Outline · [ Standard ] · Linear+ BMW F 650 GS, Inceputuri

Daca ai chinuit-o in treapta 1, sunt curios ce faceai cand era plin de cataroaie p-acolo Luam motoreta-n carca pana dadeam de asflat.

Daca ai chinuit-o in treapta 1, sunt curios ce faceai cand era plin de cataroaie p-acolo

Luam motoreta-n carca pana dadeam de asflat.

Eu as evita drumurile pietruite. Nu ma mai tine circa.

Duminica 21.08.2011

Pe la ora 14.00 m-am urnit.
Avand in vedere ora, am ales o plimbare scurta, pe ruta Bucuresti – Frumusani – Herersti – Greaca – Prundu – Plopsoru – Bucuresti.
Am alimentat la Petrom-ul de la iesirea spre Oltenita si mi-am luat si un kil de cola, sa am la mine.
Pana la Prundu nimic deosebit, doar sate de campie adormite intr-o dupa-amiaza de duminica din august.
Trafic cam subtire.
Dupa Prundu, drumul trece printr-o padure.
In Padurea asta sunt amenajate doua parcari, pe fiecare parte a drumului.
Sunt si niste mese cu banci acolo.
Nu-i mare inginerie, insa e un loc bun pentru o pauza.
Chiar mi-a placut sa stau la umbra, sa beau o cola, sa fumez vreo doua tigari si sa ascult pasarelele cantand in padure.
Mustele m-au cam enervat, insa asa e vara la campie.

Dupa ce am lenevit vreo juma’ de ora prin parcare, am tait-o spre casa.
Singurul lucru mai deosebit in plimbarea asta a fost ca in comuna Baneasa (judetul Giurgiu) motocicleta a implinit 58.000 km.

Dupa satul Frasin se trece peste o cale ferata.
Cand am ajuns acolo, bariera era pusa.
Dupa vreo 30 de secunde, a aparut o Sageata albastra, care mergea in regim de tramvai.
Inainte de bariera a oprit, cativa pasageri au coborat, dupa care garnitura s-a pus lenesa in miscare.

Imediat am iesit in DN 5.
Pana in Bucuresti nimic de semnalat, doar ca prin toate localitatile am fost atent sa nu depasesc 60 km/h.
Mi-a ajuns radarul pe care l-am luat la Calugareni in luna mai, cand ma intorceam din Macedonia.

Am vazut si eu sageata aia cand am fost la Comana. Se pare ca au reparat podul cazut si au dat drumul la linia Bucuresti-Giurgiu.
Iti doresc asfalt uscat si sa te lasi de fumat

@ Speedy

Multumesc frumos pentru urare.
Asemenea si tie.
Cat despre lasatul de fumat, aici e mai greu.


Ar mai fi ceva legat de plimbarea de duminica.
In Jilava, mergeam cu 60 km/h sa nu cumva sa iau vreun radar.
La un moment dat, m-a depasit un baiat cu un Harley, care mergea cu vreo 70-75 km/h.
Nimic deosebit, doar ca Harley-ul ala facea un zgomot infernal.
Sau cel putin asa mi s-a parut mie.
Oricum, nu reusesc sa-mi dau seama unde este placerea de a sta in zgomotul ala tot timpul cat mergi cu motocicleta.

Sambata 10.09.2011

Vroiam sa fac o tura mai lunga.
Ma gandisem la Bucuresti – bacul de la Chiciu (langa Calarasi) – Silistra – Dorich – Negru Voda – Adamclisi – Ion Corvin – Cernavoda – Bucuresti.
Insa fiind putoare mare, m-am urnit abia pe la ora 13.00.

Pana la bac, nimic deosebit.
Inainte de intrarea in Calarasi am facut plinul la Lukoil.
Fata de anul trecut, pe drumul spre bac apar indicatore cu bacul nou, cel al Navromului.
Este putin mai jos decat bacul cunoscut, spre punctul de frontiera.
Acolo insa nu era nicio miscare desi bacul era tras la tarm.

Pana la urma m-am intors la bacul pe care-l stiam.
Cat am pierdut timpul pe la bacul Navromului, am pierdut si bacul care tocmai pleca.
Insa nu era nicio problema, deoarece alt bac tocmai acosta.

Dupa ce mi-am luat bilet (10 lei pentru moto), fiind doar cateva tiruri, m-am asezat in fata lor, primul la coada.
Si a inceput asteptarea.
Cred ca am stat aproape o ora pe acolo.
Motivul: celalat bac se impotmolise la Silistra, datorita nivelului scazut al Dunarii.
Si pana nu se elibera acel bac, nu putea pleca cel de la Chiciu.
Cel putin asa spuneau deserventii de la bac.

Pana la urma, am luat-o din loc.
Cu vreo 2 km inainte de bac, am vazut doi cicloturisti, bine incarcati de bagaje (coburi fata-spate si care un sac pe portbagaj).
Mi-ar fi placut sa stau de vorba cu ei, insa n-au ajuns la bac.

Pe bac, in spatele meu, era un nene, pe la vreo 55 de ani, cu un scurter.
Nimic deosebit, doar ca avea o casca Caberg exact ca a mea.
La un moment dat, omu’ a venit la mine si m-a rugat, destul de sfios, daca poate sa ma intrebe ceva.
Vroia sa stie cat costa casca.
Dupa ce i-am spus, mi-a zis ca pe a lui a gasit-o pe malul Dunarii, langa un cos de gunoi de la debarcaderul bacului.
Era putin deterioarata, se vedea o bucata mica de poliester pe lateral, insa omu’ spunea ca este foarte multumit de ea si ca nu mai are nevoie de altceva.

Interesant a fost ca pe bac nu m-a intrebat nimeni de bilet.

La garnita era doar un politist de frontiera roman, nici urma de bulgari.
S-a uitat in buletin m-a intrebat de unde vin si incotro ma duc, dupa care mi-a urat “Drum bun”.

Relativ repede se iese din Silistra.
Drumul pana la Ruse este bun in ceea ce priveste calitatea asfaltului si foarte bine semnalizat.
Mai sunt doar cateva bucati scurte pe care bulgarii inca mai lucreaza.

Traficul redus de sambata dupa-amiaza si faptul ca drumul nu prea trece prin localitati, fac plimbarea mai placuta.

La vreo 30 km de Silistra m-am oprit in terasa unei benzinarii pentru o Cola, un Snikers si vreo doua tigari.
Daca tot m-am oprit, am intrat in vorba cu doi bulgari care erau la o masa alaturata.
Am resuit cat de cat sa ne intelegem, sa le spun de unde vin, unde ma duc si ca motocicleta este misto.

Pe langa Turtucaia (Tutrakan in bulgara) am vazut niste indicatoare spre un cimitir militar din primul razboi mondial.
Nu aveam aparatul foto la mine, asa ca a ramas pe data viitoare.
Ininte de Ruse am oprit la un Shell, sa-mi iau o harta a Bulgariei si o sticla de apa.

In Ruse, am intrat in oras, si m-am dus la Billa pentru 4 sticle mici de braga, un borcan de zacusca, o sticla de vin si o bere la kil.

La granita era ceva aglomeratie, insa parea ca treaba merge destul de repede.
Fiind cu motocicleta, n-am mai stat la coada pentru plata taxei de pod.

Pana la Bucuresti nimic deosebit, doar ca am ajuns pe intuneric.

Una peste alta a fost o plimbare placuta si cu siguranta o voi mai repeta anul asta.

Ca sa scapi de programul de lucru in baza 3,14 al bacului, poti merge pe la Cernavoda, drumul de la Cernavoda spre Ostrov e frumos si aproape necirculat. Consideri ocolul ca facind parte din plimbare.

This post has been edited by corbex: 14 Sep 2011, 10:40

@ corbex

Stiu destul de bine drumul despre care vorbesti.
Bucata Ostrov - Ion Corvin - Cernavoda am facut-o cu motocicleta anul trecut.
Bucata Cernavoda - Ion Corvin am facut-o de mai mult ori anul trecut cu moto si odata anul asta cu bicicleta, la tura din Dobrogea de sud din iunie.

Intr-adevar, drumul este interesant si nu prea circulat, mai ales bucata Cernavoda - Ion Corvin.
Insa ocolul este cam mare, chiar considerat plimbare.

Anul trecut am folosit de mai multe ori bacul de la Chiciu, din aprilie in octombrie si nu au fost niciodata probleme.
Adica n-am stat niciodata mai mult de 15-20 de min pana a plecat bacul.

Ce te mai plimbi Mai zilele trecute am dat o tura la Brasov Classic Rally prin secuime si mi-a placut tare mult;consider un loc tare frumos de dat cu motorul,mai ales ca nu e trafic si te mai poti opri la cate o biserica fortificata uitata de vremuri.

@ ydaniel

Este in plan si zona secuimii.
Insa mai degraba m-as duce pe acolo cu bicicleta.

Motocicleta se apropie de goana masinii.
Nu iti ofera aceiasi magie a descoperirii pe care ti-o ofera bicicleta.

La fel de frumoasa e sasimea. Zona delimitata la sud de soseaua Sibiu-Brasov, iar la nord de soseaua Brasov-Sighisoara-Medias. O liniste si o pace din alt secol. La fel de multe biserici fortificate. Aproape nimeni pe drum.
Lasi si tu motorul mai incet.

@ corbex

Oricat de incet ai merge, tot este altceva.
Motocicleta iti ofera multe satisfactii, insa in ceea ce priveste magia descoperirii nu se compara cu bicicleta.
De fapt nimic nu se compara cu bicicleta.

Ce inseamana bicicleta, este scris mult mai bine aici:
http://www.daciaclub.ro/index.php?showtopic=185900&hl
La postul nr. 5 se vede mai bine.

Luni 12.09.2011

Dupa munca, am dus motocicleta la BMW in Pipera.
Nu se stricase nimic, dar trebuia sa-i fac revizia.

Miercuri, 14.09.2011

Ulei, filtru de ulei si aer, inlocuit bujie, intins lant si o verificare totala, 750 de lei.
Mi-au mai spus oamenii de acolo sa ma pregatesc de placute de frana, discuri noi si filtru de combustibil.
Cu ocazia asta, mi-am luat si un brau de la BMW.
Cel simplu, 134 lei
Brau nu aveam.
In schimb, probleme cu spatele au inceput sa apara.

Tot oamenii de la BMW mi-au spus ca este fisurata borna + a baterie.
N-am prea inteles exact despre ce e vorba, asa ca dupa ce am luat motocicleta de la service am dat bateria jos.
Borna + aproape ca nu mai era.
Mai avea doar o bucata mica de plumb, care se putea rupe in orice moment.
Bateria era Varta, originala, luata din magazinul de pe Stefan cel Mare, in martie 2010.

Joi, 15.09.2011
Avand in vedere starea bateriei, trebuia sa-mi iau alta.
S-a rezolvat tot la magazinul din Stefan cel Mare, bateria fiind pe stoc, gata formatata, 157 de lei.
I-am intrebat pe oamenii de la Varta de ce a ajuns borna asa.
Mi-au spus ca a fost stransa prea tare.
Asta e.

Acum, dupa mintea mea, motocicleta este OK.
Sau eu am facut tot ceea ce depindea de mine ca sa fie OK.
Pentru ca saptamana viitoare plec in tura.
Intr-o tura pe care o visez de ceva timp.
In teorie arata cam asa:
Joi, 22.09: Bucuresti – Smolyan (BG);
Vineri, 23.09: Smolyan – Kavala (GR);
Kavala – Lesbos (ferryboat);
Sambata, 24.09: Lesbos;
Duminica, 25.09: Lesbos – Chios (ferryboat);
Luni, 26.09: Chios;
Marti, 27.09: Chios;
Miercuri, 28.09: Chios – Cesme (TR) ferryboat;
Cesme – Izmir;
Joi, 29.09: Izmir;
Vineri: 30.09 Izmir – Eceabat;
Sambata: 01.10: Insula Gokceada;
Duminica: 02.10 Eceabat – Bucuresti.

Biletele de ferry sunt luate (mai putin ultimul ferry Kabatepe – Gokceada), rezervarile de cazare sunt facute.
Vedem ce iese.

Sambata 17.09.2011

Dimineata, m-am dus sa pun baterie pe motocicleta.
Am avut grija sa strang bine bornele.
Dupa ce am mai vorbit cu unul si altul care stiu mai multa electrica, concluzia a fost ca borna s-a topit datorita faptului ca nu a fost suficient de bine stransa.
Oricum, acum nu mai conteaza.
Insa avand in vedere exerienta cu borna topita, o sa verific periodic strangerea.

Dupa ce am pus bateria, am plecat cu motocicleta la munca.
Desi speram sa plec mai repede, am plecat pe la ora 18.30.
Avand in vedere ora, am ales o plimbare scurta.
Tunari - Dimieni - Balotesti - Caciulati - Moara Vlasiei - Dascalu.

Nimic deosebit, doar plimbare relaxata.
Si o pauza de tigara, pe marginea drumului, intr-o padure intre Moara Vlasiei si Dascalu.
Acum, astept sa se faca joi si sa plec in tura.

Sa nu ai parte de evenimente neplacute!
Asteptam cu nerabdare povestea

@ Speedy

Multumesc frumos.
Va veni si povestea turei.

Deja ma obisnuisem ca in fiecare dimineata sa ma urc pe motocicleta si sa plec spre o alta destinatie.
Din pacare in dimineata asta am plecat spre munca.
Din pacate si spre marele meu regret, tura s-a terminat.
Pana la povestea turei, pe scurt:
- 11 zile;
- 2507 km;
- 3 tari;
- 2 continente;
- 3 insule;
- 5 curse de ferryboat;
- zeci de km pe drumuri virajate, pe malul marii si plantatii de maslini;
- mancare buna, bautura la fel;
- bulgari OK, greci de treaba, turci super de treaba;
- un cablu de ambreiaj rupt;
- o cazatura cu scuterul unui turc;
- niste portughezi pe motociclete inmatriculate in Covasna;
- nicio treaba cu politia.
Si mai pe scurt: mare, soare si multa splendoare.

si poze ceva?

Joi, 22.09.2011
Bucuresti – Ruse – Veliko Tarnovo – Gabrovo – Pavel Banya – Plovdiv – Asenovgrad - Smolyan.
506 km

Am reusit sa plec la ora 08.30.
Insa, ca la fiecare plecare, continui sa ma amagesc ca voi reusi sa plec mai devreme.
Traficul din Bucuresti a fost lejer, iar pana la Giurgiu nimic deosebit.
Soarele stralucea, spre sud cerul era senin iar eu aveam chef de duca.
Popas pentru alimentare la Petrom-ul dinaintea vamii, fluturat buletinul politistului de frontiera bulgar si gata, eram in BG.
Bjala si Veliko Tarnovo au trecut destul de repede, si am continuat alergarea pe DN 5 (E 85),
Avand in vedere ca in RO nu mai exista de ceva ani, am oprit la un Shell pentru alimentare.

10.JPG ( Size: 340.3k ) Number of downloads: 530


Incepe drumul virajat spre pasul Shipka.
Mult mai virjat decat drumul paralel cu asta, Veliko Tarnovo – Nova Zagora (DN 55).
Mi-au placut seprentinele de aici, desi necesita ceva atentie.
Pasul Shipka.

11.JPG ( Size: 324.21k ) Number of downloads: 552


La monumentul din pas n-am mai urcat.
L-am lasat pentru data viitoare cand voi ajunge pe acolo.

Coborarea frumoasa si la fel de virajata , insa necesita mai multa atentie decat urcarea.
Cam asa arata drumul care urca in pasul Shipka.
Asfalt coala de hartie.

12.JPG ( Size: 373.39k ) Number of downloads: 544


Inainte de localitatea Shipka, am virat dreapta, spre Pavel Banya, pe DN 56.
Care numai drum national nu este.
Asfaltul este bun, semnalizarea rutiera rezonabila, insa latimea drumului este foarte mica.
Iar pe unele portiuni, padurea vine pana in buza asfaltului.
Padurea nu este prea intinsa, si destul de repede se ajuge in camp, camp prin care se merge pana la intrarea pe autostrada A1, directia Plovdiv-Sofia.

Am mers cativa km pe autostrada, directia Sofia.
Initial vroiam sa ies de pe autostrada in centura vestica a Plovdivului, insa am gresit iesirea, am iesit mai devreme, asa ca am intrat in Plovdiv.
N-a fost nicio problema, pentru ca oricum eram pentru prima data la Plovdiv.
Ceea ce am reusit sa vad nu m-a impresionat deloc, dar sunt convins ca Plovdivul are mult mai multe de oferit.

La iesirea din Plovdiv, spre Asenovgrad, am oprit la un Lukoil pentru alimentare, un sandwich si un Pepsi (n-aveau Cola).
Foarte repede se ajungea la Asenovgrad iar travesrsarea orasului nu dureaza prea mult.
Imediat dupa iesirea din oras, am vazut un indicator spre dreapta pe care scria “Asan’s fortress”.
Adica asta: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cet%C4%83%C8%9Buia_lui_Asan
Parea interesant, asa ca m-am dus sa vad despre ce e vorba.
Dupa 2 km, se ajunge la un mic complex fortificat.
Desi era intr-o zi din saptamana, aglomeratia de acolo era cam mare, asa ca n-am mai oprit.
Am tinut drumul in continuare, pana am ajuns intr-un loc mai linistit.
Complexul fortificat (mai exact Biserica Maicii Domnului).

13.JPG ( Size: 584.4k ) Number of downloads: 539


Asenovgrad vazut de sus.

14.JPG ( Size: 306.89k ) Number of downloads: 519


Drumul spre Smolyan (DN 86) continua printr-un fel de delileu, ceva similar cu Valea Jiului de la noi.

15.JPG ( Size: 486.96k ) Number of downloads: 93


In apropiere de Smolyan, deflileul se termina, peisajul se deschide, insa drumul virajat ramane.
Asfaltul este bun si semnalizarea foarte buna.

La intrarea in Smolyan, in drumul principal, apare primul indicator pe care scria “Greece”.
Langa intrare, era un panou mare, pe care era desenata harta orasului si amplasarea hotelurilor.
Panoul eram amplasat pe un teren viran, asa ca m-am dus calare pe motoreta pana in apropierea lui, sa vad pe unde este hotelul meu.
L-am gasit repede.
Nici nu era greu, avand in vedere ca se numea Hotel Smolyan.

Am vrut sa plec, insa am vazut ca pe drum, oprise un camion iar soferul ma astepta sa vorbesc cu el.
M-am dus tot calare pana la usa camionului.
Aici, bulgarul s-a dat jos din cabina si m-a intrebat daca am rezervare la cazare.
I-am spus unde am rezervarea si omu’ foarte amabil mi-a explicat cum se ajunge acolo.
Dupa care, spre surprinderea mea, a scos portofelul din buzunar.
Ca sa-mi arate o poza din portofel.
Nu cu vreo gagica, ci cu el calare pe o motocicleta de enduro.
Pasiunea e mare si fara limite.

Hotelul Smolyan. (http://hotelsmolyan.com/).

16.JPG ( Size: 361.5k ) Number of downloads: 111


Camera de 34 de leva (17 euro) + micul dejun inclus in pret.

17.JPG ( Size: 382.69k ) Number of downloads: 118


Dupa un dus, am iesit sa caut o carciuma, pe care am gasit-o repede.
Salata rodopeza.

18.JPG ( Size: 340.42k ) Number of downloads: 134


Carnat rodopez.

19.JPG ( Size: 325.38k ) Number of downloads: 124


Mancare buna, avand in vedere ca toata ziua mancasem doar un sandwich.
Dar nu m-a impresionat cu nimic.
Asa se intampla cand pui botu’ la mancarea traditionala din meniu.

Desertul in schimb a fost delicios.
Foarte tare combinatia dintre iaurt si fructe de padure.

20.JPG ( Size: 327.29k ) Number of downloads: 127


Iar sticla de vin chiar mi-a placut.
O combunatie interesanta (parca cupaj de numeste) intre Chardonnay si Sauvignon Blanc.
De la muntele Sakar, undeva pe langa granita cu Turcia.

Toata afacerea de la carciuma a facut 40 de leva (20 de euro).
Rezonabil.

Inapoi spre hotel, am dat de o biserica construita in acelasi stil cu Sf. Klement de Ohrid din Skopje.

21.JPG ( Size: 339.67k ) Number of downloads: 121


4 Oct 2011, 19:11:
Vineri, 23.09.2011 – Partea I-a.
Smolyan – Zlatograd – Thermes – Xanti – Kavala.
160 km

Micul dejun consta in cateva felii de salam si branza, un ou fiert, o rosie, un cub de gem, unul de unt si cateva felii de paine. Plus o cafea.
A fost OK, avand in vedere pretul camerei.
Sincer ma asteptatm la un croissant luat de la chiosc, cum a fost anul trecut la Vidin, intr-un hotel similar.
Hotelul era tipul clasic de hotel fost comunist, insa se vedea ca bulgarii s-au straduit sa-l imbunatateasca.

La iesirea din Smolyan, am oprit la un Lukoil pentru ultimul plin de benzina din BG.
N-am apucat sa opresc motocicleta, ca o benzinareasa a si venit langa mine si a inceput sa-mi povesteasca diverse lucruri.
M-am dat jos de pe motoreta topaind intr-un picior, altfel riscam sa-i dau bulgaroacei un picior in gura.
Cat timp a durat alimentarea, gagica a vorbit non-stop.
In bulgara.
Nu parea s-o deranjeze faptul ca vorbeste singura.

Pana in Zlatograd, drumul este la fel de virajat ca cel pana in Smolyan.
Piesaj impadurit, inainte de Zaltograd.

01.JPG ( Size: 299.57k ) Number of downloads: 88


In Zlatograd, indicatoarele spre punctul de frontiera sunt amplasate la fiecare colt de strada.

Drumul dintre Zlatograd si punctul de frontiera, cate tine cativa km.

02.JPG ( Size: 438.02k ) Number of downloads: 74


Punctul de frontira de la Zlatograd consta in niste baraci, bulgaresti si grecesti, care sunt amplaste foarte aproape unele de altele.
Bulgarul s-au uitat fugitiv in bulletin, dupa care mi-a facut semn s-o tai.
Grecul, pentru ca am vazut un singur politist de frontiera grec, nu m-a intrebat nimic.
Era ocupat sa-l convinga pe un bulgar ca nu-l poate lasa sa treaca cu rulota.
Bulgarul avea o rulota, varianta imensa: cea cu doua osii si mai lata cu juma de metru, in ambele parti, fata de masina tractoare.
Pana la urma l-a aburit bulgarul pe grec, pentru ca a treacut cu rulota.

Cam asta arata primii km din Grecia, pana la Thermes.

05.JPG ( Size: 590.38k ) Number of downloads: 78
06.JPG ( Size: 484.06k ) Number of downloads: 70


Intre Thermes si Xanti se trece prin cateva sate.
Majoritatea cu populatie musulmana: barbati ce fes alb in cap, femei cu naframa pe fata si bineinteles moscheea prezenta in fiecare localitate.

Xanti.

22.JPG ( Size: 328.04k ) Number of downloads: 74


Intre Xanti si Kavala sunt vreo 50 de km, majoritatea pe Egantia Odos ((autostrada A2).
Pe bucata asta nu se plateste.
Probabil ca in Tracia si Macedonia (macar cea de est) autostrada este gtratis.
La fel ca in Creta.

In Kavala, am oprit intr-o benzinarie de la intrarea in oras.
Pentru alimentate si ca sa-mi schimb pantalonii cu unii mai subtiri.
Ca doar eram la mare.

Apoi, am ajuns in zona portului.
Aici, l-am intrebat pe un grec de la un chiosc de ziare de unde pleaca ferryboat-ul pentru Lesbos.
Omu’ m-a lamurit imediat si in 5 min eram deja la ghiseul comaniei navale care opera cursa Kavala – Mytilini (Lesbos).
Biletul era deja cumparat on-line, insa de la ghiseu trebuia sa-l ridic.
Ca asa procedeaza grecii.
Pe mail iti trimit doar confiramrea rezervarii.

Ferryboat-ul deja era acostat, insa imbarcarea incepea peste vreo ora.
Timp suficient cat sa mananc un sandwich si sa beau o cola.
In carciuma din port exista si un stand de harti, asa ca mi-am luat o harta cu Lesbos.

Asteptand sa inceapa imbarcarea.

23.JPG ( Size: 482.46k ) Number of downloads: 132


Am mai baut o cola, m-am mai uitat pe harta, am mai citit cate ceva din Lonely Planet, timp in care a inceput imbarcarea.
Motocicleta la odihna, in cala ferryboat-ului.

24.JPG ( Size: 411.37k ) Number of downloads: 149


This post has been edited by gibonu: 4 Oct 2011, 17:11

Frumos traseu!
Si ca de obicei,foarte frumos prezentat!

@ M.C.
Multumesc frumos.

Vineri, 23.09.2011 – Partea a II-a.
Smolyan – Zlatograd – Thermes – Xanti – Kavala.
160 km

Cateva cuvinete despre ferryboat, avand in vedere faptul ca m-am dat pentru prima data cu asa ceva.
Grecii sunt foarte relaxati.
La rampa de imbarcare sta un grec, caruia ii arati biletele.
Sunt doua bilete, unul pentru om, altul pentru vehicul.
Grecul asta se uita fugitiv pe bilete, avand deja ochiul format.
Dupa care, rupe jumatate din ambele bilete si iti faci semn sa intri in cala ferryboat-ului.
Aici, sunt mai multi greci care dirijeaza vehiculele.
Prima data esti intrebat unde mergi, deoarece ferryboat-ul face mai mult escale pana la destinatia finala.
Apoi ti se indica locul de parcare.
Dupa parcarea vehiculului, se merge la o masuta mica, unde sta un grec cu un laptop, laptop la care este atasat un cititior de cod de bare, similar cu cel de la supermarket.
Grecul asta iti scaneaza biletul.
Deoarece aveam loc in cabina, am fost indrumat catre receptie.
Sunt indicatoare peste tot care indica drumul spre receptie.
Aici, este exact ca receptia unui hotel, singura diferenta fiind ca la teghea sunt aliniati vreo 3 greci.
Grecul din spatele tejghelei mai verifica odata biletul (de cazare) dupa care il da unui dintre cei 3 greci care stau aliniati la tejghea.
Iar asta din urma te duce la cabina pe care o ai.
In cazul in care nu ai loc in cabina, nu mai este nevoie sa treci pe la receptie.

In rest, am fost uimit de tot ceea ce am vazut pe acolo.
In cala, pe una dintre margini, se afla o platforma mobila, care face legatura dintre puntea inferioara si cea superioara.
Platforma vazuta de jos (puntea inferioara).

30.JPG ( Size: 366.68k ) Number of downloads: 127


Platforma vazuta de sus (puntea superioara).

31.JPG ( Size: 420.05k ) Number of downloads: 100


Masinile sunt parcare la milimetru una de alta cat timp sunt ridicate cu platforma.

32.JPG ( Size: 416.74k ) Number of downloads: 105
33.JPG ( Size: 456.76k ) Number of downloads: 106


Platforma care ridica si tiruri.

34.JPG ( Size: 427.17k ) Number of downloads: 107
35.JPG ( Size: 452.4k ) Number of downloads: 99


Portul de destinatie al vehiculelor este afisat in parbriz.
Iar pe biletul din parbriz scria Mytilini (unde mergeam si io).

36.JPG ( Size: 376.69k ) Number of downloads: 110


Barci de salvare.

37.JPG ( Size: 346.21k ) Number of downloads: 112


Jardiniera transformata in scrumiera, desi peste tot erau afise care interziceau fumatul.

38.JPG ( Size: 380.23k ) Number of downloads: 109


Cam asa arata vehiculele parcate pe puntea superioara.
In cazul majoritatii tirurilor, pe ferryboat era lasata doar remorca, urmand a fi luata la destinatie de alt cap tractor.

39.JPG ( Size: 403.85k ) Number of downloads: 118


Si asta este cabina in care am dormit.

40.JPG ( Size: 380.29k ) Number of downloads: 125


Patul mi s-a parut foarte confortabil, iar in baie exista inclusiv dus.

Detalii tehnice:
Cursa: Kavala – Mytilini (cu escala in Lemnos);
Operator: Nel Lines;
Durata: vreo 13 ore;
Pret: 94 euro (61 locul in cabina si 33 pt. moto).

Daca optam pentru varianta scaun de avion (airplane type seat), locul m-ar fi costa 28 de euro.
Insa m-am hotarat ca pentru o economie de 30 de euro nu are rost sa ma chinui 13 ore in cur pe scaun.

Plecare a fost pe la ora 19.30 (desi era programata la ora 19.00).
Am mai manact un sandwich, am mai baut o cola, m-am mai plimbat pe punti.
Pe la 20.30. cand deja era intuneric si nu am aveam ce sa vad, am ochit un loc mai retras, unde nu batea vantul prea tare, chiar sub un bec si m-am apucat sa citeasc cartea cu Batalia din Ardeni, pe care o luasem cu mine special pentru momente d-astea.
In prealabil mi-am luat o mini-sticla de vin, de 350 ml. (mai mare n-am gasit la barul de pe vas) si-un sifon la doza.
Cu spritz-ul langa mine si cu o carte buna de citit nici n-am stiut cand s-a facut miezul noptii si m-am dus sa ma culc.
Am dormit ca valiza-n gara.
Pe la ora 02.00 ferryboat-ul a ajuns in Lemnos.
Am aflat asta pentru ca inainte de acostare, se aprinde automat lumina in cabina si se face un anunt, de doua ori, in greaca si enlgeza, prin care pasagerii pentru Lemnos erau rugati sa se dea jos.
Mi-ar fi placut sa vad cum arata portul din Limnos, chiar si noaptea, insa mi-a fost mult prea lene sa ma dau jos din pat.

This post has been edited by gibonu: 5 Oct 2011, 14:01

Sambata 24.09.2011
Duminica 25.09.2011

Lesbos.
Ca sa nu amestec jurnalul de bord cu cel de calatorie, restul povestii este la sectiunea “Calatorii si intalniri”, topicul “Lesbos, Chios, Izmir si Gokceada – Mare, soare si splendoare”.

In rest, drumuri virajate, perfect asfaltate si foarte bine semnalizate.
Cu marea intr-o parte si plantatia se maslini in cealalta.
Pe scurt, drumuri perfecte pentru motocicleta.
BMW-ul si maslinii.

41.JPG ( Size: 655.79k ) Number of downloads: 128


In fata hotelului, in parcarea speciala pentru vehicule pe doua roti.

42.JPG ( Size: 543.45k ) Number of downloads: 113


Pe ferryboat, spre Chios.
De data asta nu mai aveam cabina, asa ca a trebuit sa car dupa mine casca si protectia.

43.JPG ( Size: 331.56k ) Number of downloads: 125

Luni, 26.09.2011
Marti, 27.09.2011


Chios.
La fel ca in Lesbos, drumuri virajate, perfect asfaltate si foarte bine semnalizate.
Doar maslinii parca sunt mai putini.
BMW-ul si marea.

44.JPG ( Size: 344.37k ) Number of downloads: 109


Am iesit putin de pe asfalt.

45.JPG ( Size: 436.17k ) Number of downloads: 85


Nu prea mult, pentru ca drumul era rupt.

46.JPG ( Size: 672.62k ) Number of downloads: 73


Drum virajat pe malul marii.

47.JPG ( Size: 564.48k ) Number of downloads: 78


Drum virajat, fara contact vizual cu marea, undeva in nordul insulei.

48.JPG ( Size: 371.32k ) Number of downloads: 76


Avand in vedere ca nu era nimeni pe drumul asta, am mers cam 1 km fara casca.
Senzatia este foarte misto, de liberatate totala.
Si nici vantul nu intra chiar asa tare in ochi.
Insa, oricat ar fi de misto, siguranta inainte de toate, asa ca mi-am pus casca la loc in cap si am continuat alergarea.
Legat de aspectul asta, grecii, cam 90% merg fara casca.
Si fara niciun fel de protectie.
Iar motociclistii greci nu se saluta cu stanga ridicata.
Aici motivul este simplu: fiind foarte multi, ar trebui sa stea cam tot timpul cu mana stanga in aer.

Tot in Chios, intr-o seara, pe un drum virajat, m-a depasit un grec pe scuter.
Adica a trecut pe langa mine asa cum trece acceleratul prin halta in care nu opreste.
Grecul era in tricou, pantaloni scurti si papuci. Bineinteles fara casca.
Iar eu eram cu casca-n cap, protectie de corp, genunchiere, ghete, etc.

Alt drum virajat, spre sfarsitul sederii in Chios.

49.JPG ( Size: 456.63k ) Number of downloads: 85
50.JPG ( Size: 404.71k ) Number of downloads: 99

foarte frumoasa escapada .Motorul se prezinta foarte bine.Cum se simte pe drumurile neasfaltate,are amotrizarea buna?

L.E. Sper ca dupa ce voi lua categoria A sa ajung si eu intr`o asa frumoasa "plimbare" cu motocicleta.

@ IntensBurnE

Multumesc frumos.

Referitor la amortizare, depinde cine il calareste.
Motoreta clar a fost facuta pentru motociclisti cu dimensiuni mai mici.

In cazul meu (1,90 m inaltime si 110-115 kg, in viu) amortizarea nu este chiar cea mai buna.
Daca drumul neasfaltat mai are gropi/denivelari, cam dau cu curu' de pamant, indiferent cat de incet merg.
Daca drumul neasfaltat este bine nivelat, atunci nu sunt probleme.
Iar pe asfalt nu este niciun fel de problema.

Mai exista un surub de unde relgezi taria amortizorului spate.
Insa avand in vedere faptul ca 99,9 % merg pe asfalt, nu mi-am baut capul pana acum.

Pai pe asfalt iti trebuie o suspensie mai ferma ca pe drumuri proaste. Eu am avut amortizorul dus pe spate si avea o tinuta de drum proasta, cam cum zici tu ca e a ta. Am schimbat amortizorul si am mai intarit putin arcul. Trebuie sa fie si la tine un reglaj de genul asta, mai ales pentru cand mergi cu bagaje sau cu pasager, sau cu ambele.

@ vis-a-vis
Reglajul exista.
Insa, datorita faptului ca n-am mers prea mult pe drum forestier nu mi-am batut capul.


Miercuri, 28.09.2011 – Partea I-a
Chios – Cesme – Peninsula Karaburun – Izmir

M-am trezit cu noapte-n cap pentru ca la ora 08.30 pleca vaporul spre Cesme.
Pe la ora 08.10 eram in port, la imbarcare si formalitatile vamale.
Cursa Chios – Cesme o fac turcii.
Cu o coaja de nuca, fata de ferryboat-urile grecesti.

Imbarcarea se face dintr-un loc special din port, ingradit.
Vazandu-ma nedumerit in poarta, unul dintre turci mi-a facut un semn, ceva de genul deschidere a palmelor, similar cu deschiderea unei carti, apoi mi-a indicat intrarea intr-o cladire.
Adica sa ma duc mai intai la controlul documentelor.
Astfel, motocicleta am lasat-o in poarta si m-am doar cu casca in mana in interiorul cladirii, pe unde se intra din strada.
Aici, prima oprire la un birou unde am aratat biletul de vapor iar tipul de acolo a butonat ceva intr-un computer, dupa care mi-a facut semn sa trec pe la politia de frontiera grecesca, la vreo 2 m mai incolo.
Dupa asta, am iesit in curtea interiora, mi s-a deschis poarta, am iesit pe poarta si apoi am reintrat calare pe motoreta.
Vasul turcesc (coaja de nuca) era acostat.
Prima data, m-a condus un turc in interiorul vasului, la o masa la care statea alt turc unde mi s-a verificat si retinut biletul.
Turcul de la masa i-a spus turcului care m-a condus ca totul este OK, dupa care am urcat si motocicleta pe vas, indrumat de alt turc.
Asta, dupa ce mi-a indicat locul de parcare, mi-a facut un semn cu doua degete balansate, adica sa pun motocicleta pe cricul central.
Intr-un minut ancorarea era gata.

51.JPG ( Size: 426.55k ) Number of downloads: 87


Cat asteptam sa plece vasul, am vazut o masina inmatriculata in Iran, care astepta imbarcarea.

52.JPG ( Size: 355.98k ) Number of downloads: 93


Am intrat in vorba cu tipul care statea langa masina.
Nu era iranian, ci italian.
Era diplomat, lucra de 5 ani la ambasada Italiei la Teheran si se saturase de zborul Teheran – Roma care dura doar 4 ore.
Plus ca vroia sa ma vada cate ceva din Turcia.
Asa ca de data asta, mergea cu masina inapoi la munca.
Pentru a doua si ultima data, deoarece drumul era lung si destul de obositor.
Am aflat o gramda de lucruri interesante despre Iran: benzina costa vreo 60 de eurocenti, iranienii sunt toti super de treaba, te poti plimba pe oriunde prin Iran, singura problema este intrarea in tara.
In sensul ca la granita dintre Turcia si Iran durata medie de asteptare este de 4 ore.

Chios ramane in urma.

53.JPG ( Size: 360.62k ) Number of downloads: 85


Si pana in apropiere de Cesme dansam pe Egee cam agitata.
Coaja de nuca turceasca.
Sau 55 de euro pentru vreo 40 de min de mers (30 moto si 25 pasagerul).

54.JPG ( Size: 414.81k ) Number of downloads: 75


La Cesme, debarcarea de face in apropierea unui duty-free.
Cum nu aveam treaba cu asa ceva, m-am dus direct spre iesire din port.
Aici, turcul de la gherata mi-a spus ca trebuie sa ma intorc si sa fac formalitatile vamale undeva langa duty-free.
Ocazie cu care am inteles de ce toata lumea intra in duty-free.
Toata lumea, cu exceptia mea, a diplomatului italian si a unui cuplu de englezi intr-un Jaguar decapotabil.

La Politia de Frontiera turceasca de langa duty-free, cine nu are vehicul trece imediat.
Cine are vehicul, dupa ce i se pune stampila de intrare in pasapport, preda pasaportul, certificatul de inmatriculare si Cartea Verde unui turc in civil (dar cu legitimatie la gat) care spune doar “Please, wait near the vehicule”.
Dupa vreo 10 min de asteptare, apare acelasi turc, care m-a intrebat cum il cheama pe tata.
Dupa care dispare inca odata si se intoarce peste alte 10 min, iti da toate actele inapoi si iti spune ca totul este OK.
Nu m-a deranjat asteptarea pentru ca am mai stat de vorba cu diplomatul italian.
Mi-a spus ca are si el motocicleta, o Yamaha Tenere, insa ca vrea sa o schimbe pe un BMW R 1200 GS Adventure.
I-am raspuns ca la un 1200 GS, fara Adventure visez si io.

Din port, se ajunge repede in centrul Cesme-ului.

54_a.JPG ( Size: 351.59k ) Number of downloads: 75
54_b.JPG ( Size: 364.27k ) Number of downloads: 55


Pauza pentru schimbat bani si baut ceai.
Imi era dor de un ceai turcesc.

55.JPG ( Size: 342.88k ) Number of downloads: 72


O ultima privire asupra Chios-ului, dupa care o tai spre Izmir, pe drumul national D300.

56.JPG ( Size: 225.06k ) Number of downloads: 69


31 Oct 2011, 18:51:
Miercuri, 28.09.2011 – Partea a II-a
Chios – Cesme – Peninsula Karaburun – Izmir

Nu ma grabeam sa ajung la Izmir, peninsula Karaburun suna interesant, asa ca am facut un ocol, de vreo 100 km.
La intersectia drumurilor nationale D300 cu D505, am facut stanga si am mers spre nord, spre varful peninsulei.
Si nu mi-a parut rau.
Drumul, 90% este virajat, pe malul marii.
O placere pentru mers cu motocicleta.

57.JPG ( Size: 315.28k ) Number of downloads: 35
58.JPG ( Size: 353.2k ) Number of downloads: 32
59.JPG ( Size: 377.88k ) Number of downloads: 32
60.JPG ( Size: 510.84k ) Number of downloads: 26
61.JPG ( Size: 319.7k ) Number of downloads: 27


Varful peninsulei Karaburun, cu vedere spre Chios.

62.JPG ( Size: 226.76k ) Number of downloads: 23


Nu prea mi-a placut faptul ca a trebuit sa ma intorc pe acelasi drum ca la dus, insa peisajul merita vazut de doua ori.
Inapoi spre baza peninsulei.

63.JPG ( Size: 314.37k ) Number of downloads: 25


Moment aniversar: implinim 60.000 km.
Sampanie !!! (dupa cum spunea un prieten).

64.JPG ( Size: 286.84k ) Number of downloads: 68


Un catun din care nu lipseste moscheea.

65.JPG ( Size: 513.03k ) Number of downloads: 77


Era cazul sa mananc ceva.
Am gasit o carciuma, amplasata direct pe malul marii.

66.JPG ( Size: 405.95k ) Number of downloads: 57
67.JPG ( Size: 542.28k ) Number of downloads: 46


31 Oct 2011, 20:03:
Miercuri, 28.09.2011 – Partea a III-a
Chios – Cesme – Peninsula Karaburun – Izmir

La carciuma, nu vorbea nimeni engleza.
Am reusit totusi sa cer un menu in engleza.
Insa, cu tot meu-ul in engleza, n-am reusit sa ma inteleg cu turcii.
Pana la urma, am ajuns undeva in bucatatie, la un galantar cu peste si aici a inceput tocmeala.
Alegeam un peste, turcul il punea pe cantar, dupa care imi scria pretul pe o hartie.
Primul peste costa 30 de lire.
Prea scump.
Urmatorul era 18 lire, iar in banii astia era inclusa si salata.
A fost OK (1 euro = 2,50 lire turcesti).

Pana a venit pestele, am mai baut un ceai si am mai admirat marea.
Oarecum, carciuma asta imi aducea amintea de carciuma lui Toma, de pe malul sarbesc al Clisurii Dunarii.
La un moment dat a aparut chelnerul si s-a uitat admirativ la casca care era pe masa.
Neputand comunica cu el, i-am aratat doar ca are si vizeta secundara (ochelarii de soare).
Turcul a fost foarte impresionat.

Destul de repede a venit pestele si salata.
Din poza nu pare foarte apetinsant, insa chiar a fost bun si m-am satutat.
Plus ca mi-au mai adus turcii si o farfurie plina de lamai.

68.JPG ( Size: 304.86k ) Number of downloads: 68


Tot in carciuma asta l-am gasit pe primul chelner care nu a inteles semnul universal al solicitarii notei de plata, cel cu degatul aratator de la mana dreapta trecut prin palma stanga.
Pana la urma a venit si nota: 18 lire.
Adica vreo farfuria de lamai, 3 ape si doua ceaiuri au fost din partea casei.
Frumos din partea lor.

Portul de langa carciuma.

69.JPG ( Size: 472.36k ) Number of downloads: 72


Si locul special amenajat pentru baie.

70.JPG ( Size: 342.85k ) Number of downloads: 55


Mi-ar fi placut sa fi ramas o noapte in satul asta, fara turisti.
Din pacate insa, trebuia sa continui alergarea spre Izmir.

Drumul m-a incantat la fel de mult ca si la dus.

71.JPG ( Size: 312.33k ) Number of downloads: 45


Ce se vede in poza de mai jos, pare a fi ruina unei biserici.
Este foarte probabil sa fie ruina unei biserici grecesti, dinaintea schimbului de populatii.

72.JPG ( Size: 526.16k ) Number of downloads: 36


Cam asta a fost peninsula Karaburun.
Cum am spus si mai sus, nu regret ca am vazut-o.

Oprire pentru alimentare inainte de intrarea in Izmir.

73.JPG ( Size: 362.63k ) Number of downloads: 50


N-am inteles de ce exista preturi diferite la acelasi combustibil.
In schimb am inteles cum si de ce apare nr. de inmatriculare pe bonul de la benzina.
Ajungi la pompa, apare imediat un benzinar, care se uita la numarul de inmatriculare apoi il butoneaza undeva pe lateralul pompei.
Dupa care, iti pune benzina iar cand termina iti da un bon, scos din acelasi lateral al pompei.
Cu bonul primi te duci in interiorul benzinarie si i-l dai celui de la casa, care apoi iti ia banii.
Nu este cum eram obisnuit pana acum sa spun la casa nr. pompei.
Iar nr. de inmatriculare apare pe bon “din motive de taxe”.
Cel putin asa mi-a spun un receptioner in Izmir.

Intrarea in Izmir este foarte aglomerata.
Ma asteptam la asta, fiind vorba de al treilea oras al Turciei, dupa Istanbul si Ankara.
Stiam aproximativ pe unde trebuie sa merg, iar semnalizarea este foarte buna.

Insa, la un moment dat s-a rupt filmul si a trebuit sa mai dau o tura de cartier.
La a doua tura am nimerit strada pe care trebuia sa intru si cu ajutorul hartii printate de pe Google Maps am ajuns repede la hotelul unde aveam cazarea rezervata.
Motocicleta am lasat-o intr-o parcare din latetalul hotelului, fiind asigurat de catre turcul de la recepeptie ca parcarea este gratis pentru clinetii hotelului.

Seara s-a incheiat la carciuma situata la etajul 2 al hotelului (ultimul), cu un Adana kebab, o sticla de vin, facut spritz cu un sifon cu aroma de lamaie.
Chiar mi-a placut combinatia asta.

74.JPG ( Size: 408.23k ) Number of downloads: 82


This post has been edited by gibonu: 31 Oct 2011, 18:03

Vineri, 30 Septembrie 2011 – Partea I-a
Izmir – Assos – Canakkale – Eceabat
350 km

Ziua cea mai aventuroasa.
Pe la ora 11.00 am plecat din Izmir, directia Canakkale.
Iesirea din Izmir si inca cateva zeci de km cam aglomerat si pline de semafoare.

Dupa asta, parca aglomeratia mai scade, insa se tranziteaza forte multe localitati.
Localitati in care mai sunt si cateva semafoare.

Una dintre localitati se numeste Aliaga.
Unde am oprit la un semafor.
La culoarea verde am vrut sa plec, insa s-a oprit motorul.
Initiat am crezut ca sunt eu prost si am facut o gresala de incepator (mi s-a mai intamplat).
Insa, cand am strans din nou ambreiajul, mi-am dat seama ca nu era gresala mea.
Se rupsese cablul de ambreiaj.
Era pentru prima data cand aveam o defectiune le motocicleta fiind un tura.
Si bineinteles ca nu aveam cablu de ambreiaj de rezerva.

Am tras motoreta din drum, mi-am aprins o tigara si i-am dat un sms unui prieten sa-i spun ceea ce s-a intamplat.
Doar ca sa-l anunt.
Langa semafor era o brutarie.
Am intrat si i-am intrebat pe turcii de acolo de “Motocicklet servis”.

In urmatoarele 30 de secunde eram afara langa motoreta, inconjurat de vreo 5 turci, dintre care unul, plin de faina, imi explica diverse lucruri in turceste.
Iar altii, dupa zambetele pe care le aveau, cam faceau misto de mine.
Insa io ma chinuiam sa-i explic turcului plin de faina ca nu inteleg nimic din ceea ce imi spune.

Cam asta era situatia.
Deja incepeam sa ma scarpin in cap, cand, la un moment dat, de undeva din spate, am auzit doar “I’m a rider, I’ll help you”.
Asa a aparut Fatih, posesor de Yamha R1.
Insa a aparut cu masina.
A vazut despre ce e vorba, a pus mana pe telefon, a vorbit vreo 30 de secunde, dupa care m-a mai asigurat inca odata ca se rezolva.

In 5 minute a aparut Musfata, pe scuter (un maxi scuter Piaggio).
A vazut si Mustafa despre ce e vorba, m-a asigurat si el (in turceste) ca se rezolva si mi-a expus (prin semne) planul de actiune.
Mustafa urma sa plece cu BMW-ul (stia sa mearga fara ambreiaj) eu urma sa iau scuterul lui, iar Fatih urma sa vina dupa noi cu masina.
Directia: service-ul lui Mustafa.

Totul parea bine, doar ca eu n-am mai mers pe scuter de vreo 15 ani.
Insa alta optiune nu aveam.

Am luat-o din loc, dupa ce Fatih l-a impins putin pe Mustafa, ca sa aiba ceva viteza incat sa poata, cupla direct treapta a doua.

La semafor, Mustafa cobora singur de pe motoreta, o impingea putin, dupa care cupla din nou, direct, treapta a 2-a.

In ultima intersectie inainte de service a fost o succesiune de evenimente, care nu imi este clara nici acum:
Intersectie in T - camion militar oprit – camion militar pus in miscare - claxon indelung de la Mustafa – stopurile camionului aprinse.

Dupa care am vazut toata intesectia din alt unghi.
Adica de la nivelul solului, pentru ca am reusit sa cad cu scuterul lui Mustafa.

Norocul a fost ca viteza era mica si doar m-am julit putin in genunchi.
Iar genunchierere, pe care le port totdeauna, de data asta erau sub saua scuterului lui Mustafa.

Intre timp, camionul militar si-a vazut de drumul lui si nu parea deloc afectat ca Mustafa fugea urland si gesticuland dupa el.
Iar un turc batran de pe marginea drumului dadea din cap si spunea “Allah - Allah”

Service-ul era aproape, asa ca pana acolo am impins scuterul.

Cablul rupt.

75.JPG ( Size: 416.79k ) Number of downloads: 100


S-a rupt exact din bila de plumb de care se prinde in maneta.
Parca era taiat cu flexul.
Nu mai conteaza ca era cablu original, luat de la BMW, montat tot acolo in septembrie 2010.
Ce mi se pare ciudat este ca s-a rupt dintr-o data.
Deoarece cablul pe care l-am avut inainte de asta, a inceput sa faca mustati, insa nu s-a rupt.

Si scuterul lui Mustafa, cu oglinda rupta si carena zgariata.

76.JPG ( Size: 383.69k ) Number of downloads: 106

asteptam dezonodamantul

Vineri, 30 Septembrie 2011 – Partea a II-a
Izmir – Assos – Canakkale – Eceabat
350 km

Imediat dupa ce am ajuns la service, Fatih si Mustafa au disparut, fiecare cu cate o masina.
Asa ca am ramas acolo cu doi turci, dintre care unul era turcul batran care spunea “Allah - Allah” de pe marginea drumului cand am cazut cu scuterul.
Dupa vreo juma de ora a aparut Mustafa cu inca un turc in masina, despre care mi-a spus, plin de admiratie “Doctor – Doctor”.
Era vorba de un turc frezat-gelat-aranjat-parfumat cu ochelari de soare Carrera.
Si vorbea perfect engleza.
Si era care motociclist si medic chirug la spitalul de urgenta din Aliaga.
S-a uitat fugitiv la genunchiul meu julit si m-a asigurat ca nu este nicio problema.
Dupa care, impreuna cu Mustafa au inceput sa dea telefoane la armata, politie, jandarmerie si alte autoritati.
Pentru ca problema lor nu eram eu, cu camionul militar.
Azkeri camion in turca.

I-am spus Doctorului ca-i platesc oglinda lui Mustafa, insa si el m-a asigurat ca nu este nevoie, ca nu e vina mea si ca de foarte mult timp au probleme cu camioanele militare.
Revenind la cablul meu rupt, Doctorul mi-a spus, usor rusinat, ca imi vor pune un cablu, dar ca nu este la fel ca cel original de BMW.
De parca as fi avut preferinte.
Dupa alta runda de telefoane a aparut Mustafa cu un cablu nou in mana.
L-a scos pe cel rupt din camasa, l-a uns cu vaselina pe cel nou si s-a apucat sa-l monteze.

N-a apucat sa bage mai mult de un sfert de cablu in camasa pentru ca a aparut Polita.
Adica s-a format un cerc cuprins din doi politisti – Doctorul – Mustafa – Fatih (care aparuse intre timp) – turcul “Allah - Allah” si inca vreo doi turci de la vulcanizarea vecina.
Stateau de vorba amical, parca ar fi fost niste prieteni care nu s-au mai vazut de ceva vreme.
Toata conversatia lor a durat vreo juma de ora.
Iar pe mine nu m-a bagat nimeni in seama.

A plecat Politia, a mai bagat Mustafa inca un sfert de cablu in camasa, dupa care s-a oprit din nou, pentru ca a aprut un alt turc pe un scuter.
Dupa vreo 10 min de stat de vorba cu acel turc, Musfafa s-a apucat din nou de treaba si de data asta nu l-a mai oprit nimeni.

Asta era cablul pe care mi l-a pus Mustafa (si care este si acum pe motocicleta).

77.JPG ( Size: 391.4k ) Number of downloads: 92


Bila de plumb doar la un capat (cel din maneta) si piesa filetata care se strange la capatul celalata al cablului.
Ce mai ramane dupa piesa filetata se taie.
Foarte tare.
Pana atunci, habar nu aveam ca exista asa ceva.

Mi-a placut atat de mult, incat am mai luat unul ca sa-l am de rezerva.
Desi Doctorul m-a asigurat ca acel cablu al lui Mustafa nu se va rupe.
Cost total: 55 de lire (25 de lire manopera lui Musfafa si restul de 30 de lire cele doua cabluri).
Asa ca acum am cablu de ambreiaj de rezerva.

Nu puteam sa plec de acolo fara sa fac o poza cu baietii.
Desi nu imi place sa pun poze cu mine in poveste, de data asta fac o exceptie.

78.JPG ( Size: 461.48k ) Number of downloads: 129


Asadar, de la stanga la dreapta:
Doctorul – unu’ in tricou rosu care strica poza – Mustafa – turcul “Allah - Allah”.
Fatih plecase deja.

Cam doua ore a durat schimbarea cablului, insa am ramas cu o amintire frumoasa din Aliaga, provincial Izmir.

Deja era cam tarziu si mai aveam de mers in ziua aceea.