Help - Search - Member List - Calendar
Full Version: Toamna in munti
DaciaClub - Forum Dacia > Alte discutii > Calatorii si Intalniri
alecsz99
Uitandu-ma acum mai bine de un an de zile pe harta Europei, Elvetia parea neutra pe lista tarilor vizitate, o mare pata intr-o zona deja bifata. Iar lucrul asta era inacceptabil. Dupa o foarte scurta vizita in Saint Moritz vara anului trecut, am decis ca este timpul sa intelege mai bine cu ce se mananca Elvetia…Si s-a dovedit a fi foarte gustoasa.


Aventura a inceput insa in Austira…urmand ruta clasica Bucuresti- Budapesta – Vienna.

Aici mai aveam de cucerit un drum, anume faimosul Grossglockner Hochalpenstraße. Acest drum are o insemnatate aparte, inca de pe vremea cand avem o Dacia Berlina (ce insa se odihneste intr-un garaj, in stare de functionare) visam la drumul asta. Am incercat anul trecut, pe la sfarsit de vara, sa-l traverses insa atunci zapada si-a aratat impotrivirea.

De data asta, desi zapada era in stanga si in dreapta, drumul era deschis si am ajuns pana in varf.

Spun din capul locului ca ne-am gandit la faptul ca unele zone vor fi afectate de zapezi si de aceea excursia a fost facut cu GLK-ul 4 Matic.

Ajunsi la urcarea pe Grossglockner am achitata taxa de trecere (35 de EURO), ne-au fost inspectate anvelopele de iarna, am fost intrebati de 4x4 si ne-a fost urat drum bun si sa conducem cu atentie, nu inainte insa de a primi un sticker care atesta faptul ca am cucerit acest drum.

[attachmentid=1628077955]

Experienta a fost unica…drumul aproape pustiu, in contrast puternic cu povestile auzite de la cei ce au fost vara pe aici.

Sus in varf am avut ocazia chiar sa fac o poza unica…singura masina din parcare…ceva rar.

Drumul a fost frumos, dar dupa ceea ce aveam sa vedem in zilele urmatoare, era doar un teaser…insa nu stiam asta inca.

Prima noapte am petrecut-o la Gomagoi, mai jos de Trafoi, inainte de urcarea pe Stelvio.

Si a doua zi, dis de dimineata si cu mult entuziasm, am urcat pentru a doua oara in viata Passo dello Stelvio.

Era 26.10.2017 iar soarele stralucea pe cer, in timp ce pe Stelvio marii producatori auto isi incercau cele mai noi modele.

[attachmentid=1628077940]

Despre Stelvio nu are rost sa povestest prea in detaliu, am mai facut-o in postarile precedente, este un loc in care trebuie sa conduci macar odata in viata.

[attachmentid=1628077941] [attachmentid=1628077942] [attachmentid=1628077943]

Am coborat pe Stelvio pana la Bormio si am urmat drumul catre Livigno. Aici am avut parte de o surpriza placuta, in sensul ca zona este cumva independenta fiscal, un fel de Andorra din acest punct de vedere. Ne-am bucurat cand am putut umple rezervorul de motorina cu aproximativ 0.8 E/litru. Ca si in Andorra, controale aleatori la iesirile din zona, atat catre Italia cat si catre Elvetia. Noi ne-am indreptat catre Elvetia, trecand prin tunelul Munt la Schera, si apoi prin Pasul Bernina, cu destinatia Saint Moritz si Silvaplana.

[attachmentid=1628077944]

In Silvaplana am avut si primul contact cu ceea ce inseamna viata in Elvetia din punct de vedere financiar. Ne-am oprit sa mancam de pranz la o banala carciuma, un fel de locanda muncitoreasca, unde pe doua omlete si o salata de ton am platit 80 de Euro.

In seara respectiva aveam cazare la Interlaken iar planul nostru era clar...Furka Pass si apoi cate cazare.

Numai ca Furka, datorita zapezii, era inchisa. Asa ca, in caldura ofertia de carciuma am tot cauta alternative...si asa am dat peste trecatoarea San Bernardino.

Drumul de la Silvaplana (Elveti) catre trecatoare merge in mod natural prin Italia ca apoi sa reintre in Elvetia.

Trecatoarea San Bernardino, ca mai toate trecatorile din Elvetia, are si alternativa unui tunel (de cele mai multe ori), acesta fiind numit firest - San Bernardino Tunnel.

Cum scopul acestor tunele, multe dintre ele construite cu multe zeci de ani in urma, este acela de a scurta drumul celui ce se grabeste, nu ne-am gandit nici o clipa ca pe vre-o trecatoare sa luam tunelul.

Trecatoarea astea ne-a uimit, a fost chiar cea mai frumoasa din toata expeditia, asa ca ma voi opri un pic mai mult asupra ei.

Passo del San Bernardino cum zice italianul sau Bernhardinpass cum ar zice neamtul urca pana la 2066 m iar din punct de vedere al numelui are inca doua surori cu care nu trebuie confundata - Great Sant Bernard Pass si Little Sant Bernard Pass.

Sus in varf se afla Laghetto Moesola, care oferta drumului un farmec aparte, diferit de ceea ce am vazut in alte trecatori lipsite de un punct final deosebit, unde pur si simplu atunci un varf si incepi sa cobori.

Ca fapt divers, tunelul care sare trecatoarea, anume San Bernardino Tunnel, a fost finalizat in anul 1967 si are 6,5 km lungime.

Pe Laghetto Moesola am pierdut cam o ora facand poze.

[attachmentid=1628077946] [attachmentid=1628077947] [attachmentid=1628077948] [attachmentid=1628077950] [attachmentid=1628077951] [attachmentid=1628077952] [attachmentid=1628077953] [attachmentid=1628077954] [attachmentid=1628077956] [attachmentid=1628077978] [attachmentid=1628077945]

De aici ne-am indreaptat catre Interlaken, trecand prin tunelul Gotthard. Lung de aproape 17 km, a fost scena unui accident cumplit in 2001 cand doua camioane s-au ciocnit frontat (tunelul, ca cele mai multe dintre cele prin care am trecut are numai o banda pe sens fara separatie mediana). Dupa acest accident, nu mai mult de 150 de camioane pot traversa tunelul intr-o ora. De aceea, banda de camioane de la intrarea in tunel era plina.

Ziua urmatoare a inceput cu o priveliste foarte placuta:

[attachmentid=1628077957]

A urmat o vizita in Berna, oras care ne-a facut sa iubim si mai mult Elvetia.

Gradina zoologica cu ursi in libertate, in aer liber, sub in pod pe care lumea trece, se opreste, pozeaza, admira si merge mai departe.

Masini clasice si retro la tot pasul - fapt de altfel observat in intrega Elvetie.

Cu ocazia asta am aflat si faptul ca ursul este simbolul Bernei.

Am iesit din oras foarte rapid, fiind de altfel relativ mic si lipsit de trafic. La un moment dat am incurcat oarecum strazile si am avut tendinta de a intra pe o strada cu sens unic. Am creat un oarecare ambuteiaj insa atitudinea tuturor a fost absolut amabila, chiar in sensul de a ajuta si de a ne directiona. Cu alte cuvinte, toate lumea a oprit pentru ca noi sa putem da inapoi. Am zambit frumos si am primit acelasi raspuns.


[attachmentid=1628077958] [attachmentid=1628077959]

Urmatoarea trecatoare a fost Grand Saint Bernard Pass (Col du Grand St-Bernard /Colle del Gran San Bernardo) faimoasa datorita legaturii cu cainii Saint Bernard, al caror nume vine
de la refugiul aflat in varful trecatorii. Initial crescuti de calugari pentru salvari montane, in acest moment doar vara mai sunt adusi la manastirea din varf, din motive de imagine si pentru a stimula turismul. In rest, vechea traditie si utilitate a acestor caini s-a pierdut.

Manastirea in varf a fost intemeiata la 1049 de catre Sfantul Bernard din Menthon. In secolul al 16-lea, atata trecatoarea cat si Manastirea-refugiu au luat numele Sfantului. In 1923 Papa Pius al X-lea l-a desemnat pe Sf. Bernard ca Sfant Protector al Alpilor.

O alta poveste interesanta este aceea a catelului Barry - o legenda a trecatorii si a rasei Saint Bernard.

Acest catel, care a existat in realitate si care a trait in jurul anului 1800, a generat o legenda care spune ca a murit in timp ce incerca sa salveze un soldat pierdut in zapada. Acesta l-ar fi confundat pe Barry cu un lup si l-ar fi ucis. Din fericire insa poveste este doar legenda. Dupa 12 de salvari montare acesta a fost dusa la Berna de un calgar, Berry mai traind inca doi ani de pensie.

In onoarea sa si a celor 40 de vieti salvate de acesta, macar un catel aflat la manastire se numeste in permanenta Barry.

Am vizitat Manastirea, unde un calugar amabil ne-a arata toate cotloanele, mult mai moderne decat ne-am fi asteptat.

Si aceasta trecatoare este "sarita" de un tunel, tunelul Great Saint Bernard Tunnel, deschis in 1964 si lung de 5,8 km. Tunelul, la momentul vizitei noastre, era inchis. Oricum nici prin cap nu ne-ar fi trecut sa luam tunelul in defavoarea minunatei trecatori.

[attachmentid=1628077960] [attachmentid=1628077961] [attachmentid=1628077962] [attachmentid=1628077963] [attachmentid=1628077964] [attachmentid=1628077965] [attachmentid=1628077966] [attachmentid=1628077967] [attachmentid=1628077968] [attachmentid=1628077956] [attachmentid=1628077970] [attachmentid=1628077971] [attachmentid=1628077972] [attachmentid=1628077969] [attachmentid=1628077974] [attachmentid=1628077975] [attachmentid=1628077976] [attachmentid=1628077977]

De aceasta data fara trecatoare, doar tunel, dar unul atat de faimos incat nu puteam sa-l ratam.

Recunosc ca Saint Bernard Pass a fost impresionanta, mai ales si prin incarcatura istorica a locului si dorinta pe care multi dintre noi au avut-o de mici in a poseda un caine Saint Bernard.

Iesiti la Saint Rhemy, in Franta harta ne-a indicat urmatoarea reduta...Mont Blanc.

Am pornit cu un entuziasm aparte catre Mont Blanc, parca aveam de-a face cu tot ce e mai bun din inaltimile Europei...si intr-un fel cam asa era.

Am ajuns la intrarea pe Mont Blanc, am platit ce 41 E taxa de trecere si ne-am asteptat randul, intrarea facandu-se intr-un mod foarte organizat, la distanta de siguranta fata de masina din fata, cu viteza maxima de 70 de km pe ora.

Tunelul Mont Blanc, finalizat in 1965 are aproape 12 km lungime si a fost locul in care s-a petrecut unul dintre cele mai grave accidente, soldat cu moartea a 38 de oameni. Focul a pornit de la camion incarcat cu margarina, a tinut 53 de ore si a facut ca tunelul sa fie inchis pentru 3 ani in vederea reparatiilor si intariri masurilor de securitate.

Trebuie insa sa metionez un om, Pierlucio Tinazzi, un agent de securitate italiat care a salvat 10 oameni din acest incendiu, folosindu-si motocicleta de patrulare pentru a-i evacua. Din pacate a murit in incendiu. Avea 36 de ani.

***

[attachmentid=1628077979] [attachmentid=1628077980] [attachmentid=1628077981] [attachmentid=1628077982] [attachmentid=1628077983]


Din Tunelul Mont Blanc am iesit la Chamonix, apoi am urcat iar spre Elvetia, nu inainte de a face o oprire intr-un sat de pe drum de unde am cumparat paine, brie si vin. Sa va mai zic ca paine si bria nu au rezistat inca 10 km pana la intrarea in Elvetia? Atat de bune au fost...

Pentru a intrata de la Chamonix inapoi in Elvetia a trebuit sa trecem pe Forclaz, care desi urca numai pana la 1527 m ofera un peisaj superb, cu viile intinse pe dealuri si cu vederea oferita de sus asupra orasului Martigny din Elvetia.

Destinatia finala a zilei a fost Montreaux, nu inainte insa de a ne opri la Château de Chillon, pe malul lacului Leman. Las pozele sa vorbeasca, cu precizarea ca de aici se pot face excursii pe apa catre Evian, in Franta.

[attachmentid=1628077984] [attachmentid=1628077985] [attachmentid=1628077986] [attachmentid=1628077987]

Cateva cuvinte despre Montreaux, inainte de a incheia aceasta poveste.

Pe malul lacului se afla statuia lui Freddy Mercury, care a avut candva o casa in oras. Localitatea de altfel traieste pentru muzica si mai ales jazz. Fiind acolo intr-o vineri seara am putut admira viata de noapte si spiritul social al oamenilor locului, insotit de o relaxare financiara extrema.

[attachmentid=1628077988] [attachmentid=1628077989] [attachmentid=1628077990] [attachmentid=1628077991]

De altfel singurul downsize al Elvetiei sunt preturile...ca mentiune trei cafele intr-o benzinarie de pe autostrada ne-au costat aproape 20 de Euro.

Insa o spun cu toata convingerea...banii cheltuiti in Elvetia sunt o investitie in suflet, in minte, in relaxare si in acele noi orizonturi pe care numai calatoria ti le poate oferi!

Drumuri bune tuturor!

P.S.

Concluzia calatoriei in poza de mai jos...un pod si un infinit in fata...trebuie doar sa ai curajul sa sari...

[attachmentid=1628077992]
buzasparta
O plimbare frumoasa, la cat mai multe in continuare.
YRX
Ce misto!
Mi-am adus aminte de GrossGlokner pe care l-am facut prin 2008 cu Loganul. Ce m-am mai distrat, am facut si poze cu marmote ... biggrin.gif
Eu am fost vara, in august, am prins vreme frumoasa cu soare, dar si aglomeratie.
Stelvio a ramas pe data viitoare, care din pacate n-a mai fost sa fie, dar poate intr-o buna zi ajung si pe acolo.
einstein1984
Asta numesc eu o vacanta superba . Cate nopti ai petrecut in elvetia si cam ce buget a fost?
Grossglockner si Stelvio am facut tot in 2008 cu Dr mke si supernova lui. In elvetia am intrat din greseala si ilegal aparent pe vremea aia ca nu aveam pasapoarte.
gibonu
@alecsz99

Foarte tare.
Felicitari si mai asteptam si alte povesti de tura.
alecsz99
Va salut,

Intra-adevar tura asta a fost aparte...peisajele, inaltimile, trecatorile, istoria, imaginatia copilariei legata de zonele vizitate si insemnatatea acestora..

Plus ca am descoperit o tara care este fara doar si poate printre cele mai frumoase din Europa.

Berna...superb...muntii, fara de cuvinte, viata oamenilor cu o relaxare aparte si o amabilitate pe masura.

Plus bria, painea si vinul frantuzesc...

Am stat 4 zile in Elvetia, iar despre bani, sincer nici nu stiu, oricum peste ce s-ar cheltui in alte tari, dar fara insemnatate raportati la experienta oferita.

Acum am uit cu atentie pe harta europei...sa vad ce tari noi mai am de bifat...nu mai sunt multe si sunt destul de indepartate...Portugalia, Anglia, Norvegia, Finlanda, Rusia...toate de atins cu masina, evident...caci stim bine cu totii...nu este vorba doar de destinatie, ci mai ales de drum...
einstein1984
Elvetienii au si niste cai ferate superbe... EU sunt fan al trenurilor cu cremaliera, si pe acolo cam au cateva foarte misto.
alecsz99
@einstein1984

Asa este, in planul initial era inclusa Calea Ferata Jungfrau ce urca pana la 3454 m, fiind denumita si Top of Europe.

Din pacate nu am avut timp pentru aceasta experienta si cum oricum nici pe Furka Pass nu am fost, fiind asa cum am spus inchisa datorita ninsorilor, este clar ca prin Elvetia va trebui sa mai ajungem.

Si tunele ferate au, cum ar fi Gotthard Base Tunnel, fratele ferat al tunelului rutier. Deschis in 2016, este o minune inginereasca, fiind cel mai lung si adanc tunel de trafic montan din lume cu nu mai putin de 57 de km lungime, cu 7 km mai lung decat Tunelul Canalului Manecii.
gibonu
QUOTE(alecsz99 @ 22 Dec 2017, 13:38)
sa vad ce tari noi mai am de bifat...nu mai sunt multe si sunt destul de indepartate...Portugalia, Anglia, Norvegia, Finlanda, Rusia...


In Turcia ai fost?
Tara este fascinanta si are enorm de oferit.
alecsz99
Greseala mea ca m-am gandit doar la vest...desigur...Istanbulul este magic...
This is a "lo-fi" version of our main content. To view the full version with more information, formatting and images, please click here.
Invision Power Board © 2001-2021 Invision Power Services, Inc.