare. Pe traseu am intalnit pe putin 50 oameni, unii echipati, altii nu. Toti vroiau sa ajunga la Babe, nu la Piatra Arsa. Dar abia mergeau. De la ultima furtuna coborarea pe Jepi spre Busteni nu se mai poate face decat pe la Urlatoare. Si acolo miting, slapi, peturi de bere, selfiuri. Parca innebunisera toti. In viata mea nu am vazut asa ceva.
Si mare nedumerire a noastra: daca toti aia erau pe platou si era ditai coada la telecabina la coborare, cum au facut? Ca si telecabina nu mai poate baga 30 oameni din cauza de covid.
Poate la Zaganu nu o sa fie asa balamuc. E mai greu de ajuns.

Scuze de poluare, Bicla!

Vai de capu' meu, ce-a fost acolo!

Am vazut si eu pe net poze de la Piatra Arsa, ma asteptam sa fie full pe la Babele, dar nu si pe Jepi...

Asa zisa aglomerație de pe munte este "normala" pentru perioada asta...si in viitorul apropiat.
Vineri am fost sus pe Vf.Moldoveanu,sâmbãtã pe creasta din Piatra Craiului si duminica sus pe Vf Omul...peste tot erau multe grupuri numeroase.
Trebuie sa conștientizați cand plecați intr-o drumeție montana ca exista posibilitatea ca si alte cateva zeci de persoane au aceeași idee...si sa planificați totul in detaliu.

@Solon:
Mai nasol e ca se umple de "slapasi"

Bicicleta galbena, omorai degeaba oamenii la cabana ca nu aveau bere fara alcool. In schimb la ce vant batea eu am luat un ceai fierbinte.

Pe la 7 Scari ati ma fost recent ?
Vreau sa merg cu fetita dar sa fac doar canionul si sa ma intorc dupa ultima "scara" fara a urca sus la cabana . Am inteles ca pe scari nu se coboara?!

S-a ales soluția sensului unic urcare prin canion din cauza afluxului mare de turisti.
Pentru coborare exista un traseu marcat prin pãdure care dupã 15-20 min.te scoate chiar langa cãsuța de lemn.

Raman la parerea mea: nu toata lumea trebuie sa poata ajunge peste tot.In urma multor melteni de genul asta ramane dezastru.Din pacate sunt multi "iubitori de natura" in tara asta.

Ia uite unde erau nazistii muntelui frate. Cine va pune sa faceti alpinism in zone cu sosele asfaltate si telecabine mai nene? mergeti pe moldoveanu, ca e mai liber pe acolo.

Are dreptate omu'. Muntele nu inseamna doar alpinism.
Pt. dat din buci pe manele, inghesuiala, larma, tambalau, exista litoral.

Zici?

multi moldoveni, macar nu sunt in slapi. Nah, or fi si munti unde se ajunge in 2 zile pana in varf de la asfalt, poate or fi aia liberi.

Numa' moldoveni.

Nu e vorba de nazism al muntelui ci doar de bunul simt de a nu lasa numai peturi si ambalaje peste tot.

Lucrurile au stat cam la fel ca anul trecut - sosit la 9.30 si plecat pe traseu.

Nu va mai plictisesc cu alte aspecte, la Rascruce am facut dreapta, catre varfurile Gropsoarele si Zaganu. Primul e Gropsoarele, 1883m, mai inalt decat Zaganu.

[attachmentid=1628129709]

Drumul pana la primul varf e o plimbare lejera. Vremea a fost cu noi (mai putin la final), nu batea nici vantul, nu dogorea nici soarele.
Varful Gropsoarele nu arata chiar ca un varf, e o zona tocita, si nu este marcat traditional cu o cruce, ci doar cu un stalp. Pana acolo nimic interesant, cu exceptia a doua statii meteo (probabil).

[attachmentid=1628129710] [attachmentid=1628129711]
[attachmentid=1628129712] [attachmentid=1628129713]
[attachmentid=1628129714]

Varful Zaganu e la doar 40 minute. E mult mai frumos si maiestuos, desi e mai mic ca inaltime. Drumul pana la el e de asemeni frumos si divers, nu e greu de parcurs, are doar o zona putin mai dificila cu lanturi, dar nimic de speriat.

[attachmentid=1628129715] [attachmentid=1628129716]
[attachmentid=1628129717] [attachmentid=1628129718]

Am rontait ce aveam la noi si plecat de pe Zaganu fix la ora 13.00. Cand mai aveam vreo 40 minute pana la masina ne-a prins si ploaia, din fericire usoara. Ne-am pus gecile impermeabile.

Comparativ cu data trecuta - multa lumea fost la mare, asadar nu ne-am mai intalnit cu vorbareti si galagiosi pe drum. Nici masini nu erau atat de multe in parcare.