Va dau un extras din postul pe care l-am pus pe daewoo club, sa-mi prezint mica bestie
(vorba vine extras, am scos decat introducerea 
)"Daca imi permiteti, voi incepe cu o poveste, care va insuma pe scurt experientele mele legate de autoturisme in cei 20 de ani cati am pana acum.
Deci, totul a inceput pe la 2-3 ani, cand dovezile pastrate de parinti (respectiv schite, desene etc) in legatura cu fascinatia mea asupra a ce avea motor, 4 roti si volan au inceput sa apara. De mic eram familiar cu aproape toate modelele de masini ce existau pe vremea aceea (acuma mi-e mai greu sa tin pasul, la cate zeci de firme si modele sunt). Aceasta pasiune se poate datora faptului ca tatal meu a condus pentru o perioada de timp o motocicleta marca Ural, pe care o are si acum si se afla in perfecta stare de functionare, desi nu a mai fost condusa de mai mult de 10 ani; pe langa asta, este depozitata la tara, in CASA, for safekeeping. Banuiesc ca pentru un colectionar valoreaza o mica avere, dat fiind ca e fabricata prin 60 si...+ ca are si atas. Dar pe mine nu motocicletele m-au atras, ci masinile.
Cum ziceam, masinile, fir-ar ele sa fie... Cert este faptul ca imi placeau inca de atunci. Le desenam, faceam schite, atat dupa modelele existente pe piata cat si dupa cele existente in imaginatia mea. Chestia asta cu desenatul m-a tinut pana prin clasa a saptea, daca pot spune asa. Dar cum fara talent nu poti face nimic, iar ambitia nu poate suplini talentul, m-am lasat definitv si de aceste desene in creion pentru a-mi dedica timpul altor activitati.
Dar s-o luam usor, ca deja am avansat prea mult. Imi amintesc ca pana sa implinesc 10 ani mergeam pe la tara la bunica din partea tatalui, iar un frate de-al ei avea in posesie un Aro. Din ala mare, de consuma mult, bun de carat plugul cu el. Iar pe acest Aro am avut ocazia sa fac pe soferul de cateva ori, evident doar din volan. Fratele bunicii obisnuia sa ma tina in brate, iar in timp ce el actiona pedalele si schimbatorul, eu eram cel responsabil cu directia. Si ma descurcam de minune, reuseam sa tin drumul drept iar in curbe sa apreciez cat era nevoie sa trag de volan pentru a fi in siguranta. Ce sa mai, imi placea la nebunie!
Urmatorul punct important in viata mea a fost in anul 1997, cand tata a achizitionat de la un prieten un Citroen CX, din 1982, cu motor de 2.2 diesel. Bucurie evident! DAR, avand doar 10 ani, nu puteam sta nici macar in scaunul din fata, pentru ca legea spune ca au voie doar copii peste 12 ani. Eu nu m-am suparat, am acceptat situatia, iar peste doi am facut saltul pe mult doritul "loc al mortului", heh... Si de atunci pana sa-mi iau carnetul numai acolo am mers.
Iar scoala de soferi am inceput-o exact la cateva zile dupa ce am implinit 18 ani, iar dupa cei 6 petrecuti pe scaunul din dreapta, condusul unei masini nu mai era un lucru care sa fie o problema. Adicatelea, stiam toata teoria posibila, imi lipsea doar practica. Iar practica am facut-o pe cele doua masini de scoala, ambele Volkswagen Polo cu motor de 1,4 diesel. Fara a ma lauda, caci pana si instructorul mi-a spus ca am fost printre cei mai buni studenti pe care i-a avut, am desavarsit orele de scoala fara nici o problema. Comenzile masinii mi-au fost explicate decat o data (nu ca nu le-as fi stiut), iar de acolo, de la primul drum, omul a fost convins ca mie imi lipsea doar practica.
Apoi a urmat examenul, unde eu speram sa n-am vreo problema la partea teoretica, deoarece tind sa gresesc foarte mult din neatentie. La oras m-am simtit foarte sigur pe mine, chiar dinainte de examen. Dar soarta a facut ca planul de acasa sa nu se potriveasca cu cel din targ, iar dupa primul examen de sala, la care am luat 22 din 26 (deh, pana la urma am fost suficient de atent) a urmat partea cu orasul. Am fost ultimul dintre cei examinati, iar in timp ce-mi asteptam randul nu puteam decat sa observ cum elevii care aveau examen cu acelasi politist ca si mine, ieseau rand pe rand din masini cu fete posomorate, iar majoritatea fetelor plangeau. Am zis ca deh, no fi bai, ma descurc eu...doar stiu sa conduc, iar pe parcursul scolii respectasem cum se cuvine regulile de circulatie, si in plus de asta orasul il stiam aproape pe tot pe de rost. Asa ca am invitat pe domnul politist in masina, si am purces la drum. Care drum a durat nici mai mult nici mai putin de vreo 3 minute in total, pe stradute libere, fara circulatie si care le cunosteam foarte bine. In timp ce conduceam vad eu ca domnul politist tot scria el ce scria acolo pe foaia lui, dar fara sa-mi zica nimic. Si dupa ce opresc, se uita la mine, da din cap dezaprobator, si imi arata foaia unde, stupoare, adunase vreo zece, da 10!! greseli de conducere, toate in cele 3 minute cat a mers masina. Am ramas pur si simplu perplex...martorul la fel si el (martor picat in prealabil, cam tot din fixurile politistului). Din nou, nu ma laud, nu imi iau apararea de nebun, dar mentionez ca nu am facut absolut nici o greseala pe parcursul examenului. Spun asta deoarece cele cateva stradute pe care am mers, fusesem pe ele de zeci de ori, si in conditii de trafic, iar ca sa spuna el atunci ca am avut 10 greseli mi s-a parut pur si simplu o aberatie. Si ca o completare a mai bagat si faimoasa replica cu "Ia uite, abia ai trecut si sala..."
Tot ce pot sa spun e ca am coborat din masina bulversat, fara sa inteleg nimic, m-am dus la instructor, care a ramas si el socat mai mult decat am fost eu initial. S-a oferit sa ma duca cu masina pana acasa, dar am zis pas, si am preferat sa ma duc pe jos, sa ma aerisesc sa sa-mi pun gandurile in ordine. Era decembrie, si numai eu stiu cata carne in frigider a primit domnul politist responsabil cu evaluarea...
Dar asta-i viata...am mai luat niste ore, am programat inca un examen, iar pe scurt asta a fost cam asa: sala 25 din 26, iar orasul trecut cu brio. Si gata lume, AM CARNEEEEEEET!!!
Si da-i si condu nene CX-ul familiei, cat cuprinde! Mama s-a dat jos de la volan aproape complet, intrucat nu mai avea loc de mine. Dar a fost ok, pentru ca nici ei nu prea ii place sa conduca.
Ca masini conduse in intervalul 18-20 de ani au mai fost: un peogeot 206 1.9 diesel, proprietar tata, cateva masini de la amici, care s-au nimerit toate a fi diesel, iar din iunie anul trecut, un Logan 1.5 dci 70 cp, care a luat locul CX-ului.
Apoi, la inceputul anului II de facultate (Poli Bucuresti - iar eu sunt din Ploiesti), respectiv octombrie 2007, am hotarat si mi-am propus ca pana la inceputul anului III voi avea si eu masina mea, buna, rea, noua, second, cum o fi, dar sa fie a mea. Asa ca m-am pus pe strans bani...de pe unde am putut. Si s-a facut luna de gratie ianuarie, iar daca pana in acest timp cochetasem doar cu ideea unei achizitii de sh, odata cu inceputul 2008 s-a infiripat in mintea mea conceptul de achizitie masina noua. DAR! Noua, noua, toata lumea ar vrea noua, dar de unde? Banii stransi de mine erau putini, cu ce m-ar mai fi ajutat mama abia daca s-ar fi strans de un sh amarat si fara prea multe pe el. Ceea ce evident, nu-mi convenea. Iar in urma deciziei guvernantilor nostri de a mari pana la valori absurde taxa de prima inmatriculare la autoturisme noi, am zis ca daca vreau nou, trebuie luat acum, cat mai e timp. Asa ca am pus cap la cap bugetul meu, bugetul mamei, iar ca o a treia parte am solicitat bunicii din partea mamei o parte din banii pe care ii avea ea stransi. Asa ca, dupa toate calculele, s-a ajuns la suma aproximativa de 6000 euro. Dar ce masina noua sa iei la banii astia, care sa aiba neaparat A/C (pe care il vroiam nu din moft, ci din multele veri merse in Citroenul care nu avea aceasta optiune). Asa ca mi-am dirijat atentia asupra siteului Daewoo Romania, unde la mirificul pret de 5900 euro TVA inclus trona mandra si triumfatoare versiunea de Matiz E A/C. Chel in rest, dar cum principalul scop al viitoarei mele masini era sa ma duca de la A la B, vara sa fie rece si iarna sa fie cald, aceasta versiune s-a dovedit a fi suficienta doleantelor mele. Asa ca repede spre cel mai apropiat dealer, "care este" Automar Ploiesti, aflat la nici 5 minute de mers cu masina de casa mea.
Astazi este joi, iar luni eu ma infiintasem la dealer, cu dorinta de a avea propriul meu Matiz. Cum intram in reprezentanta, vedem noi acolo (eu cu mama adica) Matiz E A/C: 5900 euro + o alarma cadou de la dealer. BUN! Am scapat si de asta, ca tot vroiam alarma ca sa pot scoate o reducere la casco. Vorbim cu nenea reprezentantul, care ne spune ca mai era decat un Matiz din versiunea respectiva pe stoc (care stoc se afla in Bucuresti) si in plus de asta mai era si alb, exact cum as fi vrut (nemetalizat adica). Ne da nenea aviz de plata la Banca Transilvania, si fiindca in ziua aceea era prea tarziu, ca sa ne mai grabim, am platit a doua zi de dimineata si ne-am infiintat din nou la dealer. Surpriza noastra a fost ca se facuse pe undeva o neintelegere si cumva, acel Matiz care il vroiam eu era deja rezervat altui cumparator. Cum nu se poate mai NASPA! Asa ca m-am resemnat, si ne-am decis sa asteptam pana cand stocul se va reinnoi; dar pana sa plecam reprezentantul a avut inspiratia sa ne aduca la cunostinta de o versiune care nu o luasem in consideratie, anume E A/C ABG . Mai pe scurt, un E A/C cu airbag sofer. Boooon! Dar asta e 6150 euro...si iarasi NASPA! Ne gandim noi ce ne gandim, si ajungem la concluzia ca am putea apela deocamdata la rezervele rezervelor, cum s-ar zice, in materie de buget. Asa ca in 5 minute ne-am decis asupra acestei variante (cheltuielile necesare inmatricularii + plata asigurarii au fost gandite separat, deci singura diferenta a fost la cei 250 euro din pretul de achizitie a masinii, pe care nu ma intrebati de unde i-am scos, ca nici eu nu stiu exact).
In concluzie, Matiz E A/C ABG sa fie!
Care Matiz a fost ridicat astazi, joi, 24 ianuare 2008, pe la 10 dimineata, impreuna cu alarma si un radiocasetofon montat pe ea, ce il aveam pe acasa (urmeaza pe viitor sa-l schimb cu un mp3).
Asa ca, imediat dupa ridicarea masinii, primul stop a fost, evident, la cea mai apropiata benzinarie, unde i-am dat de baut de vreo 60 ron. Dupa aceea au urmat alti kilometri de impresii, toti facuti in Ploiesti evident, printre care si drumul la societatea de asigurari, sa-i facem casco. De asemenea i-am luat niste presuri, la 50 ron, din Careffour, care s-au potrivit perfect.
Iar primele impresii sunt, dupa cum urmeaza:
Ca plusuri: - spatiu interior cacalau, asta in ciuda dimensiunilor de buburuza;
- motor fasnet, urca in ture repede, fun de condus;
- ergonomia bordului;
- cele doua boxe fata se aud binisor;
- vizibilitate foarte buna;
Ca minusuri: - cursa foarte scurta a ambreiajului, aproximativ o treime din cea a loganului. (am plecat de pe loc mult mai rapid decat m-as fi asteptat). M-am obisnuit foarte repede, il consider minus doar comparativ cu pedala loganului, care permite un condus mult mai fin. Matizul vrei nu vrei il bruschezi din ambreiaj, desi i-am prins spilul si a doua oara n-am mai plecat cu scart de pe loc
- pedala de frana: nu stiu cat de minus e, dar iar e opusa ca la logan, unde daca apesi putin intri cu capul in geam, pe cand aici trebuie sa pui piciorul pe ea zdravan ca sa franeze. Concluzia, se pare ca varianta de mijloc nu exista deocamdata.
- ar mai fi ca minus lipsa directiei asistate, dar nu ma deranjeaza atat de mult cat m-ar fi deranjat lipsa aerului conditionat, iar in fond, niste muschi la maini nu strica nimanui.
Per total, o masina inchegata, dar care inca imi da senzatia de fragilitate. Urmeaza sa ma obisnuiesc si cu acest aspect.
Iar in final, va salut inca o data, sper din tot sufletul ca nu v-am stresat cu povestea mea (dar se pare ca imi e mult mai usor a scrie decat a desena), si promit ca voi reveni cu impresii dupa mai multi kilometri. Pana atunci, daca aveti intrebari, va raspund cu cea mai mare placere.
Atasez si cateva poze cu buburuza (trebuie neaparat sa-i gasesc un nume adecvat), desi probabil majoritatea stiu cum arata un Matiz alb.
Noroc!"
sa o stapanesti sanatos.......
. In rest m-am minunat constant, ca nu vrea sa se duca...
Intr-adevar o mica bestie.
.