Hai noroc la toata lumea.

Bosnia – Hertegovina, pe scurt Bosnia, este o tara pe care vroiam de mult timp sa o vad si abia la sfarsitul lunii trecute am avut ocazia.
Fara pretentia ca am dreptate, Bosnia mi s-a parut cea mai buna concentrare in interiorul unei singure tari a ceea ce insemana Balcanii.
Daca cineva ar avea posibilitatea sa vada doar o singura tara din Balcani, atunci i-as recomanda Bosnia.

De data asta va o introducere, deoarece tara prezinta anumite particularitati, care o fac diferita de restul tarilor din zona.

Asadar, Bosnia – Hertegovina care apare azi pe harta a luat fiinta in baza acordului de pace de la Dayton (Ohio) din 21 noiembrie 1995, acord de pace mediat in principal de catre Statele Unite.
Acord de pace semnat intre Iugoslavia (Serbia si Muntenegru) reprezentata de Slobodan Milosevici, Croatia, reprezentata de Franjo Tudjman si Bosnia Hertegovina, reprezentata de Alia Izetbegovici.

La Dayton s-a semnat formal acel acord, odata cu incheierea negocierilor, iar la Paris, la 14 Decembrie 1995 s-a semnat intr-un cadru festiv.
Despre razboiul care a avut loc in Bosnia in perioada 1992 – 1995 nu insist acum.

Azi, Bosnia este impartita in doua entitati teritoriale distincte:
Republika Srpsaka ,entitatea sarbeasca, care ocupa 49% din teritoriul tarii, cu capitala la Banja Luka;
Federatia Bosnia-Hertegovina (numita si Federatia Croato-Musulmana), entitatea croato-musulamana, care ocupa 51% din teritoriul tarii cu capitala la Sarajevo.

Delimitarea intre cele doua entitati teritoriale se observa mai bine pe harta de mai jos (luata de pe Wikipedia).

[attachmentid=1627911300]

Concret, pe teren nu exista niciun fel de demarcatie, granita, control, bariera etc atunci cand se trece dintr-o entitatea in alta.
Atunci cand se intra in Republika Srpsaka, exista indicatorul de mai jos (l-am vazut de fiecare data cand am intrat in Srpska).

[attachmentid=1627911301]

La intrarea in Federatie n-am observat sa existe vreun indicator distinct.

In rest, singurul reper concret este ca se schimba sunt alfabetele din chirilic (pentru Srpska) in latin (pentru Federatie) si invers.

Pe scurt, daca prima data scrie in chirilice, atunci este Republika Srpsaka.

[attachmentid=1627911302]

Daca prima data scrie in latine, atunci este Federatia.

[attachmentid=1627911303]

In cazul indicatoarelor de directionare, in Republica Srpska sunt bi-alfabetice

[attachmentid=1627911304]

iar in Federatie am observat ca erau scrise doar in latine.

[attachmentid=1627911305]

Fiecare entitate teritoriala are propriul presedinte, guvern, parlament, forta de politie sau serviciu postal.

Peste cele doua entitati teritoriale, la nivel central exista Guvern, Parlament, Presedentie, etc.


Particularitati (ca sa nu le numesc ciudatenii) ale Bosniei.

Federatia este impartita la randul ei in 10 cantoane, iar cantoanele sunt impartite in municipalitati.
Se observa mai bine in poza de mai jos.

[attachmentid=1627911306]

De la randul de sus catre cel de jos:
“Bosnia Hertegovina
Federatia Bosnia Hertegovina
Cantonul Sarajevo
Municipalitatea Stari Grad (Orasul Vechi)”

De asemenea, cantoanele au fiecare cate un guvern propriu.
Exemplu, ministerul de finanate al cantonului Sarajevo.

[attachmentid=1627911307]

In Republika Srpsaka situatia este mai simpla, in sensul ca aici nu mai exista cantoane, ci doar municipalitati.

Presedentia Bosniei este colectiva si rotativa, in sensul ca are 3 (trei) presedinti, respectiv un sarb, un croat si un musulman.
Impreuna cei 3 presedinti au un mandat de 4 ani iar rotatia lor la exercitatea mandatului se face la fiecare 8 luni.

Moneda Bosniei se numeste Konvertibila Marka (Marca Convertibila), si fiecare dintre cele doua entitati are drept de a bate moneda.
Drept pentru care, fata celui de pe bancnota difera.
La fel ca si la indicatoarele rutiere, daca este prima data scris in chirilice, atunci a fost tiparita in Republica Srpska si invers in cazul Federatiei.
Nu stiu daca este diferenta si in cazul monedelor.

50 de marci convertibile, cea de sus fiind din Republica Srpska.

[attachmentid=1627911308]

Anunturile mortuare de pe strada, scrise in functie de religia decedatului.

[attachmentid=1627911309]

Cea mai interesanta este inscripita de pe pachetul de tigari (completez cand voi avea poza).

Sambata, 21.09.2013

Am intrat in Bosnia pe la Ljubovija, dinspre Serbia, traversand raul Drina.
La iesirea din Serbia, domna politist de frontiera, m-a intrebat in sarbeste daca vorbesc sarbeste.
I-am spus ca nu, iar ea m-a intrebat intr-o engleza perfecta care este data nasterii.
I-am aratat pe CNP cifrele care reprezinta data nasterii, iar ea mi-a multumit si mi-a spus ca totul este in regula.

Intrarea in Bosnia a fost OK, bosniacul s-a uitata doar la buletin si Cartea Verde, dupa care, fara sa fi scos vreun cuvant, mi-a facut semn ca pot pleca.
Asadar, se poate intra in Bosnia cu buletinul fara niciun fel de problema.

Prima oprire din Bosnia a fost la Memorialul si Cimitirul musulman de la Srebrenica – Potocari.

[attachmentid=1627911529]

Concret, Memorialul se afla la cativa km sud de orasul Bratunac, primul oras din Bosnia dupa granita cu Serbia.
Practic in orasul Srebrenica n-am fost.

Pe scurt, depre masacrul ceea ce a ramas in istorie ca genocidul de la Srebrenica.
In aprilie 1992 a inceput razboilul in fosta republica iugoslava Bosnia – Hertegovina.
Printre alte obiective, sarbii bosniaci doreau unirea teritoriilor locuite de ei cu Serbia si desfiintarea granitei de pe raul Drina.
Insa in zona vaii Drinei exista niste enclave cu populatie majoritar musulmana, care bineinteles nu era de acord cu planurile sarbesti de unire.

Initial encalava (zona orasului) Sreberenica o fost ocupat de catre sarbii bosniaci, apoi re-ocupat de catre armata bosniaca.
Sarbii bosniaci (probabil cu ajutor din partea Armatei Federale Iugoslave) au trecut la asediul orasului, iar armata bosniaca la atacarea satelor sarbesti invecinate.

Intr-o incercare de a calma situatia, in aprilie 1993 orasele Srebrenica, Zepa si Gorajde au intrat sub protectia Natiunile Unite (O.N.U) ca encalve de-militarizate, fiind printre putinele zone controlate de catre guvernul bosniac in estul Bosniei.

Insa, Prezenta Natiunilor Unite nu i-a impiedicat pe sarbii bosniaci sa-si vada de treba lor si sa se ocupe de purificarea etnica a zonei.
In iulie 1995, Srebrenica a fost din nou ocupata de sarbii bosniaci (Armata Republicii Srpska), iar ceea ce a urmat este considerat cel mai mare masacru din Europa de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Ulterior, Castile Albastre (la Srebrenica erau formate din olandezi) au fost acuzate de pasivitate datorita faptului ca nu au intervenit.
Aici problema este mai complicata, deoarece apoximativ 30 soldati olandezi erau tinuti prizonieri de catre sarbii bosniaci, plus ca au existat niste erori in comunicare cu cartierul general O.N.U. de la Sarajevo.

Peste 8.000 de barbati musulmani apti de lupta (cu varsta cuprinsa intre aproximativ 15 si 70 de ani) au fost omorati.
Se pare ca femeile, copii si barbatii ne-apti de lupta au fost evacuati (de catre sarbii bosniaci) din zona.
Ca in orice subiect similar, informatiile sunt contradictorii, pornind de la faptul ca sarbii bosniaci au omorat inclusiv nou nascuti bosniaci (musulmani) si terminand cu o cifra de peste 10.000 de victime.

Ulterior, atat Republica Srpska cat si Serbia (prin Parlament si Presedinte) si-au cerut scuze pentru masacrul de la Srebrenica.

Revenind la Memorialul de la Potocari.

Placa comemorativa, pe care este scris “iulie 1995”.

[attachmentid=1627911530]

Spatiu acoperit, care face trimitere la o moschee.

[attachmentid=1627911531]

In interiorul moscheii stilizate, de la stanga la dreapta mihrab-ul si mimbar-ul.

Mihrab – oarecum similar cu altarul din bisericile crestine, indica directia Meccai.
Mimbar - oarecum similar cu amvonul din bisericile crestine.

[attachmentid=1627911532]

Numele celor care sunt ingropati in acest cimitir,

[attachmentid=1627911533]

Incrusate in ordine alfatebtica pe niste blocuri de marmura, dispuse in semicerc.

[attachmentid=1627911534]

Apel pentru generatiile viitoare.

[attachmentid=1627911535]

Cimitirul musulman propriu-zis.

[attachmentid=1627911536] [attachmentid=1627911537]

Piatra funerara musulmana.

[attachmentid=1627911538]

Morminte care inca nu au o piatra funerara.

[attachmentid=1627911539]

Cum ar fi cel al lui Yusuf, care avea doar 15 ani in 1995.

[attachmentid=1627911540]

Fantana pentru spalatul picioarele, asa cum exista in curtea majoritatii moscheilor.

[attachmentid=1627911541]

La final, exista blocul de piatra de mai jos.

[attachmentid=1627911542]

Pe care scrie foarte clar, de doua ori, ca numarul victimelor (8372) nu este cel final.
Orasele enumerate banuisc ca sunt orasele de origine ale celor care au murit in zona Srebrenica.

Mai exista o mica sala de expozitii / conferinte.

[attachmentid=1627911543]

La intrarea in sala exista un computer cu ecran touch-screen, probabil pentru identificarea mormantului in functie de numele celui care il ocupa.

[attachmentid=1627911544]

Vis-a-vis de Centrul Memorial se afla (daca nu mai insel) o fosta fabrica care a servit drept cazarma pentru olandezii din castile albastre.

[attachmentid=1627911545]

Dupa care, am taiat-o spre Sarajevo.
Era deja ora 19.00 iar pana la Sarajevo mai erau 150 km de mers.

Interesanta povestirea, ca dealtfel toate drumetiile tale.
Astept cu interes continuarea.

@ megane2 & ipiq

Multumesc frumos.


Duminica, 22.09.2013
Sarajevo – Partea I-a

Cazare in Sarajevo a fost la hotelul Kovaci (http://hotelkovaci.com/indexen.htm),
72 Euro camera dubla / noapte, cu mic dejun inclus.
Luat de pe booking. com (toate cazarile din tura au fost luate de aici).
Hotelul este OK, in zona centrala a orasului, camera era spatioasa, baia la fel iar micul dejun rezonabil.

Primul muzeu vazut in Sarajevo a fost muzeul de istorie al Bosniei-Hertegovina.

[attachmentid=1627911715] [attachmentid=1627911716]

Pana aici am venit cu tramvaiul.
Biletul de tramvai se cumpara de la vatman si costa 1,80 KM (marci convertibile), adica aproape 1 Euro.
1 Marca Convertibila = 1,95 Euro
Daca cumparam biletul de la chiosc, costa 1,60 KM.

Ca punct de reper pentru a gasi muzeul este ambasaba Statelor Unite, o cazemata asa cum le place americanilor sa construiasca.

[attachmentid=1627911717]

Muzeul este situat vis-à-vis de ambasada.
L-am intreabat pe vatman de ambasada SUA, iar omu’ foarte de treaba ne-a spus (in engleza) ca ne anunta el cand trebuie sa coboram.
Frumos din partea lui.

Intrarea costa cateva marci (nu mai stiu exact).
Prin muzeu.

Portretul lui Tito, scos de la naftalina la demonstatia pentru pace din 04.04.1992.
Din pacate, aceea demonstratie pentru pace n-a avut niciun efect.

[attachmentid=1627911718] [attachmentid=1627911719]

La Sarajevo am aflat ca la Conferinta de la Teheran din 1943, aliatii au luat hotararea sustinerii partizanilor lui Tito (in detrimentul cetnicilor condusi de generalul Draja Mihailovici).

[attachmentid=1627911720] [attachmentid=1627911721]

Partizanii lui Tito erau comunisti, iar cetnicii lui Mihailovici erau regalisti si implicit anti-comunisti.
Principala preocupare a cetnicilor si partizanilor era sa se bata intre ei, iar pe plan secundar era lupta cu trupele germane de ocupatie.

Tito, pe vremea cand era luptator de gherila.

[attachmentid=1627911722]

Atunci cand au interese comune (cum ar fi lupta impotriva partizanilor lui Tito) sarbii si croatii se inteleg foarte bine (va mai exista un exemplu similar, in perioada mai apropiata).

[attachmentid=1627911723] [attachmentid=1627911724]

Cetnicii sunt cei cu caciuli negre, Ustasa = nazistii croati iar domobranii = nazistii sloveni (dupa alte surse ar fi fost tot niste nazisti croati).

Stema Regatului Iugoslaviei (in perioada 1918 – 1929 s-a numit Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor).

[attachmentid=1627911725] [attachmentid=1627911726]

O stema similara exista si in cimitirul ortodox din Medgidia, unde se afla Piramida Eroilor Sarbi.
Monument ridicat in memoria voluntarilor sarbi, croati, sloveni, muntenegreni care au luptat in Dobrogea, alaturi de armata romana in anul 1916.
Se pare ca este cel mai important monument militar sarbesc din afara Serbiei.

Stema Republicii Socialiste Federative Bosnia-Hertegovina.

[attachmentid=1627911727] [attachmentid=1627911728]

Gavrilo Princip, sarbul care a declansat primul razboi mondial. Voi detalia mai tarziu acest subiect.

[attachmentid=1627911729] [attachmentid=1627911730]

Marele vizir Mehmet Pasa Sokolovici, cel care a ordonat construirea podului (peste raul Drina) de la Visegrad. Vom ajunge si acolo, spre sfarsitul povestii.

[attachmentid=1627911731] [attachmentid=1627911732]

Felicitari pentru povestire si poze!
Asteptam continuarea.
Noi am ocolit Bosnia, m-ar fi tentat o excursie la Mostar dar era prea mare ocolul si nu stiam cum sunt drumurile prin Bosnia. Poate data viitoare!
Razboiul ala din Fosta Iugoslavie a fost o chestie tare alambicata si murdara!
Cand am plecat de la Plitvice GPS-ul m-a ghidat pe un fel de "judetean" intre Slunj si Ogulin, prin niste coline. Involuntar am avut ocazia sa vad urmele razboiului, dupa 20 de ani: case abandonate cu urme de gloante si campuri de mine inca active.

@Garett

Multumesc.

Ceea ce ai vazut tu intre Slunj si Ogulin sunt urme ale razboiului din Krajina.
In perioada 1992 - 1995, regiunea croata Krajina (frontiera in sarbo-croata) s-a aflat sub control sarbesc, numindu-se Republica Sarba Krajina.

In toamna anului 1995 croatii au recucerit Krajina, desi americanii si toate tarile europene le-au spus sa nu se duca peste sarbi, deoarece acestia vor fi ajutati de catre Armata Federala Iugoslava.
Insa spre surprinderea tuturor, mai ales a sarbilor din Krajina, ajutorul de la Armata Federala Iugoslava n-a venit.



Duminica, 22.09.2013
Sarajevo – Partea a II-a

Urmeaza partea despre viata de zi cu zi in Sarajevo in timpul asediului, asediu care a avut loc in perioada 1992 – 1995.
Practic, orasul a fost inconjurat de fortele sarbesti, cu exceptia aeroportului care era controlat de trupele O.N.U.
Va fi mai tarziu o harta in care se va vedea mai bine despre ce a fost vorba.

La intrarea in expozitie.

[attachmentid=1627912081]

Afis sugestiv.

[attachmentid=1627912082]

Lansator de grenade, folosit de catre cei asediati.

[attachmentid=1627912083] [attachmentid=1627912084]

Primele uniforme ale armatei bosniace, inclusiv baschetii din dotare.

[attachmentid=1627912085]

Fabrica de tigari din Sarajevo a continuat sa functioneze in timpul asediului.

[attachmentid=1627912086] [attachmentid=1627912087]

Si marfa produsa in timpul asediului.

[attachmentid=1627912088] [attachmentid=1627912089]

Indicator care devenise ceva obisnuit in aceea perioada in Sarajevo.

[attachmentid=1627912090]

Traducerea: “Atentie – lunetist”

Unoeri, singura modalitate de a traversa stada in siguranta era la umbra vehiculelor blindate ale Natiunilor Unite.
Initial era o aventura.

[attachmentid=1627912091]

Apoi, a devenit ceva obisnuit.

[attachmentid=1627912092]

Unul dintre principalele bulevarde din Sarajevo, numit Zmaja od Bosne (Dragonul Bosniei), care face legatura intre zona industriala/aeroport si centrul/zona veche a orasului capatase denumirea de Aleea Lunetistilor (Sniper Alley in engleza).

Aparatul care a asigurat, pentru cateva luni in anul 1992, singurul mijloc de comunicatie intre presedentia Bosniei si restul Lumii.

[attachmentid=1627912093] [attachmentid=1627912094]

Sterilizator care functiona cu combustibil solid.

[attachmentid=1627912095] [attachmentid=1627912096]

Taraba din piata (agro-alimentara) Merkale, in timpul asediului (voi detalia mai tarziu despre acesta piata).

[attachmentid=1627912097]

Pe taraba se distingeau conservele din carne de vita, primite de la Uniunea Europeana

[attachmentid=1627912098]

si conservele din carne de oaie, primite de la Islamic Relief.

[attachmentid=1627912099]

Islamic Relief = ONG britanic, care ajuta pe oricine, indiferent de religie.
Halal = permisiv, mancare care corespunde perceptelor islamice.

Diverse instalatii pentru gatit/incalzit locuinta.

[attachmentid=1627912100]

Bucataria devenise multifunctionala in timpul asediului.

[attachmentid=1627912101] [attachmentid=1627912102]

Din punctul de vedere al multifunctionalitatii, parca seamana cu o bucatarie din Romania sfarsitului anilor ’80.

Instalatie de iluminat.

[attachmentid=1627912103] [attachmentid=1627912104]

Poate mi-a scapat, insa n-am vazut in muzeu nicio poza de la concursul Miss Sarajevo din anul 1993.
Concurs tinut intr-un subsol al orasului asediat, cu concurentele in costum de baie afisand un banner pe care scria (direct in engleza) “Don’ let them kill us”.

Concurs care a inspirat piesa “Miss Sarajevo” cantata de U2 si Pavarotti.

Știu cã era Krajna, ma refeream generic la razboiul din fosta Iugoslavie. Croații au atacat având suportul aerian al americanilor, care au bombardat antiaeriana sârbilor din Krajna. JNA n-a intervenit practic de teama de a nu fi bombardata Serbia. Ma rog, de ce le-a fost fricã n-au scãpat, în final.
Paradoxul e cã dacã n-ar fi fost ofensiva croatã aș fi vizitat Dalmatia în Croația, Plitvice în Serbia, mã rog, Krajna, și înapoi în Istria croata!
Apropo, extrem de patrioți mi s-au pãrut croații, din trei cântece populare douã erau cu "Mati Dalmacija" și cu "Hrvatska"! Plus, am întâlnit o nuntã pe undeva pe lângã Trogir, prin munți, prima mașinã ducea steagul și abia a doua era cu mirii.
Scuze pentru divagatie, n-am vrut sã poluez topicul!

@Garett

Putin inexact ceea ce spui referitor la Krajina (a fost si gresala mea, cand am spus ca in toamna anului 1995 croatii au eliberat Krajina).

Asadar.
Eliberarea Krajinei s-a produs in timpul Operatiunii Storm in perioada 04 – 07 August 1995, desi au mai existat puncte de rezistenta sarbesti pana la 14 August 1995
Beligeranti: armata croata, alaturi cea bosniaca impotriva armatei sarbilor bosniaci.
Adica 130.000 croati si 3.000 de bosniaci impotriva a maxim 40.000 de sarbi.

Aici NATO nu a intervenit.
Aici au fost croatii avertizati de americani si europeni sa nu se duca peste sarbi ca vine Armata Federala Iugoslava peste ei.
Ca armata Armata Federala Iugoslava nu a interevenit, este alta poveste.

Asadar nu exista frica unor eventuale bombardamente NATO asupra Serbiei (sau mai bine zis a Iugoslaviei compusa din Serbia si Muntenegru, cu Kosovo in interiorul Serbiei).
Ca parere personala, fara pretentia ca am dreptate, americanii inca nu aveau tupeu sa bombardeze Serbia (vorbim de vara lui 1995).

Apoi, a fost Operatiunea Mistral in perioada 08 – 15 Septembrie 1995, desfasurata in vestul Bosniei.
Ca si in Krajina, beligerantii au fost aceiasi: armata croata, alaturi cea bosniaca impotriva armatei sarbilor bosniaci.
Aceasta operatiune a fost desfasurata in paralel cu bombardarea de catre NATO a pozitiilor sarbilor bosniaci, in perioada 30 August – 20 Septembrie 1995 (operatiunea Deliberate Force).

Iar interventia NATO a venit dupa masacrul de la Sreberenica (iulie 1995) si al doilea incident piata Merkale din Sarajevo din 28 August 1995 (despre Merkale, voi reveni cu amanunte).

NATO mai intervenise aerian sporadic impotriva sarbilor bosniaci inainte de 30 August 1995.

Rezultatul operatiunii NATO din 1995 a fost ridicarea asediului asupra orasului Sarajevo si in final acordul de pace de la Dayton.

Cat despre patriotismul croatilor si al sarbilor, nu pot decat sa-l admir si sa-mi para rau ca noi nu suntem la fel ca ei.
Ca fapt divers, am vazut ca si sarbii vin cu steagul la nunta.

In final, din punctul meu de vedere nu a fost nicio poluare a topicului si divagatia a fost binevenita.
Macar pentru a expune ceea ce s-a intamplat prin zona in timpul conflictelor din fosta Iugoslavie.

Conform cu "tanti wiki" si-au bagat nitel coada si americanii:
"US Navy EA-6Bs and F/A-18s on patrol as part of Operation Deny Flight fired on ARSK surface-to-air missile (SAM) sites at Udbina and Knin as SAM radars locked onto the jets"

Marturisesc ca habar n-aveam de toata povestea cu Krajna pana am ajuns pe acolo, adica ma rog, recunosteam unele nume de localitati de pe placute de la stirile de acum 20 de ani, abia dupa ce am vazut casele alea ciuruite am cautat pe Gogu' sa vad care-i povestea.

Oricum, urmatoarea destinatie pe lista este Belgrad, chiar mi-a placut ce am vazut in trecere pe acolo. (Deja "am dat iama" prin topicul cu Belgrad, sa ma inspir! )

Astept continuarea jurnalului de calatorie prin Bosnia si inca o data multumiri pentru informatii!

@Garett

N-ai pentru ce sa-mi multumesti.

Belgradul chiar merita vazut. La fel si Novi Sad.

Putin off-topic.
Referitor la zona Balcanilor, daca ai posibilitatea nu rata Macedonia.
N-am fost decat la Skopje, dar am inteles ca si restul tarii merita vazut.
Oricum, din Bucuresti, sunt aprox. 600 km catre Skopje sau Belgrad.

Daca te ajuta cateva vorbe Skopje si mai putine despre Nis:
http://www.daciaclub.ro/https://www.daciaclub.ro/index.php?showtopic=214362&hl=

Duminica, 22.09.2013
Sarajevo – Partea a III-a

Din muzeu nu putea lipsi Radovan Karadzic (liderul politic al sarbilor bosniaci)

[attachmentid=1627916447]

si Ratko Mladici, liderul militar al sarbilor bosniaci.

[attachmentid=1627916448]

In prezent, ambii se afla in Olanda, la Haga, in custodia Tribunalului Penal International pentru Fosta Iugoslavie.
Ambii au fost arestati pe teritoriul Serbiei si de acolo trimisi la Haga.
Iar recompensa pusa pe capul lor, se pare ca guvernul sarb a dat-o familiilor celor doi arestati.

Chiar in fata muzeului.

[attachmentid=1627916449]

In spatele muzeului, printre alte exponate.

[attachmentid=1627916450] [attachmentid=1627916451]

Monumentul conservei (ajutor primit de la UE in timpul asediului).

[attachmentid=1627916452] [attachmentid=1627916453]

Alaturi de muzeul de istorie se afla Muzeul National al Bosniei-Hertegovina.
Din cate am inteles, este inchis datorita faptului ca comunitatea sarba nu este de acord cu denumirea.

[attachmentid=1627916454]

De la muzeul de istorie, ne-am intors, cu tramvaiul in centrul orasului.
Unul dintre muzeele pe care vroiam neaparat sa-l vad in Sarajevo era cel dedicat tunelului sapat pe sub pista aeroportului, tunel prin care orasul a fost aprovizionat in timpul asediului.

Muzeul este cam departe fata de centrul orasului, undeva in zona aeroportului.
Stiam deja ca taximetristii sunt cam tepari, asa ca am renuntat la ideea taxiului.
Cu transportul in comun era destul de complicat de ajuns, datorita distantei mari si necesitatii de a schimba mai multe mijloace de transport, plus niste mers pe jos.

Asa ca, la recomandarea Lonely Planet, am apelat la serviciile unei agentii de turism care oferea un tur organizat catre muzeul tunelului.
Si nu ne-a parut rau.
Turul costa 15 euro de persoana, dureaza vreo 2 ore si include: transport la muzeu si inapoi in centrul orasului, intrare in muzeu si ghid (in engleza) pe toata perioada turului.
Agentia de turism: http://sarajevoinsider.com/tours/tunel-more.html

Practic, turul incepe in strada, in fata agentiei, cu prezentarea hartii din timpul asediului.
Dupa cum se poate observa, la baza, este harta din timpul Jocurilor Olimpice de Iarna desfasurate la Sarajevo in anul 1984.

[attachmentid=1627916467]

Apoi se pleaca cu un microbuz (Mercedes parca) spre muzeu.
Pe drum, ghidul bosniac vorbeste tot timpul si povesteste lucruri interesante legate de oras, asediu, perioada actuala, etc.

Dureaza vreo 20 de minute pana se ajunge la muzeu.

Muzeul propriu-zis este o casa normala, prin pivnita careia se sapase una dintre intrari in tunelul lung de 800 de metri.
Vedere din strada.

[attachmentid=1627916456]

Casa acum este situata pe strada Tunelului, la nr. 1.

[attachmentid=1627916550]

Inscriptie de pe casa.

[attachmentid=1627916551]

Inainte de a intra in cei 20 de metri de tunel care sunt vizitabili, se vizioneaza un film de vreo 15 minute, dedicat asediului orasului.

Intrarea in tunel.

[attachmentid=1627916459]

Tunelul propriu-zis.

[attachmentid=1627916460]

La etajul casei se afla un mic muzeu militar.
Printre altele, scaunul cu care presedintele Bosniei (Alija Izetbegovici) era transportat prin tunel.
De mentionat ca Izetbegovici a ales sa stea la Sarajevo in timpul asediului.

[attachmentid=1627916461]

Banda adeziva lipita pe geamuri, pentru a minimiza pagubele provocate de suflul unei eventuale explozii.
Aceiasi banda adeziva o foloseau si sarbii in 1999 cand erau bombardati de catre NATO, banda denumita “Windows 99”.

[attachmentid=1627916462]

Pe drumul de intoarcere, explicatiile ghidului au continuat cu teorii interesante.
Cum ar fi aceea ca fortele sarbesti care asediau orasul stiau de existenta tunelului si cu toate astea nu au facut nimic pentru a-l distruge.
Motivul: asediul orasului Sarajevo sa continue, atentia presei si implicit a opiniei publice internationale sa fie concentrata la Sarajevo.
Scopul: sarbii se se ocupe linistiti de purificarea etnica din estul Bosniei.

Ghidul a tinut sa precizeze ca acesta este doar o ipoteza.

Inapoi in Sarajevo, pauza de masa.
Placinte cu branza si dovleac, insa ultima avea un gust cam ciudat.

[attachmentid=1627916463]

Fara arme in moschee.

[attachmentid=1627916464]

Pauza printre sahisti.

[attachmentid=1627916465]

Fabrica de bere din Sarajevo, una dintre cele mai importante cladiri ramase de la Imperiul Austo-Ungar.

[attachmentid=1627916466]

Dupa care am ramas fara baterie la aparatul foto.

<span class='edit'>5 Nov 2013, 20:16:</span>
Luni, 23.09.2013
Sarajevo – Partea a I-a

Muzeul Alija Izetbegovici (primul presedinte al Bosniei independente) situat chiar pe strada pe care era hotelul in care am stat.

[attachmentid=1627916556]

Muzeul este amenajat in interiorul unui fort, in doua turnuri.

[attachmentid=1627916557]

Obiecte personale care au aprtinut lui Izetbegovici.

[attachmentid=1627916558]

O fotografie rara, cu presedentia colectiva a Iugoslaviei, undeva pe la inceputul anilor ’90.

[attachmentid=1627916559]

De la stanga la dreapta: Milan Kucan (Slovenia), Kiro Gligorov (Macedonia), Alija Izetbegovici (Bosnia), Franjo Tudjman (Croatia), Momir Bulatovici (Muntenegru) si Slobodan Milosevici (Serbia)

Pasaportul cu numarul 257.

[attachmentid=1627916560]

Semnarea la Paris a acordului de pace negociat la Dayton.

[attachmentid=1627916561]

Din cugetarile lui Izetbegovici.

[attachmentid=1627916562] [attachmentid=1627916563] [attachmentid=1627916564] [attachmentid=1627916565]

Despre Serbia Mare.

[attachmentid=1627916566]

Ca tot am vorbit despre Serbia Mare, cam asa arata in viziunea unor extremisti sarbi (poza de pe Wikipedia).

[attachmentid=1627916567]

Inmormantarea lui Izetbegovici.

[attachmentid=1627916568] [attachmentid=1627916569]

Arkan (Zeljko Raznatovici) este si el prezent in muzeul dedicat lui Izetbegovici.

[attachmentid=1627916570]

Arkan a fost hot, criminal, lider de galerie la Steaua Rosie Belgrad si lider al unei grupari paramilitare sarbesti denumita “Tigrii lui Arkan”, grupare care a dat o mana de ajutor la purificarea etnica din Bosnia si posibil in Kosovo.
Specific zonei balcanice, pentru unii este un criminal iar pentru altii este erou national.
Iar mama lui Arkan i-a facut un tort lui Belodedici de ziua lui, pe vremea cand acesta juca la Steaua Rosie.

Despre intelegerea dintre Milosevici si Tudjman privind impartirea Bosniei intre Serbia si Croatia.

[attachmentid=1627916571]

Una dintre beretele purtate de catre Izetbegovici si epoletii de comandat suprem ai acestuia.

[attachmentid=1627916572] [attachmentid=1627916573]

Mormantul lui Izetbegovici, cu garda de onoare, in cimitirul de langa muzeu.

[attachmentid=1627916574] [attachmentid=1627916575]

Touch-screen nefunctional in cimitir.

[attachmentid=1627916576] [attachmentid=1627916577]

Touch-screen primit cadoul de la Bursa (Turcia).

Daca nu ma insel, “Buyuk sehir belediyesi” = Primaria Centrala.

[attachmentid=1627916578]

Ca fapt divers, din cate stiu omul pe care Izetbegovici il aprecia si respecta cel mai mult era fostul presedinte al Turciei, Suleyman Demirel.

6 Nov 2013, 19:52:
Luni, 23.09.2013
Sarajevo – Partea a II-a

Fosta primarie a orasului Sarajevo, acum Biblioteca Nationala a Bosniei.
Cea mai importanta constructie ridicata de austrieci in oras.
A fost distrusa in timpul asediului, acum este aproape total refacuta.

[attachmentid=1627916713] [attachmentid=1627916714]

Moscheea Imparatului (Emperor’s mosque in engleza) a fost prima moschee construita in Sarajevo (in 1457) dupa cucerirea otomana.
Este dedicata sultanului Mohamed Cuceritorul (cel care a cucerit Constantinopolul).
Interiorul moscheii.

[attachmentid=1627916715] [attachmentid=1627916716] [attachmentid=1627916717]

Cupola.

[attachmentid=1627916718]

Nisa de colt.

[attachmentid=1627916719]

Cimitirul din curtea moscheii.

[attachmentid=1627916720]

Cam asa arata tramvaiele in Sarajevo.

[attachmentid=1627916721]

Raul care trece prin Sarajevo se numeste Miljacka.
Spre amonte.

[attachmentid=1627916722]

Spre aval.

[attachmentid=1627916723]

Alt reper din Sarajevo este podul Latin, langa care a fost asasinat Frantz Ferdinand la 28.06. 1914.

[attachmentid=1627916724]

7 Nov 2013, 16:42:
Luni, 23.09.2013
Sarajevo – Partea a III-a

Chiar langa podul Latin se afla Muzeul 1878 – 1918, adica perioada in care Bosnia a facut parte din imperiul Austro-Ungar.

[attachmentid=1627916822]

Harta imperiului, cu tot cu Bosnia.

[attachmentid=1627916823]

Congresul de Pace de la Berlin din vara anului 1878, Bosnia care isi schimba stapanul si binefacerile stapanirii austrice.

[attachmentid=1627916824]

Ocuparea propriu-zisa a Bosniei de catre trupele imperiale.

[attachmentid=1627916825]

Despre unitatile de elita bosniece din cadrul armatei austro-ungare.

[attachmentid=1627916826] [attachmentid=1627916827]

Arma cu care Gavrilo Princip l-a impuscat pe Franz Ferdinand si pe sotia acestuia Sofia.
Franz Ferdinand era mostenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar, ca nepot de frate al imparatului Franz Jodef.

[attachmentid=1627916828] [attachmentid=1627916829]

Din cate am inteles este o copie a armei pe care a folosit-o Princip, arma originala fiind expusa in muzeul militar din Viena.

Gavrilo Princip.

[attachmentid=1627916830]

Pentru unii terorist, pentru altii erou national, azi o strada din Belgrad ii poarta numele.

Princip era sarb bosniac, nascut in 1894 in Imperiul Austro-Ungar, la Obljaj, un sat in vestul Bosniei, langa orasul Bosansko Grahovo (cam 100 km nord de Split), azi in Federatia Croato-Musulmana.

In timpul Primului Razboi Balcani (1912) Princip avea 18 ani si a vrut sa se inroleze in cadrul unor forte paramilatare sarbe.
Insa a fost respins la inrolare, pe motivul ca este “prea mic si prea slab”.
Se pare ca respingerea de la inrolare a fost unul dintre motivele pentru care Princip s-a hotarat sa faca ceva maret.

Cateva vorbe despre atentatul din 28.06. 1914.
Echipa era constituita din 6 atentatori, tinta fiind Franz Ferdinand.
Conform planului, atentatorii trebuia sa foloseasca grenade.

Primul atentator i-a fost frica sa arunce grenada.
Al doilea atentaror a aruncat grenada, insa nu a tinut cont de faptul ca aceea grenada exploda cu o intarziere de 10 secunde.
Rezultatul: soferul care conducea masina in care era Franz Ferdinand a accelerat, asa ca grenada a avariat alta masina din coloana.
Dupa ce a aruncat grenada, atenataroul a incercat sa se sinucida, inghitind o doza de cianura si apoi s-a aruncat in raul Miljacka.
Insa, ghinion de nesansa, cianura era expirata asa ca nu si-a facut efectul dorit, iar raul Miljacka avea (ca si in ziua de azi) o adancime de 10 (zece) centimetri.
Asa ca n-a fost o problema pentru politie sa il aresteze.

Ulterior, Franz Ferdinad a decis sa mearga la spitalul din Sarajevo, pentru a-i vizita pe ranitii din cea de-a doua masina din coloana.
Insa, soferul lui Franz Ferdinad (un ceh, care nu a fost informat despre noua ruta) a gresit drumul spre spital, virand la dreapta acolo trebuia sa mearga inainte.
Soferul a realizat repede ca a gresit drumul, a franat si a inceput sa mearga cu spatele spre drumul bun, insa, se pare ca motorul masinii s-a oprit

Spre norocul lui Princip era chiar in locul in care s-a oprit masina (azi acolo este Muzeul 1878 – 1918), a scos pistoul si cu doua focuri de arma i-a omorat pe Franz Ferdinad si pe sotia acestuia Sophie.
Apoi, Princip a incercat sa se sinucida, insa cianura expirata nu si-a facut efectul iar pistolul i-a fost smuls din mana.

Ulterior Princip a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare.
Se pare ca legea austro-ungara prevedea ca varsta minima pentru a fi condamant la moarte era 20 de ani.
Iar Princip, in momentul comiterii atentatului mai avea aproape o luna pana la implinirea varstei de 20 de ani.
Princip a murit in aprilie 1918 in inchisoarea austriaca de la Terezin (azi in Cehia, la vreo 60 km nord de Praga), bolnav de tuberculoza.
Initial a fost ingropat intr-un mormant nemarcat, pentru a nu deveni loc de pelerinaj pentru nationalistii slavi.
Insa, un soldat ceh a tinut minte mormantul si in 1920 ramasitele lui Princip au fost dezhumate si aduse la Sarajevo.

Azi, Princip alaturi de alti conspiratori este ingropat in cimitirul sfantul Marcu din Sarajevo, in capela dedicata “Eroilor din ziua de Vidovdan”.

Ziua de Vidovdan = sarbatoarea Sfantului Vit care se tine la 28 iunie conform calendarului gregorian si la 15 iunie conform calendarului iulian (folosit inca de catre biserica ortodoxa sarba).
Pentru sarbi are o importanta deosebita, fiind ziua Batalie de la Kosovopojle (Campia Mierlei) din 1389.
Mai bine spus a infrangerii sarbesti de la Kosovopojle, in care printul sarb Lazar a murit in lupta iar sultanul otoman Murad I a fost omorat in cortul sau de catre cavalerul sarba Milos Obilic.

Asadar, se pare ca ziua in care Princip l-a asasinat pe Franz Ferdinand nu a fost aleasa intamplator.
Un amaunt interesant: peste ani, in 2001, in ziua de Vidovdan, Slobodan Milosevici a fost predat Tribunalului Penal International pentru Fosta Iugoslavie.

Revenind la muzeu, mulajul talpilor lui Princip, in momentul in care l-a asasinat pe Franz Ferdinand.

[attachmentid=1627916831]

Pana la inceputul anilor ’90 acest mulaj era in strada, in fata muzeului, exact in locul din care Princip a tras.
Cam asa arata (poza facuta in 1987 si luata de pe Wikipedia).

[attachmentid=1627916832]

Traducerea aproximativa a textului scris in chirilice (cu Google Translate):
“Din acest loc, la 28 iunie 1914, Gavrilo Princip a manifestat viziunea protestului popular impotriva tiraniei si aspiratiile vechi de secole ale poporului nostru pentru liberate.”

Daca vreun vorbitor de sarba poate traduce corect ceea ce scrie in poza de mai sus, raman dator.

Azi, in locul in care Princip a tras se afla placa din poza de mai jos.

[attachmentid=1627916833]

ca un mic amanunt, Arkan a fost sotul Cecai, celebra cantareata din zona, si a fost asasinat la randul lui

@ aqua
Multumesc.

N-am vrut sa intru in prea multe detalii despre Arkan ca sa nu deviez prea mult povestea.
A fost asasinat la 15.01.2000 in holul hotelului InterContinental din Belgrad.
Clar nu se stie cine a stat in spatele asasinarii lui Arkan.
Unele zvonuri spun ca serviciile secrete sarbesti l-au lichidat, la ordinul lui Milosevici, pentru ca Arkan stia prea multe despre razboaiele din fosta Iugoslavie, inclusiv Kosovo.
Si ca ceea ce stia Arkan nu ar fi trebuit sa ajunga la Tribunalul Penal International.


Luni, 23.09.2013
Sarajevo – Partea a IV-a

Strada din cartierul turcesc din Sarajevo (mai mult o vrajeala pentru turisti).

[attachmentid=1627916841]

Muzeul evreiesc din Sarajevo.

[attachmentid=1627916842]

Care are sediul in vechea sinagoga.

[attachmentid=1627916843]

Despre evreii din Sarajevo.

[attachmentid=1627916844]

Interiorul sinagogii.

[attachmentid=1627916845]

Cutit special cu care se prepara mancarea cuser.

[attachmentid=1627916846]

Reconstituirea unei bacanii evreiesti.

[attachmentid=1627916847]

Cativa dintre rabini din Sarajevo.

[attachmentid=1627916848]

Sarbatoarea de Yom Kipur.

[attachmentid=1627916849]

Catedrala romano-catolica din Sarajevo.
Se spune ca ar fi cel mai mare lacas de cult romano-catolic din Bosnia, insa am dubii in privinta asta.
Voi detalia cand povestea va ajunge la Mostar.

[attachmentid=1627916850] [attachmentid=1627916851] [attachmentid=1627916852]

Poze din interiorul catedralei nu am, desi am intrat de doua ori inauntru.
Insa, prima data nu mai aveam baterie la aparat iar a doua oara este slujba.

Strada Ferhadia.

[attachmentid=1627916853]

sau (daca am inteles) bine, principala starada pietonala din Sarajevo.

[attachmentid=1627916854] [attachmentid=1627916855]

Pauza de-o cafea.

[attachmentid=1627916856]

Foarte frumos,desi eram cand cand se desfasura razboiul din Iugoslavia,datorita tie am inteles si invatat lucruri noi!

@ydaniel

Multumesc si ma bucur daca daca povestile mele au fost de folos
Insa partea cu "desi eram cand cand se desfasura razboiul din Iugoslavia" n-am inteles-o.


Luni, 23.09.2013
Sarajevo – Partea a V-a

Unul dintre multele panouri de informare pentru turisti.

[attachmentid=1627917591]

Scris in 4 limbi (bosniaca ca sa nu spun sarbo-croata, engleza, germana si turca).

[attachmentid=1627917593]

Catedrala Ortodoxa “Nasterea Maicii Domului” este cea mai mare biserica sarbesca din Sarajevo si una dintre cele mai mari din Balcani.
Exteriorul.

[attachmentid=1627917595] [attachmentid=1627917598] [attachmentid=1627917600] [attachmentid=1627917602] [attachmentid=1627917604] [attachmentid=1627917605]

In interior.
Amvonul.

[attachmentid=1627917606]

Catapeteasma (sau iconostasul).

[attachmentid=1627917608] [attachmentid=1627917610] [attachmentid=1627917612]

Cupola.

[attachmentid=1627917613]

Vitralii.

[attachmentid=1627917614] [attachmentid=1627917615]

Fiind vorba despre biserica ortodoxa sarba, totul este scris in chirilice.

[attachmentid=1627917616]

Iar acatistul nu face exceptie.

[attachmentid=1627917617]

Lumanarile, puse pe niveluri diferite. Probabil asa se face departajarea intre cei in viata si cei care nu mai sunt.

[attachmentid=1627917618]

Denumirea catedralei si programul de functionare al acesteia, scris in sarba si engleza (scuze pentru calitatea pozei).

[attachmentid=1627917619]

Luni, 23.09.2013
Sarajevo – Partea a V-a

Alt loc pe care vroiam neaparat sa-l vad in Sarajevo este piata Markale.

[attachmentid=1627918010] [attachmentid=1627918011] [attachmentid=1627918012]

Chiar daca azi arata ca piata Obor, acesta piata este un loc important in istoria recenta a orasului.
Aceasta piata a fost bombardata, cu obuze de mortier, de doua ori in timpul asediului orasului.

Primul bombardament a fost la 05.02.1994, bilant 67 de victime.
Pentru comemorarea evenimentului, azi exista o placa in piata.

[attachmentid=1627918013]

Intr-o traducere aproximativa (Google translate):
“In acest loc, la 05.02.1994 criminalii sarbi au omorat 67 dintre cetatenii orasului Sarajevo.
Compasiune si liniste pentru cei morti
Cititi Fatiha
Si rugati-va
Aducere aminte si rugaciune

Cetatenii orasului Sarajevo”

Fatiha = primul capitol din Coran.

Initial, O.N.U. a sustinut ca acel obuz a fost tras de catre armata bosniaca.
Ulterior, s-a mai gandit putin si a spus ca, in lipsa unor dovezi clare, este posibil ca acel obuz sa fi fost lansat de catre oricare dintre parti (bosniacii sau sarbii bosniaci).
Chiar si un judecator (columbianul Rafael Nieto Navia) din cadrul Tribunalul Penal International pentru fosta Iugoslavie a sustinut ca, in lipsa unor dovezi clare, sarbii bosniaci nu pot fi acuzati ca ar fi lansat acel obuz.

Al doilea bombardament a avut loc in apropierea pietei Markale la 28.08.1995, bilant 43 de victime.
Placa comemorativa, identica cu cea din piata, doar numarul victimelor variaza.

[attachmentid=1627918014]

Fata de piata, aici mai exista si nominalizate numele celor 43 de victime.

[attachmentid=1627918015]

Ca si prima data, initial O.N.U. a sustinut ca nu se stie cine a tras, apoi s-a gandit mai bine si a ajuns la concluzia ca sarbii bosniaci sunt de vina.

Cert este ca dupa acest episode piata Markale a inceput, la 30.08.1995 operatiunea NATO de bombardare a pozitiilor sarbilor bosniaci, operatiune care a durat pana la 20.09.1995.
Cand operatiunea NATO a incetat, asediul sarbesc asupra orasului Sarajevo a fost ridicat si mai tarziu, in noiembrie au inceput negocierile de pace de la Dayton, finalizate prin semnarea acordului de pace la de Paris din 14.12.1995, care a pus capat razboilului din Bosnia.

Si mai important este faptul ca inca persista incertitudinea cu privire la cele doua momente “piata Markale”, deoarece este posibil ca armata bosniaca sa isi fi bombaradat proprii cetateni in scopul de a atrage atentia opinie publice internationale si nu in ultimul rand o interventie NATO.

Flacara eterna din Sarajevo, situata la cateva sute de metri fata de piata Markale.

[attachmentid=1627918016]

Monument ridicat in memoria victimelor civile si militare din Sarajevo, din timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Si mai interesat este faptul ca pe inscriptia din spatele flacarii se vorbeste despre sangele varsat de bosniaci, sarbi, croati si muntenegreni in cadrul glorioasei Armate Iugoslave.
De asemenea, se mai vorbeste despre patriotii (din Sarajevo) sarbi, croati si musulmani.

Altfel spus, cateva sute de metri mai in spate (piata Markale) sarbii sunt criminali iar aici, langa flacara eterna sunt patrioti.

Langa flacara era Centrul Cultural Iranian.

[attachmentid=1627918017]

Nu-l puteam rata.
Am gasit o gramada de carti, bogat illustrate despre diverse regiuni din Iran.
In plus, mai existau niste vase similare cu cele albastre din poza (de pe Wikipedia) de mai jos.

[attachmentid=1627918018]

Din pacate, acele vase nu erau de vanzare.

Deja suntem pe strada Maresalul Tito, una dintre cele mai importante strazi din Sarajevo, ca doar McDonald’s pe acesta strada este.

[attachmentid=1627918019]

Referitor la acesta strada, am inteles ca dupa decesul lui Alija Izetbegovici, comunitatea bosniaca a solicitat ca o parte din strada Maresalul Tito sa poate numele fostului presedinte.
Insa comunitatea sarba nu a fost de acord.

In memoria ziaristilor ucisi in timpul conflictelor din fosta Iugoslavie.

[attachmentid=1627918020]

Banca Centrala a Bosniei.

[attachmentid=1627918021] [attachmentid=1627918022] [attachmentid=1627918023]

Ca tot suntem pe strada maresalului Tito, la numarul 46.

[attachmentid=1627918024]

Spre Monumentul copiilor ucisi.

[attachmentid=1627918025]

Monumentul.
Inscriptia de la baza (Google translate) = “In memoria copiilor ucisi in timpul asediului orasului Sarajevo in perioada 1992 – 1995”

[attachmentid=1627918026]

Mai de aproape.

[attachmentid=1627918027]

Am inteles ca simbolizeaza o mama care vrea sa isi protejeze copilul.

Langa monument, o lista a victimelor, inclusiv victime in varsta de 4 ani.

[attachmentid=1627918028] [attachmentid=1627918029]

In memoria soldatilor francezi, morti pentru Franta si pacea din Bosnia.

[attachmentid=1627918030] [attachmentid=1627918031] [attachmentid=1627918032]

14 Nov 2013, 19:59:
Luni, 23.09.2013
Sarajevo – Partea a VI-a

Mic cimitir musulman intr-un parc de langa monumentul soldatilor francezi.

[attachmentid=1627918153]

Serial popular si la Sarajevo.

[attachmentid=1627918154]

Indicator rutier, scris doar cu caractele latine, semn ca suntem in Federatia Croato-Musulmana.
Mostar urmeaza, iar la Tuzla si Zenica n-am fost.

[attachmentid=1627918155]

Palatul in care stau cei trei presedinti ai Republicii.

[attachmentid=1627918156] [attachmentid=1627918157]

Moscheea Ali Pasa.

[attachmentid=1627918158] [attachmentid=1627918159]

Fantana de langa moschee.

[attachmentid=1627918160]

Nu departe de moscheea Ali Pasa se afla biserica romano-catolica Sfantul Iosif.

[attachmentid=1627918161]

Inauntru era slujba, asa ca n-am putut face poze.
Insa, am remarcat afisul de pe usa de la intrare, scris in multe limbi, inclusiv turca si araba.

[attachmentid=1627918162]

Urmele asediului.

[attachmentid=1627918163]

Cladiri noi, unele dintre ele inca in constructie.

[attachmentid=1627918165] [attachmentid=1627918164]

Hotelul Holiday Inn.

[attachmentid=1627918166] [attachmentid=1627918167]

Si sigla Jocurilor Olimpice de Iarna din 1984 (editia a XIV-a), gazduite de catre Sarajevo.
Pana acum, sunt primele Jocuri Olimpice de Iarna organizate intr-o tara din Europa de Est.

[attachmentid=1627918168]

Hotelul Holiday Inn a fost construit special pentru aceste Jocuri.

Pe langa asta, in timpul asediului a fost singurul hotel din oras ca a ramas deschis si care a putut sa-i gazduiasca pe ziaristii straini.
Combustibilul pentru electricitate era cumparat de pe piata neagra din valuta provenita de la ziaristii straini, mancare adesea se gatea la foc deschis in bucatarie, apa calda aproape ca nu exista.
Insa, cu toate aceste neajunsuri, hotelul a functionat.

Se pare ca a existat un acord tacit intre guvernul bosniac si sarbii bosniaci care asediau orasul, acord prin care hotelul a scapat aproape neatins de obuzele sarbesti.

Ca si in cazul tunelului de sub pista aeroportului, sarbii care asediau orasul erau interesati ca ziaristii straini sa poata sta si relata din Sarajevo astfel incat atentia comunitatii internationale sa fie concentrata asupra orasului asediat.

Fain, multumim pentru continuare, ma uitam aproape zilnic pe aici sa vad restul povestii.


Chiar ma uitam in Croatia pe un ambalaj de napolitane made in BiH si discutam cu Mrs. "Mai, astia-s cam aceeasi "natie" difera doar religia, limba vad ca-i exact la fel".

@ Garett
Multumesc si eu pentru aprecieri.
Mai e de povestit, n-am ajuns nici la jumatate.

Referitor la limba, din cate stiu si fara pretentia ca am dreptate, acesta este cam aceiasi de la Skopje la Ljubliana.
Cert, in Serbia, Muntenegru, Croatia si Bosnia limba este aceiasi, cu mici diferente, cum ar fi conjugarea catorva verbe.
Sau cel putin asa mi-a spus o gagica receptioner la Mostar.

Tot referitor la limba, un episod interesant a avut loc la Dayton, in timpul negocierilor de pace.
Americanii au montat in sala de conferinte 3 cabine pentru traducerea simultana, cate una pentru limba sarba, bosniaca si croata.
Insa acele 3 cabine erau deservite de un singur traducator.
Membrii delegatiilor au sesizat aspectul asta, insa numeni n-a facut scandal.

La sfarsitul povestii va fi o poza cu o inscriptie referitoare la limba vorbita in Bosnia.


Luni, 23.09.2013
Sarajevo – Partea a VII-a

Piata Bosnia-Hertegovina.

[attachmentid=1627918265]

Locul in care se afla sediul guvernului

[attachmentid=1627918266] [attachmentid=1627918267]

si al Parlamentului.

[attachmentid=1627918268] [attachmentid=1627918269]

Casa sindicatelor, probabil o amintire iugoslava.

[attachmentid=1627918270]

Muzeul de Arta (nu l-am vizitat).

[attachmentid=1627918271] [attachmentid=1627918272]

Podul din fata muzeului.

[attachmentid=1627918273]

Cina din seara respectiva – burta in sos tomat.

[attachmentid=1627918274]

Care se numeste Skembici si costa 7 kilometri (pardon, marci convertibile).

[attachmentid=1627918275]

A mai urmat un spritz, dupa care somn.

Ininte de a pleca de la Sarajevo, ar trebui sa amintesc cele 3 momente in care orasul a fost in atentia lumii intregi:
1914: Asasinarea lui Franz Ferdinand;
1984: Jocurile Olimpice de Iarna;
1992 – 1995: Asediul orasului.

Marti, 24.09.2013
Jajce

Cam asa se vede orasul Jajce din soseau Jajce – Banja Luka.

[attachmentid=1627918790] [attachmentid=1627918791]

Muzeul dedicate celei de doua intalniri AVNOJ.

[attachmentid=1627918792] [attachmentid=1627918793]

AVNOJ = Consiliul National Antifascist pentru Eliberarea Iugoslaviei.

Aici, la Jajce in perioada 29-30.11.1943 a avut loc cea de-a doua intalnire AVNOJ, ocazie cu care s-au pus bazele viitorului stat comunist iugoslav.

[attachmentid=1627918794]

Sala in care s-a tinut intalnirea.

[attachmentid=1627918795]

Pe peretele din spatele salii.
“Smrt fasizmu - sloboda narodu” = Moarte fascismului – liberate poporului.

Tito – bust si statuie.

[attachmentid=1627918796]

Figuri cunoscute pe pereti.

[attachmentid=1627918797] [attachmentid=1627918798] [attachmentid=1627918799]

Si mesaje mobilizatoare, cunoscute si prin alte parti.

“Traiasca aliatii nostri URSS, Anglia si America”

[attachmentid=1627918800]

“Traiasca tovarasul Stalin”

[attachmentid=1627918801]

“Traiasca frateasca Armata Rosie”

[attachmentid=1627918802]

"Traiasca eroica noastra Armata Populara de Eliberare”

[attachmentid=1627918803]

Carnet de membru AVNOJ.

[attachmentid=1627918804]

Situatia in noiembrie 1943.

[attachmentid=1627918805]

Pe vremea cand inca nu exista fotografia digitatala si photoshop.

[attachmentid=1627918806]

Traseul lui Tito din timpul razboilului.

[attachmentid=1627918807] [attachmentid=1627918808]

Despre “numele lui Tito, ramas in istorie” (n-am reusit sa aflu cine era Victor Bernstein).

[attachmentid=1627918809]

Cert este ca pe stema Iugoslaviei comuniste a ramas data de 29.11.1943, data la care a inceput intalnirea de la Jajce.

[attachmentid=1627918810]

Langa muzeu, o locomotiva pentru linie ingusta (mocanita) care ar avea nevoie de restaurare.

[attachmentid=1627918811]

Probabil a apartinut lui Elektro – Bosna Jajce.

[attachmentid=1627918812]

Marti, 24.09.2013
Jajce – Partea a II-a

Langa muzeul AVNOJ se afla statuia lui Mosa Pijade.

[attachmentid=1627918958]

Lider comunist iugoslav, de origine evreiasca, unul dintre apropiatii lui Tito.
Printre altele, a tradus “Capitalul” lui Marx in sarbo-croata, l-a convins pe Tito in 1948sa permita unui numar de 3.000 de evrei iugoslavi sa emigreze in Israel si a fost presedinte al Parlamentului Federal Iugoslav in perioada 1954 – 1957.

La Jajce raul Pliva se varsa in raul Vrbas.
Raul Pliva.

[attachmentid=1627918959]

Insa, inainte de a se varsa in Vrbas, raul Pliva trece printr-o cascada.

[attachmentid=1627918960]

La baza cascadei este o platforma de observare (n-am coborat).

[attachmentid=1627918961]

Cascada vazuta mai de la distanta.

[attachmentid=1627918962]

Varsarea Plivei in Vrbas.

[attachmentid=1627918963]

Pauza de-o cafea pe marginea drumului, intre Jajce si Banja Luka (deja eram in Republica Srpska).
Daca nu ma insel, ceea ce se vede in poza de mai jos pare a fi ceva similar cu þesteul pentru copt painea de prin partile noastre.

[attachmentid=1627918964]

Oricum, parea ca este folosit destul de des si nu tinut ca obiect decorativ.

Un corespondent de rãzboi ºi scriitor american de succes.

@Markos
Multumesc frumos pentru completare.


Marti, 24.09.2013
Banja Luka – pe intuneric

Cazarea in Banka Luka a fost la hotelul Palas: http://hotelpalasbl.com/en/
Chiar in buricul targului, 80 de Euro camera dubla / noapte, cu mic dejun.

Banka Luka este capitala Republicii Srpska si al doilea oras ca marime al Bosniei.
Dupa cum banuiam, influenta sarbeasca se simte.

Musulmani nu prea exista pe aici, sau daca exista prezenta lor este foarte discreta.
O moschee in reconstructie am vazut, insa femei cu batic in cap n-am vazut.
Este drept si faptul ca cele 16 moschei care exista in oras au fost distruse de catre sarbi în timpul razboilui din Bosnia.

Interesant este si faptul ca in timpul ofensievelor croato-bosniace din anul 1995, americanii, desi ii sustineu pe croati, au insistat ca acestia sa nu ocupe Banja Luka.
Nu pentru ca americanii i-ar fi iubit prea mult pe sarbi, ci pentru faptul ca, americanii erau constienti ca Banka Luka este majoritar sarbeasca si ca ar fi trebuit retrocedata sarbilor la negocierile de pace.
Adica n-au vrut sa-si bata capu’ sa-i convinga pe croati sa renunte la ceea ce ar fi putut cuceri.

Alt aspect pe care l-am sesizat a fost prezenta reclamelor la alcool.
Berile sarbesti Lav (Leu) si Jelen (Cerb).

[attachmentid=1627919140]

In Federatia Croato-Musulmana n-am vazut astfel de reclame.
Sau, daca or exista sunt mai discrete.

Catedrala ordodoxa Cristos Mantuitorul.

[attachmentid=1627919141] [attachmentid=1627919142]

Deja aveam o problema, pentru ca prin zona centrala o orasului erau numai fast-food-uri si cafenele.
Insa ne-am intors la hotel si am vorbit cu sarbul de la receptie care ne-a recomandat o carciuma, la vreo 10 minute de mers pe jos.
Ne-a spus ca este o carciuma foarte buna, cu portii mari de mancare.

Si asa a fost.
Escalop Banja Luka o combinatie intre friptura si cascaval.

[attachmentid=1627919144]

Delicios, desi cu greu m-am ridicat de la masa dupa ce am terminat tot ceea ce era in farfurie.
As fi vrut sa gust si o clatita, insa nu mai era loc pentru desert.

Denumire de firma.

[attachmentid=1627919146]



Miercuri, 25.09.2013
Banja Luka – pe lumina

Micul dejun a fost generos.

Unul dintre motivele pentru care am venit la Banja Luka era vizitarea Muzeului Republicii Srpska.

[attachmentid=1627919147]

Insa, spre dezamagirea mea profunda, cand am ajuns acolo am aflat ca in ziua respectiva muzeul nu era deschis publicului deoarece se amenaja o expozitie.
Asta am aflat-o de la unul dintre custozii muzeului, care vorbea o engleza perfecta.
Omu’ amabil, ne-a intrebat de unde suntem, cum ne place Bosnia, pe unde am mai fost si unde vrem sa mai mergem.
Insa, atunci cand am inceput cu vrajela ca “am venit tocmai de la Bucuresti ca sa vedem acest muzeu” sarbul a fost ferm (si politicos), spunandu-ne ca nu se poate.

Telefon public, identic cu cele din RO si alte tari din Balcani.

[attachmentid=1627919148]

Internet moca si indicatii bilingve si bialfabetice.

[attachmentid=1627919149]

Palatul Republicii, acolo unde sta presedintele Republicii Srpska.

[attachmentid=1627919150] [attachmentid=1627919151] [attachmentid=1627919152] [attachmentid=1627919153] [attachmentid=1627919154] [attachmentid=1627919155]

Langa Palatul Republcii se afla cladirea numita Banski Dvor (Curtea/Resedinta Banului).

[attachmentid=1627919156]

A fost construita in anii ’30 pentru a fi resedinta Banului (Guvernatorului) Banatului Vrbas.
In perioada 1929 – 1941, regatul Iugoslaviei a fost impartit in 9 banate (regiuni), dupa cum se vede in poza de mai jos (luata de pe Wikipedia).

[attachmentid=1627919157]

Azi, aici este sediul Parlamenului Republicii Srpska, plus o galerie de arta si o sala de concert.
Majoritatea evenimentelor politice si culturale din Banja Luka au loc in aceasta cladire.

@Garett

Ordinea de postare este text-poza si nu invers.
In ideea (fara pretentia ca am dreptate) ca este mai util pentru cel care citeste sa vada prima data explicatia, apoi poza.


Miercuri, 25.09.2013
Banja Luka – pe lumina, Partea a II-a

Biserica (Catedrala) Cristos Mantuitorul.

[attachmentid=1627919420]

Exteriorul.

[attachmentid=1627919421] [attachmentid=1627919422] [attachmentid=1627919423] [attachmentid=1627919424]

La baza turlei.

[attachmentid=1627919425] [attachmentid=1627919426]

Biserica care se vede azi a fost contruita pe locul fostei biserici Sfanta Treime, sfintita in anul 1939.
Insa aceasta biserica nu a avut viata lunga, deoarece in anul 1941 au bombardat-o nemtii, apoi Ustasa croata a demolat-o.

[attachmentid=1627919427]

Ramasitele fostei biserici Sfanta Treime.

[attachmentid=1627919428] [attachmentid=1627919429]

Interiorul.

[attachmentid=1627919430] [attachmentid=1627919431]

Cupola.

[attachmentid=1627919432]

Catapeteasma.

[attachmentid=1627919433]

Lumanarile se aprind in subsol, intr-o anexa a bisericii.

[attachmentid=1627919436]

Pavle (in traducere Paul), fostul Patriarh al Serbiei.

[attachmentid=1627919435] [attachmentid=1627919437]

Desi a murit in 2009, se pare ca sarbii inca il iubesc foarte mult.
Ceva similar cu cele doua poze de mai sus am vazut si in vara, la Biserica Sfantul Sava din Belgrad.

A fost Patriarh al Serbiei din 1990 pana cand a murit, in 2009.
Inainte de a fi Patriarh, a fost Episcop in Kosovo timp de 33 de ani.

A fost o figura destul de controversata, deoarece i-a sustinut public pe liderii sarbi din Bosnia si din fosta Republica Sarba a Krajinei.

Nu s-a sfiit sa apara in compania lui Radovan Karadzic, Ratko Mladici si chiar a lui Arkan.
Referitor la Arkan, acesta avea un respect deosebit pentru Pavle, considerandu-l “comandantul” sau.

A efectuat vizite de Knin (capitala fostei Republici Sarbe a Karjinei) Pale (capitala teritoriilor controlate de sarbi in Bosnia inainte de acodul de la Dayton) si a vizitat trupele sarbesti care asediau orasul Gorazde.

Dupa acordul de pace de la Dayton a devenit un adversar al lui Milosevici si un sustinator al opozitie din Serbia.

Fiind grav bolnav, ultimii doi ani din viata i-a petrecut internat in Academia Medicala Militara din Belgrad.
Din anul 2007, atributiile sale de Patriarh au fost preluate de catre Mitorpolitul Muntenegrului si al Litoralului.
Se pare ca in anul 2008 a solicitat Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe sa-i aprobe demisia din functia de Patriarh, insa Sinodul i-a respins cererea si l-a rugat sa ramana in functie pana la sfarsitul vietii.

Gospodarska, pricipala stada pietonala a orasului.

[attachmentid=1627919438]

Pentru comemorarea victimelor curemurului din 27.10.1969.

[attachmentid=1627919439]

De fapt au fost doua cutremure, unul pe 26.10.1969 (6,0 grade Richter) si altul pe 27.10.1969 (6,4 grade Richter).
Bilant: 15 morti, peste 1000 de raniti si multe cladiri distruse.

Personaje importante din istoria Serbiei dau numele unor strazi din Banja Luka.

Tarul Dusan (Stefan Dusan sau Dusan cel Mare).

[attachmentid=1627919440]

A fost imparat al sarbilor si grecilor din 1346 pana cand a murit, in 1355.
Teritoriul stapanit de tarul Dusan cuprindea Serbia, Muntenegrul, Macedonia, Albania si toata Grecia (cu exceptia insulelor, a Salonicului, Aticii si Pelopozenului).
In timpul domniei sale Serbia a atins apogeul in ceea ce priveste intinderea, economia, politica si cultura.
Momentul mortii sale din 1355 este perceput ca sfarsitul rezistentei impotriva turcilor in Balcanii de Vest.

Regele Petru I Caragheorghe.

[attachmentid=1627919441]

A trait in perioada 1844 – 1921.
A fost ultimul rege al Serbiei in perioada 1903 – 1918 si primul rege al Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor (Regatul Iugoslaviei din 1929) in perioada 1918 – 1921.
Este considerat parintele fondator al Iugoslaviei.

In final, desi s-ar putea sa exagerez, Banja Luka mi s-a parut un mini Belgrad.
Ca si la Belgrad, mi s-a parut un oras viu, plin de oameni care se bucura de viata.

Oops!

Habar n-am avut ca s-a postat!
Sorry!!

Nu, ideea era ca scria intr-o poza "drug Stalin", desi dupa poza probabil ca am pus linkul anapoda, am vrut sa zic ca probabil traducerea era "traiasca prietenul Stalin", pe urma am dat Esc ca mi s-a parut stupid sa postez chestia asta dar fiind pe tableta probabil apucase sa se duca postul!

My bad, scuze, blame it on Android!

L.E. asta era de fapt poza:

@Garett

Stai linistit ca nu-i nicio problema.
Referitor la traducere, conform Google translate drug = companion, insotitor, tovaras.

Avand in vedere despre cine ere vorba in acel mesaj, tovaras mi s-a parut cel mai potrivit.


Miercuri, 25.09.2013
Mostar – pe intuneric

Rezervarea pe care am facut-o la Mostar, pentru doua nopti, parea OK.
In sensul ca desi era facuta prin booking.com, cei de la hotel mi-au dat un mesaj prin care mi-au multumit pentru alegerea facuta, mi-au spus ca ne asteapta si si-au exprimar disponibilitatea pentru ajutor in caz ca mai am vreo problema.
Chiar m-am mirat de ospitalitatea lor, pentru ca nu mi s-a mai intamplat de prea multe ori sa primesc un mesaj de la hotel, urmare unei rezervari prin alt site decat al lor.

Insa, cand am ajuns la Mostar, in fata hotelului am fost informat ca e “o mica problema”.
Adica vrajeala clasica atunci cand camera ta este data altora, din diverse motive cum ar fi grup mai mare, bani mai multi, obligatii fata de anumiti clienti.

Am fost poftit inauntru pentru a mi se explica despre ce e vorba.
De parca nu ar fi putut sa imi explice afara, in fata hotelului.

In timp ce mergeam spre holul hotelului, ma gandeam ce-o sa mi se spuna: inundatie, scurt-circuit, teava sparta, renovare partiala.
Pana la urma a fost teava sparta.
Teava care, spre ghinionul nostru s-a spart cu vreo 2 ore inainte sa sosim, si care se repara in noaptea respectiva, astfel incat a doua zi ne putea da camera.

Insa bosniacii au fost de treaba si ne-au spus ca ne putem caza la vecini lor, la vreo 50 de metri mai sus, pe aceiasi strada.
Asa ca pana la urma cazarea la Mostar a fost la Motel Deny (in loc de Vila Anri):
http://www.mdmostar.com/en/index.html

60 de euro/noapte, camera dubla cu mic dejun.
La Vila Anri ar fi fost 65 de euro/noapte.

Si ca sa fiu cinstit pana la capat, cei de la Vila Anri ne-au trimis o sticla de vin, pentru a-si cere scuze pentru “problema” cu teava.
Ca era cel mai ieftin vin din supermarket conteaza mai putin, important a fost gestul.

Asadar, odata problema cazarii rezolvata, trebuia sa mancam ceva.
Am gasit repede o carciuma, am studiat menu-ul si nu mai tin minte ce si-a comandat fiecare.
Insa tin minte ca chelnerul bosniac ne-a recomandat un platou, care era cu doar o marca mai scump decat ceea ce vroiam noi sa comandam.

Am mers pe mana lui si nu ne-a parut rau.

[attachmentid=1627921091] [attachmentid=1627921092]

Cafeaua bosniaca.

[attachmentid=1627921093]

N-am baut-o eu, insa modalitatea de prezentare mi s-a parut interesanta.
Probabil daca-i intrebam pe bosniaci mi-ar fi spus ca nu are nicio treaba cu cafeaua turceasca.
La fel cum micii sunt originali din Romania.


Joi, 26.09.2013
Mostar

Mostar pe lumina, vazut din usa hotelului.

[attachmentid=1627921094]

Podul incovoiat.

[attachmentid=1627921095] [attachmentid=1627921096] [attachmentid=1627921097]

Cateva vorbe despre acest pod.

[attachmentid=1627921098]

Un maslin, semn ca vara e cald rau pe aici.

[attachmentid=1627921099]

Joi, 26.09.2013 – Partea a II-a
Mostar

Podul vechi (Stari Most in sarbo-croata) peste raul Neretva, vazut din aval.

[attachmentid=1627921443] [attachmentid=1627921444]

Podul vazut mai de aproape.

[attachmentid=1627921445]

Despre acest pod sunt cateva lucruri de spus.
In primul rand, nu este un secret pentru nimeni ca ceea ce se vede azi nu este podul original.

Podul original a fost construit de turci, finalizat in anul 1566.
Constructia podului a fost ordonata si finantata de catre sultanul Soliman Magnificul, la cererea locuitorilor orasului Mostar, pentru a inlocui vechiul pod cu lanturi si scanduri.

Cam asa arata podul original, prin 1970 (poza luata de pe Wikipedia).

[attachmentid=1627921446]

Proiectul podului a fost executat de catre arhitectul Sinan, considerat de catre turci cel mai mare architect al lumii islamice.
De constructia propriu-zisa a podului s-a ocupat discipolul si colaboratorul lui Sinan, arhitectul Hayreddin.

[attachmentid=1627921447]

Una dintre legende spune ca Hayreddin si-a sapat propriu mormant inainte de a ordona inlaturarea schelelor de sustinere a podului.
Insa, podul construit de Hayreddin a fost perfect si a stat in picioare timp de 427.

Pana in 09.11.1993 cand a fost distrus de catre croati, care au tras cu lansatorul portbail de rachete in el.
Si au tras vreo 5-6 rachete pana cand podul s-a prabusit in Neretva.
Sau cel putin asa am vazut intr-un film proiectat la Muzeul Hertegovinei din Mostar.

Referitor la film, croatii au fost suficient de idioti incat sa se filmeze cand au distrus podul de la Mostar.
Altfel, ar fi fost posibil ca sarbii sa fie acuzati de distrugerea podului, desi in noiembrie 1993 la Mostar se luptau croatii cu musulmanii.

Ulterior, dupa inchierea razboiului din Bosnia, cu sprijnul comunitatii internationale si in special al armatei maghiare, si sub patronajul UNESCO, podul de la Mostar a fost reconstruit.
Lucrarile de reconstructie au inceput la 29.09.1997 si s-au incheiat la 23.07.2004.

La reconstructie s-a incercat sa se foloseasca cat mai mult tehnologia orginala turceasca din anul 1566.
Pe cat posibil, s-au folosit blocuri de piatra de la podul original, scoase de pe fundul Neretvei.
Insa acestea nu au fost suficiente.
Singurii care mai stiau sa ciopleasca piatra necesara pentru reconstructia fidela a podului au fost niste mesteri pietrari turci, adusi din Anatolia.

Apoi, a aparut problema plumbului.
Podul era construit din blocuri de piatra, care erau prinse intre ele prin niste scoabe de fier.
Insa, acele scoabe de fier erau izolate impotriva umezeii prin plumb (imbracate in plumb).
Pentru a izola (si stabiliza) acele scoabe, turcii au folosit la 1566 plumb topit, care odata intarit forma stratul izolator.
Insa reteta plumbului topit nu s-a mai pastrat, iar restauratorii si-au cam batut capul pana au reusit sa topeasca plumbul la temperatura optima.
Temperatura prea mica, insemna ca plumbul nu ajungea peste tot.
Temperatura prea mare, insemna ca plumbul nu izola bine.

Despre plumb si turnarea acestuia, la Muzeul Podului Vechi (situat la capatul podului, pe malul estic).

[attachmentid=1627921448] [attachmentid=1627921449] [attachmentid=1627921450] [attachmentid=1627921451]

Concret, o scoaba izolata si stabilizata cu plumb, care asigura legatura intre doua blocuri de piatra ale paratetului podului.

[attachmentid=1627921452]

Cateva vorbe depsre pod, insa fara a se spune si cine l-a doborat in 1993.

[attachmentid=1627921453]

Traverse din piatra.

[attachmentid=1627921454]

Podul vazut de sus.
De pe malul vestic al Neretvei

[attachmentid=1627921455] [attachmentid=1627921456] [attachmentid=1627921457]

si de pe malul estic (din Muzeul Podului Vechi).

[attachmentid=1627921458] [attachmentid=1627921460]

De pe pod, Neretva in aval

[attachmentid=1627921461]

si in amonte.

[attachmentid=1627921463]

Podul vazut din amonte, de pe malul estic.

[attachmentid=1627921464] [attachmentid=1627921465]

Iar din anul 2005, podul vechi si zona adiacenta fac parte din Patrimoniul UNESCO.

[attachmentid=1627921466]

Inscriptia de mai sus este scrisa in 4 limbi: bosniaca, croata, sarba si engleza.
Iar la o privirea mai atenta, se observa ca textul scris in primele 3 limbi este 99 % identic, inclusiv cel scris in chirilicele sarbesti.

Si inca doua amanunte interesate.
Se pare ca Mostar inseamna podar, cel care se ocupa de un pod (most = pod in sarbo-croata si alte limbi slave).
Iar in Lonely Planet scrie “Mostar = bridge keeper”.

Inaltimea maxima a podului este de 21 de metri.
Vara, se organizeaza concursuri de sarituri in apa, acesta fiind o veche traditie din Mostar.

6 Dec 2013, 21:09:
Joi, 26.09.2013 – Partea a III-a
Mostar

Poster despre conflictele din fosta Iugoslavie.

[attachmentid=1627921513]

Era de vanzare intr-o librarie de jepcari.
Concret, intr-o librarie unde costa 50 de Euro o carte care pe Amazon costa 15-20 USD (cu tot cu transport).

Si in Mostar exista o strada in memoria lui Tito.

[attachmentid=1627921514]

Muzeul Hertegovinei (Mostar fiind capitala cantonului Hertegovina-Neretva)

[attachmentid=1627921515]

Placuta tri-lingva si tri-alfabetica din Mostarul austro-ungar.

[attachmentid=1627921516] [attachmentid=1627921517]

Recensamantul din Mostar, anul 1931, Regatul Iugoslaviei.
Rimokatolici = romano-catolici
Pravoslavni = ortodocsi.

[attachmentid=1627921518] [attachmentid=1627921519]

Vizita imparatului austro-ungar Franz-Josef la Mostar in anul 1910 si Podul Vechi (cel original) acoperit cu covoare.

[attachmentid=1627921520]

Râºniþe pentru cafea.

[attachmentid=1627921521]

De pe vremea cand servitul unei cesti de cafea era un eveniment deosebit, nu ceva banal ca azi.
Deoarece, pana pana la forma lichida, cafeau trebuia macinata pana cand se incingea râºniþa si nu se mai putea tine in mana.
Abia atunci cafeaua se considera macinata asa cum trebuie.
Sau cel putin asa povestea Varujan Vosganian in “Cartea soaptelor” atunci cand vorbea despre “batranii armeni ai copilariei mele”, armeni care erau toti nascuti in Imperiul Otoman, in Anatolia sau Constantinopol.

Set complet pentru a savura o cafea.

[attachmentid=1627921522]

Þest metalic, identic cu cel pe care l-am vazut pe un gratar, in drum spre Banja Luka.

[attachmentid=1627921523]

Plug folosit in Hertegovina.

[attachmentid=1627921524]

Tablou al Podului Vechi, dupa ce s-a prabusit sub bombardmentul croat.

[attachmentid=1627921525]

Srusen = prabusit.

Insa cel mai important exponat al muzeului Hertegovinei este proectia unui fim de vreo 10 minute.
Film care incepe cu imagini din anii ’70 cand la Mostar era liniste si pace, ajunge la distrugerea podului din 1993, continua cu reconstructia podului si se termina cu inaugurarea (inclusiv focuri de artificii) din anul 2004.

Anunturi scrise diferit in functia de religia decedatului.

[attachmentid=1627921526]

Moscheea Karadjoz Bey.
Prima moschee in care am platit intrarea.
4 euro: 2 euro pentru a vizita moscheea si inca 2 euro pentru urcarea in minaret.
Si prima moschee in care am intrat incaltat, deoarece partea vizitabila din moshee era acoperita cu musama.

Initial n-am vrut sa intru, insa pana acum nu am mai avut ocazia sa urc in minaret.

Scara in spirala.

[attachmentid=1627921527] [attachmentid=1627921528]

Cupola moscheii, vazut de sus.

[attachmentid=1627921529]

Mostar vazut din balconul minaretului.

[attachmentid=1627921530] [attachmentid=1627921531] [attachmentid=1627921532] [attachmentid=1627921533]

Podul vechi si gramada de turisti aferenta.

[attachmentid=1627921534]

Balconul minaretului este foarte ingut iar balustrada (zidul de piatra) nu are o inaltima foarte mare.

La fel ca si la Podul Vechi, blocurile de piatra care alcatuiesc balustrada balconului sunt prinse intre ele prin scoabe de fier, isolate cu plumb.
Aici se vede mai bine plumbul.

[attachmentid=1627921535]

Strada de sub balcon, fara zoom.

[attachmentid=1627921536]

Vechiu cartier turcesc sau zona de prostit fraeri.

[attachmentid=1627921537]

Este o zona comerciala, plina de magazine care vand tot felul de prostii la niste preturi destul de mari.

[attachmentid=1627921538] [attachmentid=1627921539] [attachmentid=1627921540]

Inscriptie pe un zid.

[attachmentid=1627921541]

Ora de masa.

[attachmentid=1627921542]

Joi, 26.09.2013 – Partea a IV-a
Mostar

Consulatul Serbiei din Mostar.

[attachmentid=1627922173] [attachmentid=1627922174] [attachmentid=1627922175]

Cladirea se numeste Palatul Episcopal, inaugurata in anul 1910 si refacuta in anul 2007.
Pe langa consulatul Serbiei, in cladire se mai afla Dioceza (Eparhia / Episcopia) Zahumlje, Hertegovina si Litoral.

[attachmentid=1627922176]

Zahumlje = teritoriu din perioda medievala, cunoscut si sub numele de Hum.
Aproximativ zona cuprinsa intre Mostar si Dubrovnik (cu tot cu Dubrovnik).

Cimitirul sarbesc din Mostar, undeva in afara orasului (sau pe un fel de centura a acestuia), relativ aproape de consulatul Serbiei.

[attachmentid=1627922177] [attachmentid=1627922178]

Pravoslavno = ortodox.

Cimitirul era amplasat pe coasta unui deal. Adica da-i si urca.

[attachmentid=1627922179]

Cam chinuiala pana am urcat toata scara, care se intinde pe vreo 300 de metri.
Insa a merita.
Mostar-ul vazut de sus.

[attachmentid=1627922180] [attachmentid=1627922181] [attachmentid=1627922182] [attachmentid=1627922183]

Dealul din spatele cimitirului.

[attachmentid=1627922184] [attachmentid=1627922185]

Prin cimitir.

[attachmentid=1627922186]

Langa cimitir se afla vechea biserica ortodoxa sarbeasca, acesta fiind motivul principal pentru care am venit in zona.

[attachmentid=1627922187] [attachmentid=1627922188]

Biserica era inchisa, insa pe unul dintre gemuri era un afis.

[attachmentid=1627922189]

Acoperisul bisericii.

[attachmentid=1627922190]

Daca nu ma insel, roca din care este facut acoperisul se numeste ardezie.
Am mai vazut ceva similar in zona de vest a Piemontului si la muzeul satului de la Etara (la vreo 50 km sud de Veliko Tarnovo).

Maslin in curtea bisericii.

[attachmentid=1627922191] [attachmentid=1627922192]

Langa vechea biserica se afla in constructie noua biserica.
Ca si in cazul altor popoare ortodoxe, nici sarbii nu prea se incurca atunci cand este vorba despre construit biserici noi, chiar daca exista unele vechi.

[attachmentid=1627922193] [attachmentid=1627922194] [attachmentid=1627922195]

Mostar
Ai ales bine perioada, eu cand am fost era puhoi de lume...

@ipiq
Multumesc.
Intr-adevar, acum parea mai putin lume.
Vor fi niste concluzii despre Mostar, inainte de a pleca de aici.
Insa pana atunci, mai este putin de povestit.


Joi, 26.09.2013 – Partea a V-a
Mostar

Inca mai exista urme ale razboiului din Bosnia din perioada 1992-1995.

[attachmentid=1627922457]

Ferestre, adaptate pentru razboi.

[attachmentid=1627922458] [attachmentid=1627922459]

Un nor negru si urat, insa din fericire a stat la marginea orasului.

[attachmentid=1627922460]

A crescut pipota-n mine de mandrie.

[attachmentid=1627922461]

Sub Nova Dacia Sandero scrie “Sunati pentru un drive test”

Biserica Franciscana.

[attachmentid=1627922462]

Exteriorul.

[attachmentid=1627922463]

La baza turlei (mai bines spus turnului) de langa biserica.

[attachmentid=1627922464] [attachmentid=1627922465]

Turla (turnul) comparativ cu blocul de locuinte invecinat.
Se observa cu usurinta ca blocul nu depaseste jumatatea inaltimii turlei bisericii.

[attachmentid=1627922466]

Iar blocul din poza de ma sus nu are decat 11 etaje. La un calcul simplu, de nespecialist, la 3 metri inaltime pentru fiecare etaj, blocul are 33 de metri inaltime.

[attachmentid=1627922467]

Detalii de pe fatada bisericii.

[attachmentid=1627922468] [attachmentid=1627922469]

Sala de la subsol, aproape la fel de mare precum cea de la parter.

[attachmentid=1627922470]

Sala principal de la parter.

[attachmentid=1627922471] [attachmentid=1627922472] [attachmentid=1627922473]

Curtea interioara a bisericii.

[attachmentid=1627922474] [attachmentid=1627922475]

Monument dedicat soldatilor maghiari care au participat la reconstructia podului vechi de la Mostar.

[attachmentid=1627922476] [attachmentid=1627922477]

Cladirea primariei din Mostar.

[attachmentid=1627922478] [attachmentid=1627922479]

Liceul vechi, cladire construita de austrieci si terminata in anul 1902.
Mi s-a parut ca seamana foarte mult cu fosta primarie (actuala Biblioteca Nationala a Bosniei) de la Sarajevo.

[attachmentid=1627922480] [attachmentid=1627922481] [attachmentid=1627922482] [attachmentid=1627922483]

Na-r fi trebuit sa afiseze si-un numar de telefon in cazul asta?

P.S. Felicitari pentru excursie si pentru disponibilitatea da a ne impartasi si noua din experientele tale

@andurs

Multumesc frumos.
Corecta observatia cu privire la nr. de telefon.
Eu nu mi-am pus problema atunci cand am facut poza.


Joi, 26.09.2013 – Partea a VI-a
Mostar

Piata Spaniei.

[attachmentid=1627922635]

Locul in care este ridicat un monument in memoria soldatilor spanioli care au murit in Bosnia, in perioada 1993 - 2008.

[attachmentid=1627922636]

Lista numelor acelor soldati.

[attachmentid=1627922637]

si a unitatilor din care faceau parte.

[attachmentid=1627922638]

O.S.C.E., Biroul Mostar.

[attachmentid=1627922639] [attachmentid=1627922640]

Atractia principala a orasului Mostar.

[attachmentid=1627922641]

Tvoj Mostar = Mostarul meu.

Din cate am inteles, statuia este un simbol al reconcilierii intre musulmani, croati si sarbi.
Cetetenii Mostarului au avut de ales intre Bruce Lee si Papa Ioan Paul al II-lea.
Si l-au ales pe Bruce Lee.

Nici nu cred ca a fost o alegere prea grea, avand in vedere ca musulamni si ortodocsi nu cred ca ar fi votat un catolic, fie el chiar si Papa de la Roma

Ruinele fostului hotel Neretva, construit de austro-ungari.
Constructia de beton adaugata sub ruinele hotelului n-am inteles la ce folosea.

[attachmentid=1627922642]

Spre Neum sau mica iesire a Bosniei la marea Adriatica.

[attachmentid=1627922643]

Monumentul ridicat in memeoria partizanilor iugoslavi. Sau ceea ce a mai ramas din el.

[attachmentid=1627922644] [attachmentid=1627922645] [attachmentid=1627922646] [attachmentid=1627922647] [attachmentid=1627922648] [attachmentid=1627922649]

In vremea Iugoslaviei probabil ca era ceva interesant, insa acum din pacate sunt doar niste ruine.

Deja se inserase si imi era foame.
Ca sa nu mai pierdem timpul aiurea, ne-am dus la carciuma pe care am vizitat-o cu o seara inainte.
Acelasi platou cu de toate, plus o portie de clatite.

[attachmentid=1627922650]

Delicios.

Podul vechi noaptea (poza luat de pe Wikipedia).

[attachmentid=1627922651]

Sau la revedere Mostar.


Cam asta a fost orasul Mostar.
Din pacate, este de ceva timp atins de fenomenul turismului de masa.
Asta inseamna aglomeratie mare vara, cand am inteles ca foarte multi turisti vin de la Dubrovnik, in excursii de o zi.
Plus ca vara este foarte cald, cam 45 de grade dupa cum mi-a spus gagica de la hotel.

Sunt convins ca pentru economia locala turismului de masa este un lucru bun, insa exista si partea negativa a acestui fenomen, adica aglomeratie (n-a fost cazul la mine) si preturi foarte mari, la japca, in zona podului vechi.

Insa, ca orice alt oras din lume atins de turismul de masa, are si zone interesante in care nu este nimeni.
Si nu in ultimul rand, nu te obliga nimeni sa cumperi magneti de frigider din zona podului vechi.

Vineri, 27.09.2013 – Partea I-a.

Ultima zi in Bosnia.

Generalul Ratko Mladic, pe un perete de bloc din Gacko (vreo 90 km est de Mostar).

[attachmentid=1627923289]

Langa portretul generalului este sigla fostei armate a Republicii Srpska.

Undeva, in apropiere de orasul Gorazde, in Federatia Croato-Musulmana.

[attachmentid=1627923290] [attachmentid=1627923291]

Altfel spus, Tito este inca apreciat de catre oamenii din fosta Iugoslavie.

Pauza pentru o plescavita in Gorazde.

[attachmentid=1627923292]

Podul Alija Izetbegovici (peste raul Drina).

[attachmentid=1627923293] [attachmentid=1627923294]

In mijlocul podului o placa comemorativa.

[attachmentid=1627923295]

Intr-o traducere aproximativa, textul din centrul placii:
“In Decembrie 1941 si Ianuarie 1942, unitatile de cetnici fascisti ai generalului Draja Mihailovici, pe acest pod au masacrat populatia musulmana din zona Gorazde, pana la 26 Ianuarie 1942 cand orasul a fost eliberat de catre partizanii lui Tito”.

Cetnici fascisti ai generalului Draja Mihailovici = regalistii Iugoslavi.
Partizanii lui Tito = comunistii iugoslavi.

Paranteza
La Pranjani (centrul Serbiei) la vreo 170 km est de Gorazde, generalul Draja Mihailovici nu mai este fascist, ci aliat al Statelor Unite.

[attachmentid=1627923296]

Deoarece, alaturi de partizanii lui Tito si cetnicii lui Mihailovici au dat o mana de ajutor la salvarea aviatorilor americani care, din diverse motive se parasutau sau aterizau fortat in Iugoslavia, deoarece teritoriul Iugoslaviei era tranzitat de toate bombardierele americane care zburau spre Ploiesti.

Placa comemorativa din poza de mai sus este amplasata pe un camp de langa Pranjani, camp pe care, in periaoda ianuarie – octombrie 1944 s-a amenajat un aerodrom.
De pe acest aerodrom, aproximativ 500 de aviator americani au fost recuperati de catre aviatia aliata.

Generalul Mihailovici nu avea vreo afinitate deosebita pentru americani, insa nu avea nimic de castigat daca i-ar fi predat pe aviatori germanilor.
In plus, spera si la un eventual ajutor american, in confruntarea post-razboi pe care stia ca o va avea cu Tito.

Ulterior, dupa razboi, Tito a vrut sa scape cat mai repede de fostul adeversar regalist, asa ca la 17.07.1946 generalul Mihailovici a fost executat, dupa ce a fost acuzat de inalta tradare si crime de razboi.
Apoi, istoria Iugoslaviei comuniste l-a considerat pe Mihailovici ca fiind fascist.

Acum, se pare ca generalul este reabilitat.
Statuia generalului Mihailovici din Ravna Gora, oarecum in apropiere de Pranjani (poza de pe Wikipedia).

[attachmentid=1627923297]

Am inchis paranteza.

Drina, vazuta de pe podul din Gorazde.

[attachmentid=1627923298]

Moschee in Gorazde.

[attachmentid=1627923299]

Vineri, 27.09.2013 – Partea a II-a.

Podul de la Visegrad (pe raul Drina) sau unul dintre cele doua monumente bosniace incluse in patrimoniul UNESCO (celalalt monument este Podul Vechi de la Mostar).

Podul vazut de la distanta.

[attachmentid=1627923415] [attachmentid=1627923416]

Podul vazut mai de aproape.

[attachmentid=1627923417] [attachmentid=1627923418] [attachmentid=1627923419] [attachmentid=1627923420]

Podul se numeste Mehmet Pasa Sokolovici si a fost construit intre anii 1571 - 1577 de catre arhitectul turc Sinan.
Sokolovici este un satul in care s-a nascut viitorul mare vizit otoman Mehmet Pasa.
Satul exista si azi (cel putin apare pe Google Maps) si este situat la aproximativ 45 km nord-vest de Visegrad.

Se pare ca podul facut de Sinan este foarte solid.
Pe de o parte s-a pastrat pana azi, insa cu unele reparatii.
Pe de alta parte, se pare ca a rezistat unor inundatii severe, cand nivelul Drinei a depasit cu 1,60 metri inaltimea podului.

[attachmentid=1627923421]

Si fata de Podul Vechi de la Mostar, podul de la Visegrad nu a fost distrus de catre croati.

Pe pod.

[attachmentid=1627923422] [attachmentid=1627923423]

Drina, in aval de pod.

[attachmentid=1627923424]

Podul se afla intr-un proces de restaurare, efectuat (si probabil finantat) de catre Turcia, care are in continuare grija de mostenirea otomana din Balcani.

[attachmentid=1627923425] [attachmentid=1627923426]

Dupa cum ma asteptam, Ivo Andrici este prezent si la Visegrad.

[attachmentid=1627923427] [attachmentid=1627923428]

Ivo Andrici = Premiul Nobel pentru Literatura in anul 1961.
S-a nascut in Bosnia austro-ungara, langa Travnik, in 1892 si a murit in Serbia iugoslava, la Belgrad, in 1975.
Din cate am inteles, scriitorul s-a considerat totdeauna iugoslav.
Printre scrierile sale, cea mai importanta este “Podul de pe Drina”, carte in care sunt descrise aproape 4 secole din istoria Bosniei, (aprox. 1550 -1920) din zona orasul Visegrad.
N-am apucat sa o citesc.

Statuia lui Andrici, fotografiata in vara la Belgrad.

[attachmentid=1627923429] [attachmentid=1627923430]

Podul de la Visegrad a fost ulitmul lucru pe care l-am vazut in Bosnia, inainte de a intra in Serbia.
La iesirea din Bosnia, politisul de frontiera nici nu a vrut sa se uite la buletine si ne-a facut semne sa mergem mai departe.

Cam asta a fost povestea din Bosnia.
Pe scurt, o tara care mi-a placut foarte mult si pe care o recomand oricui sa o viziteze pentru ca are ce vedea acolo.

Am promis la inceputul povestii o poza cu un pachet de tigari, pentru a completa lista de particularitati (ca sa nu spun ciudatenii) care exista in Bosnia.

[attachmentid=1627923431]

Textul scris pe pachetul de tigari este in 3 limbi: bosniaca, croata si sarba (in chirilice)
Insa, se observa cu usurinta ca textul scris in cele 3 limbi este identic (inclusiv in chirilice).

Ceva simiar n-am mai vazut pana acum.
Cel putin pana acum, Canada mi se parea o tara ciudata deoarece acolo totul este scris in engleza si franceza (inclusiv pe pachetul de tigari), cu toate ca franceza se vorbeste doar in Quebec.

Daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.

Sunt curios care-i cel în croatã ºi cel în bosniacã?

@Markos

Teoretic, primul text este in limba bosniaca si cel de-al doilea in croata.
Cu privire la textul in limba sarba nu este nicio enigma.

Oricum, s-a vazut cat de diferite sunt cele 3 texte.

Foarte frumos ai descris calatoria ta!
Anul acesta am fost la concursuri in extremele Fostei Iugoslavie:Macedonia-cea mai saraca si Slovenia -cea mai bogata.
Nu am facut poze decat asa cateva,dar am apreciat calitatea oamenilor si dimensiunile portiiilor de mancare.
La Donji Milanovici( ca am vazut ca ai fost acolo) se tin multe concursuri de yachting de cel putin 40 ani inclusiv Campionatele Balcanice.
Mi-a placut ca ai fost si cu Mobra ta si din cate am vazut nr de inmatriculare te-am vazut prin capitala.
Unde ai facut itp,acolo intr-adevar oamenii sunt de treaba

Toate povestirile lui de la Cãlãtorii sunt super

@ydaniel

Multumesc frumos.
Imi scapa mie ceva sau te referi la Donji Milanovac, pe malul Dunarii, vreo 50 km in amonte fata de barajul de la Portile de Fier 1?

Intr-adevar, unde am facut ITP-ul la motocicleta erau oameni de treaba si recomand oricui.

@Markos
Multumesc frumos.

La Mulþi Ani ºi la cât mai multe cãlãtorii frumoase !

@Ampt

Multumesc frumos.
Asemenea si tie.

In completare la clipul din 2013, cam asa arata Lepa Brena pe la sfarsitul anilor '80.
Pe vremea cand era tanara (nu ca acum ar arata foarte rau) si Iugoslavia era o tara care exista:

[attachmentid=1627925462]

Mai multe despre Iugoslavia anilor '70 - '80 (postul nr. 62):
http://www.daciaclub.ro/Plec-la-Belgrad-sa...106084-s60.html

Am inteles ca nu trebuie pasaport decat la copii, dar la masina la RCA trebuie sa fac o asigurare speciala? Mi-au zis mai multi ca nu ajunge RCA-ul romanesc..

@argon



M-as mira sa se fi schimbat ceva de anul trecut pana azi.
Probabil unele firme de asigurari nu iti dau moca Cartea Verde valabila si in Bosnia si trebuie sa platesti o Carte Verde suplimentara.
Insa, daca pe Cartea Verde Bosnia (indicativ BiH) nu este taiata, nu cred ca ai probleme.

Pasaport pentru copii (cel putin pana la 14 ani) iti trebuie in orice tara, UE sau non UE.

Daca te mai pot ajuta cu ceva referitor la Bosnia, nu ezita.

Mersi. Taxe de drum gen rovinieta in Serbia si Bosnia?

@argon

Din cate stiu, in niciuna dintre cele doua tari nu exista sistemul de vigneta.
In Serbia se plateste doar autostrada, inclusiv in euro (monede) sau cu cardul.
In Bosnia n-am mers pe autostrada, asa ca nu stiu cum e.

Daca nu sunt indiscret, unde mergi in Bosnia?

Medjugorje


EDIT: Am rezolvat cu cartea verde pe BIH, costa 8 euro , daca nu ai, iti ia vreo 50 euro la vama pe ea.

Sa inteleg ca euro e la putere in Bosnia, si pot sa-mi schimb acolo din euro in marci de-a lor? Cu Visa in lei pot plati la comercianti, benzinarii, etc, unde au POS? Prin UE am platit fara probleme, dar astia nu-s in Uniune.

@argon

Fara sa te superi, insa ai o perceptie total gresita despre Bosnia.
Nu esti singurul, insa nu e bine sa pleci de acasa cu anumite prejudecati.
Cand m-am intors anul trecut din Bosnia, unii se uitau la mine de parca veneam de la Kandahar.

Chiar daca Bosnia inca nu este membra UE, este la fel ca orice alta tara europeana.

Normal ca poti schimba euro in marci bosniace [prescurtarea KM de la konvertibila marca].
Exista banci, bancomate si case de schimb peste tot.

Poti plati si cu cardul Visa peste tot [cazare, comercianiti, carciumi, benzinarii, etc].
Daca te ajuta cu ceva, eu am folosit in Bosnia un card Visa Electron.

Ca si in alte tari din Balcani, poti plati in Euro in multe locuri, insa este bine sa intrebi inainte.
In astfel de cazuri, cursul va fi de 1 Euro - 2 Marci, fata de cursul oficial de 1 Euro - 1,95 Marci.

Benzinarii sunt destul de dese, alimentarea cu combustibil chiar nu este o problema.

In rest, cel putin pe unde am fost, exista asfalt pe strada, curent electric, semnal la telefonía mobila, acces la Internet si alte asemenea facilitati ale civilizatiei contemporane.

Desi ma repet, lasa prejudecatile acasa [valabil pentru orice tara, nu doar pentru Bosnia in special].

In alta ordine de idei, mergi doar la Medjugorie?

Ințelege-l, e din Deva.

Nu doar la Medjugorje, ca nu-s fanatic religios, in plus ar fi Belgrad, Sarajevo, Mostar, Neum, si Dubrovnic. Daca cunosti alte obiective in drum, sunt binevenite.

Asta ar fi traseul: https://www.google.ro/maps/dir/Deva/Belgrad...6506606!3e0