Outline · [ Standard ] · Linear+ Expeditie cu Dacia 1310 in Siberia, Cluj - Vladivostok, Dacia 1310, 30 de zile

Cum am vazut eu toata povestea: Ati plecat impreuna, cu gand sa traiti o mare aventura, ceea ce s-a si intamplat. La un moment dat, din cauza stresului, ai cam luat-o pe aratura, cu crizele de nebunie, cum ai recunoscut si tu. Traian le-a suportat, de nevoie, cum a putut si el, mai bine sau mai rau, oricum atmosfera fiind foarte tensionata intre voi. Finalul se cunoaste. Acum, restul episoadelor, gen cine a negociat cu politistii, etc, sunt, in opinia mea, doar detalii poate mai putin importante si aici intr-adevar oricare dintre voi poate avea dreptate si doar voi stiti(?) ce s-a intamplat acolo. This post has been edited by VladG: 22 Sep 2011, 08:09

Cum am vazut eu toata povestea:
Ati plecat impreuna, cu gand sa traiti o mare aventura, ceea ce s-a si intamplat. La un moment dat, din cauza stresului, ai cam luat-o pe aratura, cu crizele de nebunie, cum ai recunoscut si tu.
Traian le-a suportat, de nevoie, cum a putut si el, mai bine sau mai rau, oricum atmosfera fiind foarte tensionata intre voi. Finalul se cunoaste.
Acum, restul episoadelor, gen cine a negociat cu politistii, etc, sunt, in opinia mea, doar detalii poate mai putin importante si aici intr-adevar oricare dintre voi poate avea dreptate si doar voi stiti(?) ce s-a intamplat acolo.

This post has been edited by VladG: 22 Sep 2011, 08:09

Voi vorbiti de "stres", dar:
NU ati facut o rezervare la 5 * "all inclusive", ci ati plecat intr-o aventura;
NU v-a obligat nimeni sa plecati impreuna sau sa ramaneti impreuna pana la sfarsit, a fost liberul vostru arbitru;
La asa ceva, democratia n-are ce cauta, daca vrei sa iasa bine, nu au cum 2 oameni (mai ales care nu se cunosc, nu sunt prieteni) sa gandeasca la fel, in scopul unic de a "iesi bine"; pleaca 2-3 prieteni pe munte, si ies discutii asupra traseului, potolului, etc....;
"Oboseala" a fost mai mult cauzata de proasta planificare si implementare a planificarii;
"Stres" atunci NU va doresc sa incercati sa traiti din bursa, NU va doresc sa aveti pe cineva apropiat bolnav de cancer, ca sa vedeti ce-i ala "stres" !
Walter, presupun ca nu ti-a pus nimeni in Rusia pistolul la tampla, si n-a trebuit sa evadezi din Siberia, de langa Hodorkovski.
Ati fost si v-ati "distrat", de bunavoie; faptul ca acum incercati sa scoateti un profit de pe urma asta (sponsorizari, filme, carti, whatever), e acceptabil, dar nu laudabil. NU ati fost angajati pt. asa ceva (si, evident, n-ar fi facut-o nimeni, daca ma intelegeti).

Cum am vazut eu toata povestea:
Ati plecat impreuna, cu gand sa traiti o mare aventura, ceea ce s-a si intamplat. La un moment dat, din cauza stresului, ai cam luat-o pe aratura, cu crizele de nebunie, cum ai recunoscut si tu.
Traian le-a suportat, de nevoie, cum a putut si el, mai bine sau mai rau, oricum atmosfera fiind foarte tensionata intre voi. Finalul se cunoaste.
Acum, restul episoadelor, gen cine a negociat cu politistii, etc, sunt, in opinia mea, doar detalii poate mai putin importante si aici intr-adevar oricare dintre voi poate avea dreptate si doar voi stiti(?) ce s-a intamplat acolo.

Corect. Dar in continuare neglijezi aspectul coincidentelor stranii, care au declansat nebunia. Apoi, restul le-a fabricat creierul meu. Sunt foarte curios cum ai fi reactionat tu, daca ti s-ar fi intamplat tie.

23 Sep 2011, 13:32:

Voi vorbiti de "stres", dar:
NU ati facut o rezervare la 5 * "all inclusive", ci ati plecat intr-o aventura;
NU v-a obligat nimeni sa plecati impreuna sau sa ramaneti impreuna pana la sfarsit, a fost liberul vostru arbitru;
La asa ceva, democratia n-are ce cauta, daca vrei sa iasa bine, nu au cum 2 oameni (mai ales care nu se cunosc, nu sunt prieteni) sa gandeasca la fel, in scopul unic de a "iesi bine"; pleaca 2-3 prieteni pe munte, si ies discutii asupra traseului, potolului, etc....;
"Oboseala" a fost mai mult cauzata de proasta planificare si implementare a planificarii;
"Stres" atunci NU va doresc sa incercati sa traiti din bursa, NU va doresc sa aveti pe cineva apropiat bolnav de cancer, ca sa vedeti ce-i ala "stres" !
Walter, presupun ca nu ti-a pus nimeni in Rusia pistolul la tampla, si n-a trebuit sa evadezi din Siberia, de langa Hodorkovski.
Ati fost si v-ati "distrat", de bunavoie; faptul ca acum incercati sa scoateti un profit de pe urma asta (sponsorizari, filme, carti, whatever), e acceptabil, dar nu laudabil. NU  ati fost angajati pt. asa ceva (si, evident, n-ar fi facut-o nimeni, daca ma intelegeti).

Corecte si aceste observatii, pana la un punct. Intr-adevar, nu am plecat la 5 stele. Intr-adevar, o foarte mare problema era ca nu ne cunosteam. Cineva care m-ar fi cunoscut si-ar fi dat seama ca nu mai sunt eu si reactionez aiurea. Si l-as fi crezut cand mi-ar fi spus asta. ceea ce nu s-a intamplat cu Traian. Nu mi-a pus nimeni pistolul la tampla si imi dau seama ce cumplit este sa ai pe cineva apropiat bolnav de cancer. Repet, si as vrea sa fie pentru ultima data, lucruile au luat-o razna din cauza unor coincidente ciudate pe care am ajuns sa mi le explic cu ca ar fi o farsa cu camera ascunsa. Era normal sa-mi pierd cumpatul ca acea farsa nu se mai termina. La aeroport eram convins ca farsa continua, si ca ea se va incheia abia acasa.

Daca Traian ar incarca undeva pe net 1 minut de filmare cu Ivan de la Novosibirsk, cel care vorbea in dodii si mi se parea ca seamana cu fostul meu coleg de banca din liceu, 1 minut cu Alexandr care semana cu mine si-a pierdut portofelul de doua ori intr-o luna, a doua oara in apa ca si mine si 1 minut cu Iulia de la Valdivostok care semana cu actrita america cu care am avut eu o poveste pe vaporul de croaziera, as incarca si eu fotografiile cu respectivele personaje si ati putea sa decideti daca aveam sau nu motive sa fiu socat de aceste coincidente.

P.S. N-am inteles de ce ar fi ceva necurat in a obtine sposorizari sau profit de pe urma unui material (carte, film, concept, whatever, vorba ta). Filmele la care te uiti, ca sa dau doar un exemplu, sunt facute cu bani grei doar ca sa existe? Oare nu ca sa duca vreun profit? Mergi la serviciu doar de dragul de a munci, nu de trai din chestia aia? Nu iti inteleg punctul de vedere asupra acestui aspect.

This post has been edited by walterg: 23 Sep 2011, 13:32

Am zis ca e "acceptabil, dar nu laudabil", nu ca ar fi necurat. Repet, n-ati fost angajati pt. asta, ci v-ati dus "la distractie" (un fel de), mai degraba aventura benevola. Eu asa am inteles.
Iar faptul ca n-a iesit f. bine, asta era de asteptat, repet, si la o banala escapada pe munte ies discutii, daramite la o aventura serioasa si obositoare...si nu e deloc laudabil ca va spalati rufele murdare in public (nici nu conteaza "cine a inceput").

Bineinteles ca nu mi-am dorit sa "ne spalam rufele murdare in public"... Am fost intrebat ce s-a intamplat cu casetele, am raspuns (detaliile sunt aici, pe forum) si Traian, ca sa-si dreaga imaginea, s-a apucat sa inventeze chestii care sa ma discrediteze. Oricat as uri un om, nu ii pot pune in gura lucruri pe care nu le-a spus. El a a facut chestaia asa (vezi aberatia cu avocatii si elicopterele lui Casuneanu). Nu ti se pare socant ca dupa ce-am trecut prin ce-am trecut refuza sa-mi dea nenorocitele alea de casete?

Eu n-am plecat doar de dragul aventurii. M-am dus sa fac un film, despre un spatiu putin cunoscut. Mi-am asumat riscul ca poate sa nu iasa nimic sau un material slab. Dar uite ca n-am avut posibilitatea sa vad macar ce s-ar putea face. Si asta dupa ce-am platit toata calatoria si inca 8 luni din viata mea... De fapt cam 2 ani, fiindca atat a durat pana mi-am revenit...

Iar pentru cei grabiti, raman un dobitoc care s-a imbatat si a facut glume proaste in aeroport, iar in consecinta a primit ceea ce a meritat. Sigur, abia dupa ce am ajuns acasa, dupa cateva luni mi-am dat seama exact ce se intamplase cu mintea mea si am scris povestea. N-am dat interviuri penrtu ca prioritatea mea era sa imi dau seama daca imi pierdusem mintile definitiv sau nu. Deci, din afara, povestea de la aeroport pare o mare tampenie. Daca tii cont ca eu traiam de doua saptamani cu convingerea ca tot ce mi se intamapla este o farsa, inclusiv personajele care m-au abordat in aeroport, atunci datele problemei se schimba. Nici eu, cand vedeam in filme chestia aia cu nebunia temporara, nu puteam sa o cred, si ma gandeam ca este o inventie avocateasca. Nu doresc nimanui sa se convinga cum stau lucrurile pe propria piele.

In primara lui 1995, eram student in anul I la cluj. Cu cateva zile inainte de Paste, mergeam spre universitate. Ploua marunt, era o zi mohorata, oamenii trecea zgribuluti. Un barbat era cazut pe jos, plin de sange si noroi. Trecatorii il ocoleau nepasatori. Parea un betiv. Un betiv in Postul Pastelui, care s-a imbatat in asemenea hal incat a cazut pe jos. Daca s-a umplut de sange, inseamna ca l-a pedepsit Dumnezeu. Asa ca bunii crestini, animati de sentimente cucernice, pe care cea mai mare sarbatoare, temelia crestinismului, este normal sa le starneasca in trinsii, treceau mai deparate. Am dat sa trec si eu, dar pana la urma mi-am zis ca daca omul este plin de sange, chiar dace este beat, trebuie ajutat. L-am sters pe fata cum am putut si am vazut ca avea o nara rupta, asa de tare se lovise de bordura. Respira greu, avea dintii inclestati si se invinetea vazand cu ochii. Am intrat intr-un magazin, in cautarea unui telefon de la care sa chem Salvarea. N-am gasit. Nici vorba de telefoane mobile pe vremea aia. Dupa vreo zece minute, am gasit un politist, care pana la urma a reusit sa anunte Salvarea prin statie. Intre timp, omul nu mai respira. II sprijineam capul in brate, nestiind ce sa fac. Apoi a aparut o batranica cu o lumanare aprinsa. Doua fete se distrau privind scena de sub o umbrela galbena. Dupa 20 de minute de cand m-a oprisem langa el, a venit si Salvarea. Medicul l-a palpat, m-a intrebat daca suntem rude si a adaugat: "Imi pare rau, a murit!".

Apoi, din atelierul de croitorie in fata caruia cazuse omul, au iesit o femeia, care l-a vazut si a inceput sa planga in hohote. Printre hohotele ei de plans, am inteles ce a spus: "Florin! Asta-i Florin! E colegul nostru! E bolnav cu inima!". Deci betivul plin de sange, pe care nu vroia sa-l ajute nimeni, era de fapt extrem de bolnav cu inima. Avea 27 de ani.

Oamenii cred ce le vine mai la idemana sa creada. E un reflex al mintii si se cheama disonanta cognitiva. Explicat mai din topor, o comoditate. Poate asta te va ajuta sa intelegi episodul din aeroport....

This post has been edited by walterg: 23 Sep 2011, 14:55

...Cineva care m-ar fi cunoscut si-ar fi dat seama ca nu mai sunt eu si reactionez aiurea. Si l-as fi crezut cand mi-ar fi spus asta...

Atunci cand "numai erai tu" putea sa-ti spuna oricine orice...

Mai, voi doi, cum, necum, ati trait impreuna o aventura extrordinara la care multi nici nu indraznesc sa spere. Lasand deoparte partea pecuniara, pentru mare majoriltate spiritul de aventura se reduce la a citi despre ceea ce altii au indraznit sa faca.

Dupa atatea zeci de zile petrecute in conditii extreme, si, data fiind si starea ta de sanatate, ma indoiesc ca altii daca ar fi jucat rolul tau sau al partenerului tau, s-ar fi descurcat mai bine.

Micile neconcordante dintre adevarul tau si adevarul lui Traian n-ar trebui sa fie niste pietre de hotar. Poate faptul ca dupa atita ani ati reluat dialogul, fie si indirect prin intermediul acestui forum, ar putea fi de bun augur.

E pacat sa va inecati ca tiganul la mal, si sa nu va finalizati aventura intr-un documentar interesant. In ziua de azi cand toata mass-media este invadata de balast frumos colorat, o poveste ca cea pe care ati trait-o voi doi ar fi mai mult decat binevenita.

Draga Radian,

Foarte bun comentariul tau! Chiar foarte bun!

"Atunci cand "numai erai tu" putea sa-ti spuna oricine orice..."

Vezi, aici ai inteles exact ce inseamna sa nu mai fii stapan pe propria judecata.
Inainte ca lucrurile sa degenereze, am incercat sa discut cu Traian acest aspect. De oboseala, de exasperare sau pur si simplu din lipsa de intelegere, mi-a raspuns atat de ostil incat mai tarziu lucruruile au ajuns unde au ajuns. Dupa ce m-am intors in tara, in primele zile, le tot ziceam prietenilor "Cineva s-a jucat cu mintea mea!". M-au lasat cateva zile, am discutat de ce anume credeam eu acest lucru si apoi mi-au zis " Este posibil si sa fie cum spui tu. Dar in acelasi timp ar trebui sa te gandesti ca este posibil si ca totul sa fi fost in mintea ta!". Bineinteles, dupa aproape 9 luni de nebunie temporara, la inceput nu imi convenea varianta a doua, dar m-am gandit si sa-mi ascult prietenii si am inceput totusi sa o iau in considerare. Viata din jurul meu decurgand normal, am inceput sa inteleg cum ca mintea mea, pusa in fata unor situatii extreme, a inceput sa fabrice explicatii eronate. Am avut nevoie de vreo 3 luni de auto-analiza prin care sa-mi dau seama ce a fost pura coincidenta si ce a fost efectiv constuit de imaginatie. Si care a fost mecansimul psihologic ce a dus la starea de psihoza.

Dupa atatea zeci de zile petrecute in conditii extreme, si, data fiind si starea ta de sanatate, ma indoiesc ca altii daca ar fi jucat rolul tau sau al partenerului tau, s-ar fi descurcat mai bine.

Corect! Eu nu l-am acuzat nciodata pe Traian ca DIN CAUZA LUi s-a intamplat ce s-a intamplat. El a fost cel care s/a plans ca am declarat ca m-ar fi abandonat. Am explicat si ras-explicat ca am fost interogat unde este insotitorul meu si am rapsuns ca NU STIU, FIINDCA PLECASE FARA SA MA ANUNTE. Ca nu m-a inteles atunci nu este de condamnat. Ca nu ma intelege acum si imi face in continuare rau privandu-ma de munca mea si punandu-mi in gura chestii ridicole, asta este foarte trist.


Mai, voi doi, cum, necum, ati trait impreuna o aventura extrordinara la care multi nici nu indraznesc sa spere. Lasand deoparte partea pecuniara, pentru mare majoriltate spiritul de aventura se reduce la a citi despre ceea ce altii au indraznit sa faca.

Da, una este sa trebuiasca sa faci un lucru, si alta sa-l comentezi. Spectatorii unui meci de fotbal par toti mai priceputi decat jucatorii >D Toti stiu cum ar fi sutat ca sa dea gol

E pacat sa va inecati ca tiganul la mal, si sa nu va finalizati aventura intr-un documentar interesant. In ziua de azi cand toata mass-media este invadata de balast frumos colorat, o poveste ca cea pe care ati trait-o voi doi ar fi mai mult decat binevenita.

Exact asa zic si eu, dar nu eu sunt cel care a refuzat dialogul. Am vrut sa mergem mai departe, respectand intelegerea initiala... Dar uite ca Traian socotit altfel...

Eu iau si din asta partea buna, ca asa am ajuns sa scriu cartea, care este o poveste (adevarata) mult mai spectaculoasa decat filmul. Blogul calatoriei in Siberia nu m-a ajutat prea mult, dar oricum primul tiraj este epuizat. Mai pastrez niste examplare pentru situatii "speciale" . Se pare ca vorba "nimeni nu-i profet in tara lui" este foarte potrivita pentru cazul meu, asa ca lucrez acum la traducerea in engleza , cea in limba maghiara este deja in lucru la o editura din Budapesta. Interesant ca am finalizat contractul cu ei in doar 10 zile, si inca fara s-o fi citit toata, doar pe baza unui fragment si a unui rezumat tradus se mine in engleza si la recomandarea traducatorului din limba romana, care a considerat ca este foarte bine scrisa. In Romania am asteptat luni de zile fara rezultat >)

Inca o data, aprecierile mele pentru comentariu! Mi se pare foarte la obiect!

Toate cele bune!
Walter

Eu totusi nu inteleg cum faptul ca cineva pastreaza filmele pentru el compenseaza ce a patimit, ca urmare... si a propriilor lui actiuni, respectiv a regulii nescrise ca odata plecat in expeditie cu un grup, fiecare se sacrifica pentru binele celorlalti. Daca domnul cameraman isi lua campii (i se poate intampla oricui), ce ar fi asteptat de la walter sa faca?

Mi se pare corect un contract notarial intre cei doi care sa prevada ca orice castiguri de pe urma filmelor se vor imparti in mod egal intre toti participantii. Daca asa ceva nu s-a facut inainte de plecarea in expeditie.

Altfel, intr-adevar, o aventura pe cinste.


EDIT:
Va recomand filmul asta, la amandoi, daca nu l-ati vazut pana acum:

http://www.imdb.com/title/tt0379557

This post has been edited by neumann: 26 Sep 2011, 22:39

Pai nu intelegi daca iei de bune tot ce zice Walter, ca deocamdata n-ai decat un punct de vedere. Lucrurile s-ar putea sa nu fie chiar asa. Ba s-ar putea chiar sa nu existe nici un film.

De aici rezulta ca ar exista un film. Ma rog, pacat in general vorbind, ca s-au dus naibii sacrificiile facute de ambele parti in expeditia asta. Ar fi trebuit sa se ajunga la o intelegere.

Am fost amenintat de catre Walter cu deschiderea unui proces cu care am fost deacord trimitadu-i o adresa de corespondenta ptr notificare. m-a amenintat cu ''avocatii lui Casuneanu care vin la procese cu elicopterul'' Mi-am tocmit un avocat foarte bun specializat pe drepturi de proprietate caruia i-am explicat ''tarasenia''
Procesul nu a mai avut loc...avocatul meu facand toate cele necesare legal si n-am ajuns sa ne confruntam desi eu am fost dispus. Pe forum Walter a explicat diverse precum nu putea sa stramute procesul...evident balbaieli. Daca stia ca o sa castige de ce a renuntat? Continutul casetelor imi apartine in totalitate,nu incerc sa vand nimic si nici nu ma intereseaza in viitor. Consider ca a fost un eveniment nefericit in care am fost pus in pericol de un om bolnav...o iau ca o experienta de viata si nu vreau sa ma alatur in nici un fel cursului ulterior.

De aici rezulta ca ar exista un film. Ma rog, pacat in general vorbind, ca s-au dus naibii sacrificiile facute de ambele parti in expeditia asta. Ar fi trebuit sa se ajunga la o intelegere.

Draga Neumann,

multumesc pentru comentariu, care este de perfect bun-simt, si pentru ca asa am ajuns sa citesc mizeriile lui Traian (din care ai citat). Prima data cand am citit si am ajuns la aberatiile cu avocatii lui Casuneanu si elicopterul, m-am enervat si nici n-am mai avut rabdare sa vad tot pasajul...

Din pacate n-am nici o legatura cu acei avocati sau Casuneanu si nici in vis n-as fi putut abera in legatura cu asta. Spun din pacate, pentru daca as fi avut, procesul avea loc demult. Dar asta imi da o idee...

Nu am demarat procesul nu pentru ca nu l-as fi castigat, ci pentru ca trebuind sa inceapa la Bucuresti (la domicilul paratului), era la momentul acela o complicatie pe care nu mi-o permiteam. Aveam si am alte proritati decat nenorocitele alea de casete.

Dar aberatia cea mare este ca dl. Traian afirma ca are toate drepturile asupra imaginilor filmate. Nu mai stiu cum sa explic, ca sa se inteleaga odata. Eu am suportat TOATE CHELTUIELILE, si pe langa costurile de deplasare, el trebuia sa primeasca o anumita suma. Pe care ulterior a refuzat-o avand alte pretentii.

Dau ca exemplu urmatoarea situatie, poate asa intelege lumea si nu mai comenteaza fara sens, cum ca adevarul ar fi undeva la mijloc. Te intelegi cu un zidar sa iti construiasca o casa si platesti materialele si avansul. Zidarul termina casa si apoi se razgandeste in privinta platii si pretinde ca respectiva casa este a lui. Cam asa e situatia cu Traian si casetele. Daca nu vi se pare strigator la cer, nu mai am ce comenta.

Eu am platit urmatoarele:
1) 2000 de euro bani de benzina si cheltuiala pe drum
2) 1500 de euro bilete de avion pentru intoarcere pe ruta Vladivostok - Moscova - Budapesta
3) am pus la dispozitie MASINA si 500 de euro pregatirea masinii pentru drum si aproximativ 150 reparatii pe drum. (deci si MASINA CU CARE AM CALATORIT ERA TOT A MEA).
4) vize, asigurari, carte verde - aprox 300 euro.
5) avans filmare Traian 500 de euro.

Deci totalul aproximativ este de 5000 de euro. CINCI MII DE EURO. Platiti de mine, ca sa aiba loc acea calatorie, ca sa AVEM CE SA FILMAM. Traian a venit DOAR cu camera de filmat ( exact cum vine zidarul cu mistria, canciocul si cam atat). Inclusiv casetele, in exemplul de fata "mortarul", le-am platit TOT eu. Cum poate sa afirme acest Traian ca drepturile asupra imaginilor de pe casete ii apartin in totalitate? Cum ar fi realizat el acele imagini daca nu plateam eu ca sa aiba ce filma? Cum ar fi filmat el IN SIBERIA daca nu plateam eu ca sa AJUNGA IN SIBERIA? Ce nu e clar aici, cum de va mai puneti, cei de pe forum, problema, ca adevarul e undeva la mijloc?

Omul a profitat de situatie si s-a gandit sa ma stranga cu usa. Ceea ce este execrabil. Am dat exemplul cu zidarul care dupa ce construieste (destul de prost) casa, zice apoi ca e a lui daca nu primeste mai multi bani decat a cerut inainte sa inceapa lucrarea. Il dau si pe cel al unuia care filmeaza o nunta si apoi tot asa, cere mai multi bani, fiindca evenimentul a avut deja loc si doar el l-a filmat. Mi se pare evident ca in aceasta situatie omul ar incasa-o zdravan.

Cred ca nimeni dintre voi nu ar accepta o astfel de situatie. Exact asta este cu mine si Traian. Ne-am inteles intr-un fel, si apoi s-a sucit, profitand de faptul ca toata calatoria s-a terminat si doar el are filmarile. Dar repet, acele filmari au putut avea loc fiindca EU AM PLATIT TOT. Iar omul afirma cu nerusinare ca el are toate drepturile asupra imaginilor. Asa crede el.

Din pacate Traian n-are nimic de castigat, pentru ca nu poate folosi filmul. Pentru ca eu am platit tot. Pentru ca eu apar de cele mai multe ori in cadru, si am dreptul la propria mea imagine. Si pentru ca fara imaginile cu mine ar fi doar niste secvente disparate. Dar mie imi face rau, privandu-ma de munca mea si de lucruile pentru care AM PLATIT.

Se mai pune problema daca intr-adevar exista niste filmari. Ar trebui sa rad, dar nu pot... Daca nu ma duceam sa filmez, ci doar ca sa ma plimb prin Siberia, m-as fi dus linistit cu trenul, si fara Traian. Si daca vroiam sa filmez, filmam singur, pentru ca stiu sa filmez mai bine decat Traian (nu ma pricep la reglajele manuale, dar o camera buna pe automat are o imagine suficient de buna. Ce e cel mai important este CE si CUM filmezi, iar la asta ma pricep, repet, mai bine decat Traian. Am mentionat intr-un comentariu anterior ca el a dorit sa ma cunoasca si sa-l ajut-invat in materie de film. Asa ne-am cunoscut si asa a inceput povestea asta cretina).

Pe langa cheltuilelile de care vorbeam, am mai stat, nu de placere, 8 luni in inchisoare. Alti bani, alta suferinta. Si dl. Traian. om de bun-simt, s-a gandit dupa toate acestea, ca ar fi momentul sa fie un tip moral si generos si sa jupoaie pielea de pe mine, reprosandu-mi ca M-A ASTEPTAT 8 LUNI. Adica eu de buna voie "am intarziat" in inchisoare. IN INCHISOARE. Cat am fost inchis, pe langa familie, mi-au telefonat vreo 30 de prieteni. Au semnat scrisori catre consulat cerand detalii si sprijin in favoarea mea. Traian, care "MA ASTEPTA", n-a trimis nici macar un sms...

Nu inteleg cum de mai sunt unii care se gandesc ca are si el dreptatea lui... Care dreptate? A suferit? S-a imbolnavit? A ajuns cu bine acasa... Eu nu. Eu am platit TOT, dansul a calatorit pe banii mei. Si a filmat pe banii mei. A primit avans pentru filmare si a refuzat restul, cerand alti bani. De 3 ori mai multi. Cum de nu e clar ca asta este o treaba mizerabila?

Aaa, zice ca i s-a stricat camera si nu mai merge decat pe redare. Extrem de ciudat, pana sa plecam din Valdivostok cu avionul, camera mers si pe inregistrare. Adica ultima filmare a fost chiar inainte sa ne duca Misha cu masina la aeroport. Ma indoiesc ca i s-a stricat din cauza ca am calatorit cu avionul...

Mai spune Traian ca a fost victima aberatiilor mele. Dar el a ajuns cu bine acasa, eu nu. In afara de stresul de pe drum (care pe mine m-a dat peste cap, pentru ca venea in continuarea unei perioade extrem de stresante de vreo 3 ani - plecat si revenit din Canada si moartea tatalui meu), Traian n-a patit NIMIC. Doar ca se simte cu musca pe caciula, pentru ca mi-a abandonat bagajul in aeroport si a plecat fara sa ma anunte. Normal ca au fost oameni care i-au batut obrazul pe chestia asta. Eu nu am spus niciodata ca am ajuns la inchisoare din cauza lui. Dar abandonandu-mi bagajul in aeroport, a contribuit la situatia care a degenerat (Am mentionat ca oricum eu eram convins ca totul este pus la cale, si ca inclusiv "disparitia" lui din aeroport facea parte dintr-o farsa - desigur, ATUNCI nu eram in toate mintile. Dar asta nu aveam cum sa controlez - revedeti povestea si cum s-a ajuns la asa ceva). Si apoi, Traian continua cu abordarea mizerabila, insusindu-si abuziv filmarile despre care am explicat ca au fost posibile si exista datorita faptului ca eu AM PLATIT. Si imi mai si pune in gura chestii inventate, pentru ca deh, daca tot am admis ca nu eram in toate mintile ATUNCI, inseamna ca sunt oricum, un idot...

Plus magarii de genul "Walter avea un program de gravida, dupa ora 12 mai era in stare sa conduca"... N-am afirmat nciodata ca sunt de fier. In plus i-am spus lui Traian ca eu noaptea nu sunt bun de condus, fiindca ma ia somnul. Dar noatea siberiana era atunci foarte scurta, maxim 5 ore de intuneric, si eu ma trezesc imediat ce se lumineaza. Mai ales ca ma trezeam si de frig.. Deci dormeam cam 3-4 ore, in masina, si apoi porneam la 4 DIMINEATA si conduceam, in timp ce Traian mai reusea sa doarma pe bancheta din dreapta 1- 2 sau uneori chiar 3 ore. Deci daca eu conduceam de la 4 dimineata, la 12 aveam deja 6 ore de condus. Aproape cat un drum Cluj-Bucuresti. Si dupa ce dormeam asa de rau, lui Traian i se parea anormal sa fiu obosit. Plus ca trebuia sa ma gandesc si pe unde mergem, si ce filmam. Ca sa nu uit ca Dacia 1310, din 1984, nu e tocmai o masina confortabila si conduceam, intamplator, prin Siberia, pe niste drumuri necunoscute si de obicei prost marcate... Urmariti constant si cu frica politiei in san...

Ma rog, lasand la o parte amanunte din astea, repet ca eu am platit TOT si am avut si ghinionul sa ajung in inchisoare OPT LUNI. Nu cred ca va dati seama prin ce chinuri am trecut in cele 8 luni. Calatoria in Siberia, de care Traian zice ca a fost epuizanta, a fost fix parfum pe langa ce am mai indurat eu, repet, poate asa se intelege, inca 8 luni. Si ajung acasa ca vai de capul meu, ca un schelet ambulant, iar domnul Traian, vrea cu totul si cu totul alti bani, fiindca "m-a asteptat 8 luni" si, mai zicea dansul, "acum esti vedeta". Poftim??!??!?! Cum vi se pare personajul acesta?

Adevarul este undeva la mijloc? Aratati-mi si mie mijlocul ala, ca eu nu-l vad nicicum...

Salut Walter,

In primul rand felicitari pentru idee si pentru faptul ca ai reusit sa ajungi cu Dacia pana la Vladivostok.

Sincer nu vreau sa comentez disputa dintre tine si colegul tau de calatorie.Din punctul meu de vedere este secundara avand in vedere tot ce s-a intamplat.

As vrea doar sa iti dau cateva sugestii din perspectiva unui om care a trecut , si nu o data, prin situatii asemanatoare cu ce ce ai trait tu:

1. Cand simti ca pierzi situatia din mana, regula de baza e sa lasi totul balta si sa te intorci acasa pentru a te putea recupera.Eventual incerci, daca e posibil, sa limitezi potentialele pagube, Repet, daca poti. Ideea de baza e sa te intorci cat mai repede undeva unde sa te poti recupera si unde poti primi ajutor neconditionat pe termen scurt si mediu. Altfel, incepe sa iti dea cu virgula din ce in ce mai mult si devine din ce in ce mai greu sa redresezi situatia(probabil ai constatat asta si tu). Drumul catre 'imposibil de redresat' e relativ scurt.

2. Cine vrea sa ti-o traga, ti-o trage atunci cand are ocazia. Suna urat si dur, dar e un adevar simplu in contraponderea caruia nu merita sa cauti prea multe explicatii de natura morala.Dat fiind ca in cazul in care suferi de o tulburare de genul celei descrise de tine devii extrem de vulnerabil si nu te mai poti apara, nu e de mirare ca incepi sa ti-o iei la gioale din te miri ce. Asta e unul din motivele principale pentru care e esential sa pui in aplicare fara intarziere ce am scris la punctul 1.

3. Sincer, din situatia asta ai scapat oarecum cu daune medii.Putea fi mai rau.Zi mersi ca esti intreg fizic si psihic in momentul de fata.In locul tau as pune punct si mi-as vedea mai departe de viitor cu mentiunea de a incerca sa nu repet greselile din trecut.

Cu stima,
Ion