Outline · [ Standard ] · Linear+ Viezurele de beton sau sobolul citadin

Da, ati citit bine! Nu, nu e vorba de vreo noua rasa de animal obtinuta prin nu-stiu-ce incrucisare bolnava! Este vorba despre acea rasa de om care se ghideaza dupa principiul "Fuck it! I won't say HI to anybody!" si se deosebeste de toti ceilalti oameni cu care imparte intimitatea placilor de beton prefabricat, generic numiti (de altii) "vecini", prin viteza deosebita pe care o capata cind deschiderea unei usi pe palier ii surprinde pe palier. Se mai deosebesc de ceilalti oameni prin felul in care se deplaseaza furisindu-se pe linga pereti si prin colturile intunecoase, amintind nemijlocit de Rambo 1,2 si 3. Trebuie sa recunosc faptul ca de mic copil am fost profund fascinat de acest tip de oameni, avind parte din plin de manifestarile lor si ale fobiei (ca pina la urma asta e) lor vis-a-vis de oamenii cu care coabiteaza. Daca la inceputuri (prin '83), se descurcau lejer, refuzind sa raspunda la saluturile unui copil de 9 ani, odata cu trecerea timpului, intilnirile dintre noi s-au transformat in chinuri din ce in ce mai mari, as putea spune INSUPORTABILE. Fiind vecini de etaj cu mine, mai mult, usile noastre aflindu-se fata in fata, de-a lungul timpului le-am observat si invatat comportamentul. Am ajuns intr-un asemenea hal de perfectiune incit ma pot juca cu ei dupa cum vrea muschiul meu. Spre exemplu, cind ma aflu pe linga usa de la intrare si aud ca incep sa indeparteze nenumaratele zavoare, semn ca se pregatesc sa evadeze-n necunoscutul citadinului ostil, deschid repede usa de la intrare, moment in care din partea cealalta se asterne o liniste scurta urmata de niste fosnete pe linga vizor si susoteli pe linga usa. Bineinteles ca pun mina pe o pereche de pantofi si ma pun cu spray-ul sau cu crema pe ei. Pe palier, bineinteles! Frate, jur ca ii aud cum clocotesc ca oala Kukta pe dupa usa, da' nici d-ai dracu' nu ies din casa, nu care cumva sa scape vreun "Buna ziua!". Pina la urma ma fac ca-mi termin oarecum lustruitul pantofilor si intru putin in casa, sa las pantofii (chipurile), dar las usa deschisa...ei bine, in momentul in care eu dispar din cadrul usii, se declanseaza revolutia! Usa (lor) sare-n laturi, unu' o ia la fuga pina linga scari, celalalt inchide usa si-n-fige repede cheia-n broasca, rasucind-o rapid de doua ori, dupa care dispar amindoi intr-un cor de tropaituri pe scari in jos. Citeodata se mai desprinde cite o tropaitura anacronica, rupta din ritmul asurzitor, semn ca unu' dintre ei (daca nu amindoi) s-au impiedicat. Un alt joculet distractiv se desfasoara atunci cind eu apuc sa ies din casa fiind deja inscris pe descendent rate pe scari in jos si le aud usa de la intrare. NICIODATA , dar NICIODATA, nu evadeaza din birlog inainte sa cobor eu cel putin 2 etaje (stam la 4/4, fara lift)! Ei bine, urmeaza "play the terror II". Ma opresc in holul de la usa de intrare in bloc si mimez actul uitarii in cutia de scrisori. Dupa care mimez actul citirii listei de intretinere. Dupa care mimez actul citirii tuturor timpeniilor care zac prin avizier. In tot acest rastimp, ii aud cum freamata pe dupa perete, nerabdatori sa iasa dracu' din bloc, sa intilneasca oameni necunoscuti pe care sa nu fie obligati sa-i salute. Eh, continuarea e in functie de cheful de caterinca care ma animeaza in ziua respectiva. Daca-s al dracu' de pus pe caterinca, ma fac ca ma-ntorc din drum si ca vreau sa ies pe usa din spate. Moment in care se produce inversul miscarii descris la punctul de mai sus, adica navalesc ca apucatii pe scari in sus. In schimb, daca n-am chef de caterinca, pretind ca ies din bloc da-i astept imediat dupa usa, pretinzind ca ma-ntorc fiindc am uitat ceva. Ma rog, la inceput am pus aceasta teama de a socializa pe seama faptului ca erau veniti de pe undeva de prin Piatra Neamt si ca-s un pic mai retrasi, sperind totodata ca o data cu trecerea timpului, sa capete incredere si sa interactioneze verbal cu persoanele din jur. Dar nu! Au trecut 13 ani si sunt tot la fel, mai mult, si-au educat si fiica tot in acelasi spirit! Acelasi comportament, de 13 ani incoace, acelasi refuz de-a saluta un om, aceeasi teama de a privi un om in ochi! V-as ruga, daca se poate, sa-mi spuneti daca ati intilnit asemenea oameni pina acum? Aveti si voi vecini d-atia? Va jucati si voi cu ei sau sunt singuru' dement care are placeri d-astea timpite de a chinui oamenii semi-agorafobici ?

Da, ati citit bine! Nu, nu e vorba de vreo noua rasa de animal obtinuta prin nu-stiu-ce incrucisare bolnava! Este vorba despre acea rasa de om care se ghideaza dupa principiul "Fuck it! I won't say HI to anybody!" si se deosebeste de toti ceilalti oameni cu care imparte intimitatea placilor de beton prefabricat, generic numiti (de altii) "vecini", prin viteza deosebita pe care o capata cind deschiderea unei usi pe palier ii surprinde pe palier. Se mai deosebesc de ceilalti oameni prin felul in care se deplaseaza furisindu-se pe linga pereti si prin colturile intunecoase, amintind nemijlocit de Rambo 1,2 si 3.
Trebuie sa recunosc faptul ca de mic copil am fost profund fascinat de acest tip de oameni, avind parte din plin de manifestarile lor si ale fobiei (ca pina la urma asta e) lor vis-a-vis de oamenii cu care coabiteaza.
Daca la inceputuri (prin '83), se descurcau lejer, refuzind sa raspunda la saluturile unui copil de 9 ani, odata cu trecerea timpului, intilnirile dintre noi s-au transformat in chinuri din ce in ce mai mari, as putea spune INSUPORTABILE.
Fiind vecini de etaj cu mine, mai mult, usile noastre aflindu-se fata in fata, de-a lungul timpului le-am observat si invatat comportamentul. Am ajuns intr-un asemenea hal de perfectiune incit ma pot juca cu ei dupa cum vrea muschiul meu. Spre exemplu, cind ma aflu pe linga usa de la intrare si aud ca incep sa indeparteze nenumaratele zavoare, semn ca se pregatesc sa evadeze-n necunoscutul citadinului ostil, deschid repede usa de la intrare, moment in care din partea cealalta se asterne o liniste scurta urmata de niste fosnete pe linga vizor si susoteli pe linga usa. Bineinteles ca pun mina pe o pereche de pantofi si ma pun cu spray-ul sau cu crema pe ei. Pe palier, bineinteles! Frate, jur ca ii aud cum clocotesc ca oala Kukta pe dupa usa, da' nici d-ai dracu' nu ies din casa, nu care cumva sa scape vreun "Buna ziua!". Pina la urma ma fac ca-mi termin oarecum lustruitul pantofilor si intru putin in casa, sa las pantofii (chipurile), dar las usa deschisa...ei bine, in momentul in care eu dispar din cadrul usii, se declanseaza revolutia! Usa (lor) sare-n laturi, unu' o ia la fuga pina linga scari, celalalt inchide usa si-n-fige repede cheia-n broasca, rasucind-o rapid de doua ori, dupa care dispar amindoi intr-un cor de tropaituri pe scari in jos. Citeodata se mai desprinde cite o tropaitura anacronica, rupta din ritmul asurzitor, semn ca unu' dintre ei (daca nu amindoi) s-au impiedicat.
Un alt joculet distractiv se desfasoara atunci cind eu apuc sa ies din casa fiind deja inscris pe descendent rate pe scari in jos si le aud usa de la intrare. NICIODATA , dar NICIODATA, nu evadeaza din birlog inainte sa cobor eu cel putin 2 etaje (stam la 4/4, fara lift)! Ei bine, urmeaza "play the terror II". Ma opresc in holul de la usa de intrare in bloc si mimez actul uitarii in cutia de scrisori. Dupa care mimez actul citirii listei de intretinere. Dupa care mimez actul citirii tuturor timpeniilor care zac prin avizier. In tot acest rastimp, ii aud cum freamata pe dupa perete, nerabdatori sa iasa dracu' din bloc, sa intilneasca oameni necunoscuti pe care sa nu fie obligati sa-i salute. Eh, continuarea e in functie de cheful de caterinca care ma animeaza in ziua respectiva. Daca-s al dracu' de pus pe caterinca, ma fac ca ma-ntorc din drum si ca vreau sa ies pe usa din spate. Moment in care se produce inversul miscarii descris la punctul de mai sus, adica navalesc ca apucatii pe scari in sus. In schimb, daca n-am chef de caterinca, pretind ca ies din bloc da-i astept imediat dupa usa, pretinzind ca ma-ntorc fiindc am uitat ceva.
Ma rog, la inceput am pus aceasta teama de a socializa pe seama faptului ca erau veniti de pe undeva de prin Piatra Neamt si ca-s un pic mai retrasi, sperind totodata ca o data cu trecerea timpului, sa capete incredere si sa interactioneze verbal cu persoanele din jur. Dar nu! Au trecut 13 ani si sunt tot la fel, mai mult, si-au educat si fiica tot in acelasi spirit! Acelasi comportament, de 13 ani incoace, acelasi refuz de-a saluta un om, aceeasi teama de a privi un om in ochi!
V-as ruga, daca se poate, sa-mi spuneti daca ati intilnit asemenea oameni pina acum? Aveti si voi vecini d-atia? Va jucati si voi cu ei sau sunt singuru' dement care are placeri d-astea timpite de a chinui oamenii semi-agorafobici ?

Ma doare burta de ras oare ce ai tu cu oamenii aia. Cei drept am si eu niste vecini mai "ciudati", stau deasupra mea. Cu greu obti un raspuns la un salut. Cred ca tine foarte mult si de educatie. M-am intalnit pe scari cu baiatu respectivului, are vreo 10-12 ani, l-am salutat, a lasat capu in jos, a mormait ceva, dupa care a accelerat ... doar sa scape de mine. Cand coboara pe scari, mai mult se strecoara pe langa pereti. Da ghinionu lor ... am asa de multi puradei prin fata blocului, cu mamici, bunici, catei, pisici ... si nu prea mai au sansa sa scape ... de civilizatie.

Am intalnit si eu specia asta de oameni. In blocul unde stau acum de 1 an, este pe etaj cu mine un bulangiu cu vreo 2 ani mai mic decat mine si nevasta mea; cu nevasta mea se stie de cand erau mici, si cu toate astea nu ne saluta pe nici unul dintre noi cand ne intalnim pe scara sau pe afara. Foarte ciudat individ. Si se mai plange la unii ca noi suntem nu stiu cum. Nu stiu ce e in capul lui, dar cred ca se crede superior noua, ca deeee, vezi doamne el a facut facultate si face inca la Cluj si Bucuresti si noi ,,taranii'' de aici ar trebui sa avem respect profund pt persoana sa.
Parintii sai nu au nici o problema, ne salutam, exista respect reciproc, pe cand plodul, ioc.
Oricum e problema lui, ca nu prea ma intereseaza ce crede el, dar eu am fost invatat ca cine este mai mic ca varsta saluta primul.

Eu am un vecin foarte ciudat. S-a mutat de vreo 3 ani si sta singur. El la 2, eu la 4. Cand ne intalnim pe scari, o ia la fuga spre usa lui si se inghesuie in colt, la yala si descuie repede. Parca are vreun sistem secret de descuiat yala. Oricum , e ca din filme faza.
Nu mai zic de salut, ca nici nu incape vorba....

Eu am pe palier genul de baba care sta la vizor la orice miscare...

This post has been edited by argon: 28 Jun 2006, 08:33

Am si eu un specimen din asta. Mai bine zis o specimena...daca ne intilnim pe scari ai impresia ca - daca ar putea - ar intra in ...beton. Capul in jos, se face mica mica de tot si cam atit. De raspuns la salut....nici nu se pune problema.

Vecini cu fobii de genul asta nu am intalnit. In schimb am foarte multi vecini maghiari, din care cativa mai "verzi" abia mormaie cand chipurile imi raspund la salut.
Cu cat mormaie ei mai incet si mai indescifrabil cu atat mai multa voiosie si cu "sonorul dat la maxim" sa rasune toata casa scarilor ii salut eu.

Asta e...Din pacate nu doresc sa-i salut eu in maghiara ca sa-mi raspunda cu voiosie.

Respecte

Mai Marty , tu ori ai o parere prea buna despre tine si asta nu e decat de bine, moral ridicat etc., ori vecinii tai sunt extraterestri si pe cat posibil incearca sa evite tot omul . Cert e ca vecinii tai nu sunt singurii cu probleme de vreme ce sunt la randul lor terorizati in stilul "The Cable Guy" , nu zic ca nu merita dar iti trebuie ceva suceala sa te pui in mintea lor.

Am vecini pe care nu-i mai salut de ani de zile desi ii vad zilnic prin bloc. Pur si simplu nu mi-au raspuns la salut cu mai multe ocazii asa ca mi-am zis sa nu-i mai deranjez. Da' in nici un caz nu ma fac mic si nici nu ma ascund de ei...ma fac ca nu-i cunosc atata tot Mare pierdere...

Mai Marty , tu ori ai o parere prea buna despre tine si asta nu e decat de bine, moral ridicat etc., ori vecinii tai sunt extraterestri si pe cat posibil incearca sa evite tot omul  

Ma, nu e cazu', nu numai la mine reactioneaza asa! Cel mai distractiv e sa le vezi fetele cind se-ntimpla sa apara vreunu' din bloc care coboara in timp ce eu imi fac de lucru pe linga cutia de scrisori si ei asteapta pe dupa perete.

[...]nu zic ca nu merita dar iti trebuie ceva suceala sa te pui in mintea lor.

Faza misto e ca niciodata nu voi putea fi acuzat c-am dat in mintea copiilor. Nu de alta da' n-am evoluat si intelectual!

This post has been edited by Marty: 27 Jun 2006, 11:35

Cei mai nesimtiti mi se par aia care ii cunosti, ii vezi pe strada, se uita in ochii tai, ii saluti si intorc privirea fara vreo urma de raspuns.

Eu unul am avut 2 vecini pe care nu i-am salutat ani de zile dupa ce intr-o noapte pe la 2 ma suna junele sa imi spuna sa nu mai sar la trambulina ca el vrea sa doarma (bineanteles ca ma trezise din somn), i-am spus atunci ca daca un an de zile il mai vad pe casa scarii ii tai capul dupa care am inchis si vreo doua ore am frecat un lemn de calorifer cu frenezie. Nu l-am mai vazut decat de abia dupa vreo 5 ani o singura data ca dupa aia am aflat ca a murit. Nevasta-sa si acum cand are usa deschisa si ma aude ca vin (probabil ma cunoaste dupa pasi) inchide usa rapid.

.............in rest, vecini buni, numai vechituri si reziduuri radioactive, stil cernobil , crescuti cu muzica buna si tot luxul posibil. Spalat rufe si baite la 2, 3 noaptea (ca de, plecari la munte in ultimul moment pe nepregatite destul de des) , muzica non stop in functie de ce barfe mai auzeam ca circula la adresa mea.

This post has been edited by Pedro: 27 Jun 2006, 11:51

[...]dupa care am inchis si vreo doua ore am frecat un lemn de calorifer cu frenezie.

Si tot io-s ala cu paienjeni la mansarda...

Eu care datorita serviciului ma plimb non stop prin Europa am constatat urmatoarele:Doar in ROMANIA cand ma prezint cuiva indiferent ca e portarul sau cineva cu o functie de raspundere prima data ma scaneaza din cap pana in picioare apoi urmeaza evaluarea mea dupa care abia mi se raspunde la salut fara a se mai prezenta si fara a ma privi in ochi.Pe cata vreme in occident pot sa ma duc si in pijamale sa apelez pe cineva si dupa ce am salutat sunt privit in ochi si indrumat in cererea mea facandu-se abstractie de pijamalele mele de originea mea de etc.Probleme am cand ma intorc in tara ca ma trezesc salutand in stanga si in dreapta si mie mi se raspunde cu fete mirate.O data ieseam dintr-o carciuma de soferi cu scobitoarea in dinti si ma intalnesc cu alti doi soferi necunoscuti mie care intrau in restaurant si eu le-am urat pe cel mai frumos ton cu putinta POFTA BUNA SA AVETI iar unul dintre ei imi raspunde ca de unde i-i cunosc eu sa le urez POFTA BUNA si raspunsul a venit pe loc ATUNCI SA VA STEA IN GAT!!!

Personal nu imi place sa salut oamenii cand ma aflu pe scari (nu vreau sa ma impiedic cand ma uit la ei).

Vecinii sunt destul de ok, mai putin ala(+ nevasta+fiu) care sta in apartamentul de deasupra. Printre altele nevastasa are "bunul" obicei de a-si scutura mizeria pe geam, geamuri care din intamplare sunt situate deasupra intrarii in bloc. Fiul a confundat de cateva ori toaleta cu balconul, ca desi era senin s-a pus pe moment sa traga o rafala de ploaie.

Asa este, unii este mai civilizati decat altii.

wo_name, da' nu ai aflat de rahatul zburator pe foaia de hartie?
Se pune si anume una bucata rahat (si nu alimentar) pe o coala de hartie, si i se imprima o miscare rectilinie spre balconul/geamul vizat.

klaus, nu sunt adeptul unor manifestari asa de radicale, eventual ar merge cate un glont asortat in ridichea alora ca si asa capul familiei e militar in rezerva.

Rahatul tre' sa-i apartina "lunetistului"?

This post has been edited by TMihai: 27 Jun 2006, 12:32

scarbosilor!!!

Intr-o seara faceam o baie (nu mai stiu cand, ca fac des) si intra buluc nevasta-mea peste mine ca bate cineva cu pumnii in usa. Ptiu!, zic, matusa Tamara! Cand deschid, asa, ca-n filmele sexy, cu prosopelul pe talie, vad pe unu' pe la 1.90m, >100kg, cu barba sura: Al cui e dom'le fiatu argintiu de pe trotuar, unde e locul meu de parcare. Io am logan albastru, i-am zis, da' nu vrei sa ma speli pe spate daca tot m-ai deranjat?? F*tu-va muma-n c*r de bulangii, zice si pleaca nesatisfacut la alta usa. Oare mai exista psihiatrii in Romania?

This post has been edited by vijelie: 27 Jun 2006, 12:29

@Marty: you made my day! Mi-ai adus aminte ce frumos e la bloc şi ce mult sufăr că mi-am aranjat casa bunicilor.

interesant ar fi sa auzim povestioara lui marty povestita de vecinii lui . cred ca ar fi ce putin la fel de amuzant. imi inchipui ce-o fi in mintea lor cand el freaca menta la cutia de scrisori... cred ca deja au facut fobie...(m a...ne urmareste unu cu o fata fioroasa...poate o vi vrand sa ne taie ...dar noroc ca nu ne-a prins niciodata...ce-o fi avand cu noi ) marty da' te-ai gandit sa-ti faci o "statuie" d'aia in marime naturala din placaj pe care sa lipesti un afis cu tine si sa-l pui langa usa vreo saptamana? ori mor aia in casa ori se vor obisnui cu figura ta...da oricum dupa atatia ani nu se mai fac bine.

Eu as face un afis cu comitetul de bloc. Macar sa stiu o socoteala!

... vad pe unu' pe la 1.90m, >100kg...

Sa fi fost LemonDemon, iritat de Big2003 pe motiv de "Statul la coada pe sosea..."???



This post has been edited by radian: 27 Jun 2006, 13:38

Io mai fac dintr-astea, ma uit pe vizor sa treaca unii, nu de alta da' ma tin de vorba juma' de ora despre stringentele probleme ale micii noastre comunitati, probleme de care, de cele mai multe ori ma doare la juma' de km in spatele c****.
Sau astept sa treaca vecina de sus ca daca ma tine mult de vorba imi aduc aminte de turma de porumbei pe care o indoapa zilnic si mi-au umplut pervazul de o crusta de kk de nu o mai sparg nici cu picameru'... La 6.30 dimineata ma trezeste cu rapaitul grauntelor pe tabla pervazului de zici ca-i grindina cu bile de rulment. Tot le dau eu alice, de mancare, la porumbeii aia, sa-i vad cum mai zboara cu c*r* lipit de pamant...

NUmai de asta nu ma banuise nimeni pin-acum!!!! Auzi tu, eu sa tin oamenii de vorba....

Incet incet prinde contur afisul cu comitetul de bloc...

Eu inca ma gandesc la comunitatea aia de care vorbea Bulan pe undeva pe aici , oraselul ala medieval in care a intrat ca o bruta cu camionul . Parca vad magazinele de socolata cu atatea si atatea sortimente.

Spiritul asta pur romanesc a la' lagar de concentrare ma usuca ca pe un bujor de munte uitat in sifonier ani si ani...............

..............scuze , ...................delirez

This post has been edited by Pedro: 27 Jun 2006, 14:12

Congo?

Congo!? .............. nu, nu congo, acolo "vizualizez" miros de motorina si iz traseiste nespalate, un fel de morometii in varianta motorizata . Vorbea el de un orasel mirific pe unde era sa faca pe plugu' cu casutele oamenilor.