Outline · [ Standard ] · Linear+ BMW F 650 GS, Inceputuri

gibonu, n-ai mai plecat la turci?

gibonu, n-ai mai plecat la turci?

@ Stefan.A

Am fost si in Turcia si in Grecia.
Vine si povestea turei.

La masina cum faci iarna? Cu frana de motor? Poti s-o lasi in viteza si pana la un 30 la ora, chiar si in a 5-a. Cu cat e mai mare treapta, cu atat e mai slaba frana de motor. La motocicleta intra foarte usor in viteze fara ambreiaj. Eu il folosesc doar la plecarea de pe loc si cand retrogradez. Mi s-a rupt cablul de ambreiaj prin Drumul Taberei si am venit pana in Tei fara ambreiaj. Daca ti se intampla sa ti se rupa in mers, ai doua variante. Nu te mai opresti (selectezi a 4-a sau a 5-a) si-i dai bice ca sa ajungi acasa. Cand trebuie sa te opresti o lasi in frana de motor pana ajungi aproape de turatia de ralanti si apoi apesi sa intre in treapta inferioara. Poti sa incerci sa-i dai si un mic sprit. Repeti pana in treapta a 2-a si incerci s-o scoti la neutral. Daca nu reusesti ai un buton in dreapta care taie contactul. Pentru situatii de acest gen e pus asa la indemana.

E simplu de inteles, mai ales la injectie. Pe frana de motor se taie alimentarea cu benzina. Ce se intampla in mers pe frana de motor (cand nu accelerezi), se intampla si daca iei contactul. Poti sa te antrenezi putin, ca sa fii pregatit in caz ca ti se va rupe vreodata in mers.

@ vis-a-vis
Ma rog, asa o fi cum spui tu.
Sincer prefer sa fie toate in regula pe motocicleta si sa nu fie nevoie sa fac tot felul de inginerii ca sa ajung acasa.




<span class='edit'>18 Oct 2010, 19:21:</span>
Povestea turei din Turcia.

Joi, 14.10.2010 – Partea I-a.

Desi am incercat sa plec mai devreme din Bucuresti, nu am reusit si tot la 08:40 am plecat.
Am iesit relativ repede din Bucuresti, iar dupa Calugareni am cam inghetat, la picioare, asa ca m-am oprit sa-mi pun parazapezile.
Oricat de ciudat ar parea, parazapezile astea chiar ajuta, nu iti mai intra vantul pe jos prin pantaloni.
Cizme sau ghete speciale de motocicleta nu am.
Am alimentat la Petrom-ul din vama si in 5 min. eram in Bulgaria.
La granita erau doar romanii, bulgarii nu cred ca se trezisera inca.
Am continuat alergarea vreo 25 de km dupa care m-am oprit din nou pentru ca a inceput sa ploua.
Mi-a pus si sosonii (shoe-cover in enlgeza). Desi sunt cei de la bicicleta, isi fac treaba foarte bine si pe motocicleta.
La Bjala m-a oprit politia.
De data asta chiar a fost foarte tare, deoarece politistul bulgar m-a oprit ca sa-mi spuna ca are si el o Yamaha Tenere.
Am mai vorbit putin cu el, bulgara mea si engleza lui au legat pana la urma o conversatie.

La Veliko Tarnovo eu intentionam sa merg spre Nova Zagora, insa pe toate indicatoarele aparea Stara Zagora.
Ca sa nu merg aiurea, am luat-o spre oras, am oprit la o benzinarie, am facut din nou plinul si l-am intrebat pe bulgarul de acolo incotro este Nova Zagora.
Omul a fost foarte amabil, am intrat in benzinarie, a desfacut o harta si mi-a aratat.
Stiam pe harta unde e Nova Zagora, insa nu stiam incotro este.
Mi-a spus bulgarul sa merg spre Stara Zagora si la un moment dat vor aparea si indicatoare cu Nova Zagora.
Am urmat indicatiile lui si exact asa a fost.
Drumul intre Veliko Tarnovo si Nova Zagora este foarte frumos, pe unele portiuni chiar spectaculos, insa din pacate pentru mine ploua afara, asa ca nu prea m-am bucurat de drum.
La un moment dat, la intrarea intr-un sat asfaltul perfect se transfoma in piatra cubica, incat am crezut ca am gresit drumul, ca am ratat vreun indicator.
M-am oprit, am scos harta si am vazut ca sunt pe drumul bun.

In Nova Zagora am oprit la un OMV pentru pauza de masa, adica un sandwich, un Twix si o cola.
Cand ma pregateam sa plec, (imi puneam genunchierele) a aparut un mos, care saracu’ era in carje, nu mai avea jumate de picior.
Initial am crezut ca e cersetor, insa era mult prea bine imbracat.
A inceput mosu’ sa turuie in bulgara, insa eu i-am spus ca nu inteleg, ca nu-s bulgar.
M-a intrebat daca sunt sarb, eu i-am raspuns de unde sunt.
A stat mosu’ s-a gandit putin, si foarte fericit, aratand spre motocicleta, mi-a spus “masina”.
Eu i-am raspuns “da, masina”, iar mosul, la fel de fericit a continuat “americanskaia masina”.
Am incercat sa-l conving ca de fapt este vorba de “ghermanskaia masina”, insa mosul nu a inteles, tot repeta “americanskaia masina”.
L-am lasat in pace si am plecat, nu inainte de a da mana cu el.

Acum mergeam in directia Svilengrad.
Pana la iesirea din Nova Zagora drumul este foarte bine semnalizat, insa la un moment dat se rupe filmul.
Apare un indicator galben, de deviere, spre Svilingrad, dupa care pauza totala.
La un moment dat am dat am ajuns intr-o intersectie in T, fara sa nici un fel de indicator.
Problema s-a rezolvat repede, deoarece am oprit o masina care venea din sens opus si mi-au spus bulgarii care este directia.
Drumul este perfect prin afara localitatilor si dezastru prin localitati.
Afara ploua in continuare, insa la un moment dat ploaia s-a oprit, pentru ca am intrat intr-o ceata foarte deasa, incat vedeam vreo 5 m in fata si mergeam cu 20 km/h.
Ca sa fie si mai bine, s-a aprins in bord becul rosu de la ABS iar kilometrajul (atat acul, cat si afisajul care indica kilometric parcursi) a murit.
Doar turometrul mai mergea.
Avand in vedere ca la mecanica si electronica nu ma pricep, am considerat ca e mai bine sa continui alergarea si sa nu opresc motocicleta.
Imi era frica sa nu fie vreo problema la computer si odata oprit motorul sa nu mai porneasca, iar in ceata aia deasa din Bulgaria nu aveam nici un chef de asa ceva.
La un moment dat am iesit din ceata, am intrat din nou in ploaie si m-am apropiat de Svilengrad.

Aici, la 1 km de intrarea in oras am oprit sub un pod sa nu ma mai ploua si am oprit motorul.
Am incercat sa sun la BMW la Bucuresti sa-i intreb despre becul de la ABS, insa nu am reusit, pentru ca RDS nu are contract cu telefonia mobila bulgara.
Cel putin asa banuiesc, pentru ca am incercat toate variantele, cu 0040, 004, +40 si tot de o gagica care vorbea in bulgara dadeam.
L-am sunat pe un prieten, l-am rugat pe el sa sune la BMW, urmand ca eu sa-l sun mai tarziu.

M-am urcat din nou pe motocicleta si a pornit fara nici un fel de problema.
Chiar in primii 500 m, becul rosu de la ABS nu s-a aprins, iar kilometrajul a mers.
Dupa cei 500 m, becul rosul s-a aprins iar kilometrajul s-a oprit.
Oricum mai aveam 15 km pana in Grecia, asa ca am continuat alergarea.
La iesirea din Bulgaria se arata buletinul din mers, dupa care se mai merge cam vreo 2 km pana apare punctul de frontiera grecesc.
Inainte de punctul de frontiera, sunt doi soldati greci, cu vesta anti-glont pe ei, casca de metal in cap, arma la piept.
Ce-or mai pazi ei in ziua de azi pe acolo la o frontier intre doua state UE, chiar nu stiu.
Intrarea in Grecia este si tare, deoarece era o singura gagica la un ghiseu si masinile de pe ambele sensuri de mers opreau in fata ghiseului, iar sofeul se ducea la ghiseu cu buletinul in mana, buletin pe care gagica din ghiseu aproape ca nici nu se uita.
Deja se facuse ora 17.00, ploaia continua, iar eu mai aveam peste 200 km de mers pana la Eceabat in Turcia.

This post has been edited by gibonu: 18 Oct 2010, 17:31

Faina tura! Pacat ca te-a cam udat! Ma bucur ca cineva se mai da cu motorul din pasiune pura. Eu sunt mai mult plecat, cand ajung pe acasa in weekend abia astept sa ma catar pe jucarie.

Cred ca mai este vama pazita datorita faptului ca Grecia este in zona Schengen iar Bulgaria nu. Dealtfel, mai exista punct vamal si intre Ungaria si Romania, care o sa dispara (teoretic) odata cu aderarea Romaniei la zona.

This post has been edited by the_tavi: 18 Oct 2010, 21:55

@ the_tavi
Multumesc.
Nu-i in fiecare zi 23 august ca sa prinzi numai vreme buna.
Partea buna este ca echipamantul a tinut perfect, desi am mers aproape toata ziua prin ploaie, nu m-am udat si nici nu mi-a fost frig.
Iar motocicleta pentru ture din astea mi-am luat-o, nu pentru plimbari prin oras.
Bafta in week-end la plimbare.

Joi, 14.10.2010 – Partea a II-a.

Dupa ce am intrat in Grecia, am oprit chiar in vama, sub un pom si l-am sunat pe prietenul care telefonase la BMW.
I-au spus oamenii de acolo ca s-ar putea sa fie atins sau sa fi intrat vreo mizerie la senzorul de ABS, ca nu am ABS pe spate, insa cel mai important era ca nu are legatura cu computerul.
Adica motorul va porni, chiar daca becul de ABS este aprins.
M-am linistit, am fumat o tigara si am continuat alergarea, pe directia Ormenio – Orestiada – Soufli – intersectia cu Egntia Odos.

Pe la jumatate drumului am oprit la o benzinaria si am facut din nou plinul.
Drumul asta, pe aproape toata lungimea lui, practic este pe formatul de autostrada, cu separare intre sensuri, doua benzi pe sens, si foarte bine semnalizat
Mai are doar portiuni scurte in care se ingusteaza sau mai trece prin localitati.

Pe la ora 19.00, cand aproape era intuneric m-am apropiat de intersecia cu Egantia Odos si trebuia sa iau o decizie: ori continui pana la Eceabat, ori ma opresc in Grecia.
Avand in vedere ca ploua, eram de dimineta pe motocicleta, pana la Eceabat mai erau cam 160 km, deja era intuneric si nu stiam ce gasesc in Turcia, am hotarat sa schimb planul si sa ma opresc in Grecia.
Continuarea pana la Eceabat mi s-a parut cam riscanta: intuneric, ploaie, nu stiam cum este drumul prin Turcia sau cat de aglomerat este si nici cat se sta la grantia intre Grecia si Turcia.
Am mai mers cu motocicleta noapte, nu foarte mult.
Nu mi s-a parut foarte greu sau obositor, dar cu toate astea evit cat pot sa merg noaptea.
Insa acum problema era ploaia si umiditate.
Nu a plouat tot timpul, insa umiditatea a fost prezenta tot timpul.
Rezultatul a fost ca vizeta se aburea pe interior, si cam la fiecare minut trebuia sa o deschid putin ca sa se dezabureasca.
Cu ea ridicata, nici macar la minim, nu puteam merge, pentru ca curentul de aer era destul de mare si de conjunctivita chiar nu aveam chef.
M-am hotarat sa raman in Grecia, in primul oras mare din zona, la Alexandropoli.

I-am sunat in prealabil pe turcii de la hostelul din Eceabat, mi-am cerut scuze, le-am explicat situatia si le-am spus ca nu mai ajung in seara aceea.
Turcii au fost foarte amabili, mi-au spus ca nu este nici o problema, ca rezervarea ramane valabila. Chiar mi-au si trimis un sms de confirmare a rezervarii. Frumos din partea lor.

Asadar mai aveam 40 km pana la Alexandropoli, pe Egantia Odos, ceea ce nu mai era o problema.
N-a durat mult si am ajuns.
Initial, eu credeam ca Alexandropoli, desi este capitala Traciei, ar trebuie sa fie un mic orasel de provincie, un fel de targ prafuit si uitat de lume.
Gresala.
Am intrat in oras si am vazut strazile inundate de lumina, pline de oameni, cu o gramda de firme cunoscute care aveau magazine pe acolo, plus toate bancile grecesti.
Pe scurt, mi s-a parut a fi un Salonic, dar la o scara mai mica.
Am ajuns pe strada de la malul marii, pe langa port si far, am vazut un hotel si m-am oprit.
Nici nu m-am dat bine jos de pe motocicleta, ca a si aparut o grecoaica care m-a intrebat daca vreau o camera. Pretul: 60 de euro cu mic dejun.
Cam scump pentru nevoile mele, insa n-am mai stat sa caut altceva.
Grecioaca mi-a cerut doar buletinul, iar inainte de asta m-a intrebat daca sunt italian.
Dupa spusele ei, numai italienii mai vin cu motocicletele la Alexandropoli.
Motocicleta ma parcat-o pe trotuar chiar in fata hotelului, la indicatiile unui mosulet grec, care vorbea cu mine in italiana.

Am ajuns in camera si primul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi curat echipamentul.
Surpriza a fost ca la chiuveta curgea doar o apa jumatate calda.
Pentru curatat echipamentul era buna, insa nu si pentru dus.
Am crezut ca se mai incalzeste, insa nimic.
Am terminat de curatat echipamentul si eram cam ofticat, ca dadusem 60 de euro pe o camera fara apa calda.
Vroiam sa ma duc la receptie, sa ii rog pe greci sa-mi dea o camera cu apa calda, insa inainte de asta, am avut inspiratia sa dau drumul si la dus.
Aici apa era clocotita, n-a mai fost nevoie sa ma duc la receptie.
Mi s-a parut interesanta ideea cu apa de la chiuveta, ca acolo chiar nu ai nevoie de apa clocotita.

Dupa dus, am iesit prin oras sa mananc ceva.
Era deja 21.30 si nu mai mancasem nimic de la OMV-ul din Nova Zagora.
Si abia asteptam sa beau o Retsina.
Afara ploua torential, asa ca am intrat in prima carciuma pe care am gasit-o chiar langa hotel.
Aici singurul fel de mancare era peste prajit.
Pestele (cred ca au fost niste hamsii mai mari) a fost relativ bun, mai ales ca a venit insotit de o salata de cartofi si masline, iar Retsina a mers, desi era cu eticheta verde, nu Kourtaki (cea cu eticheta galbena) care mi se pare a fi cea mai buna.
Mancarea, sticla de vin la jumate’ si 4 ape minerale (la pipete de 0,33 l) au facut 18 euro.

Cand am plecat de la carciuma ploia de oprise, asa ca m-am dus putin la plimbare, daca tot ajunsesem la Alexandropoli.
Plimbarea a fost scurta, pentru ca in 5 minute a inceput sa ploau din nou, de data asta torential, si chiar nu mai aveam nici un chef de ploaie.
Inapoi in camera, unde am adormit instantaneu.

Poze din ziua asta nu am, deoarece, din cauza ploii aparatul a stat in spate, in cutie, invelit intr-o punga.

Foarte frumos scris, dar nu pentru asta te aplaud! Te aplaud pentru ca ai avut capacitatea sa-ti indeplinesti dorinta/visul/capriciul (nu stiu cum sa-i spun). La asa ceva ma gandesc si io cu nostalgie! Dar cred ca va ramane doar la stadiul de vis! Trebui o anume doza de nebunie (in sensul bun al cuvantului) ca sa te inhami la asa ceva. Si nu e 100% compatibil cu notiunea de familist convins! Adica nu ma vad plecand de nebun, singur, calare pe motor, sa colind lumea! Ma vad in schimb urcandu-mi accesoriile (a se citi podoaba si podoaba jr.) in masina daca mi se pune pata si plecand de-aiurea la vizitat coclauri!
Inca o data: respect pentru taria de a-ti realiza "piticii".

@ kum
Multumesc.

Doza de nebunie (in sensul bun al cuvantului) intr-adevar, trebuie sa o ai, dar ca multe alte lucruri este relativa.
Il stii pe baiatul din Petrila, care cu un BMW aproximativ identic cu al meu s-a dus pana colea aproape, in Mongolia si inapoi?
Pentru mai multe informatii: http://mongolia.ro/.
Citeste-i povestea, pentru ca merita.
Sau altii care au facut turul lumii pe motocicleta, unii chiar de mai multe ori.

In Mongolia de exemplu nu am doza de nebunie suficienta pentru a ma duce, insa visez ca intr-o zi sa ajung la Damasc si Teheran (nu in aceiasi tura).

Referitor la nostalgie si stadiul de vis, aici este doar optiunea ta, depinde cat de mult iti doresti un anumit lucru.
Desi ma repet, asta ti-o spune unul ca s-a amagit singur timp de 13 ani pana sa isi ia motocicleta.
In cei 13 ani ma minteam singur ca n-am bani de motocicleta si echipament, ca n-am unde sa o tin, ca e periculoasa si alte minuni din astea.
Tot in cei 13 ani, cand vedem pe strada cate o motocicleta enduro-touring aveam regretul ca niciodata nu voi apuca sa am si eu una.

Referitor la copii, aici n-am ce sa spun.
Ar fi culmea sa am pareri in domeniula asta.
Singurul lucrul pe care pot sa-l spun (nu stiu cat te incalzeste): stiu ca exista oameni cu familie si copii care gasesc si timpul necesar pentru o tura cu motocicleta.

Referitor la "piticii realizati".
Pana la urma cu asta ramai, cu niste amintiri frumoase.
Nu cu averile pe care unii de chinuie din greu sa le stranga.

Perfect de acord!
Doar ca, dupa ce o sa ai copil (copii) o sa te mai domolesti!
Asa ca profita de situatia ta si baga mare! Ca e pacat sa nu, daca tot te-ai pornit! Mai incanti si pe altii (te urasc sincer si cu abnegatie ) cu aventurile tale!

Ma gandesc oare ce-ar spune madam daca as veni acasa cu o treaba din asta? Cam cate μsec ar trece pana sa mi-o faca guler?

This post has been edited by kum: 19 Oct 2010, 12:39

subscriu si io la ce zice kum, da' hai sa stam on topic..mie chiar imi place cum scrie omu'

deci, era seara, in Alexandropoli.... :-)

@ kum

Profit, stai linistit.
N-am de gand sa ma las de ture pe doua roti, cu sau fara motor.
Referior la madam, e problema complexa, nu ma bag.

@ Stefan.A
Intre timp s-a facut dimineata la Alexandropoli.


Vineri, 15.10.2010

Privelistea din balconul camerei in care am dormit.
IMG_3793.JPG ( Size: 421.59k ) Number of downloads: 930

IMG_3794.JPG ( Size: 414.76k ) Number of downloads: 951


Numele vaporului din poza a 2-a mi s-a parut interesant, avand in vedere ca insula Samotrace nu era prea departe.
Dupa cum se vede si din poze, nu prea era nici o sansa de cer senin, asa ca dupa micul dejun, echipat din nou complet pentru ploaie, am luat-o din loc.

Directia granita cu Turcia, adica 44 km conform indicatoarelor din oras.
Grecii, baieti buni in ceea ce priveste semnalizarea rutiera.
Indicatorul pentru Turcia era scris cu caractere grecesti (in algebra, cum spunea un englez), insa sub scrierea in greaca, era mentionat si numele in engleza, scris cu caratere latine.
In Turcia nu este chiar asa, dar toate la timpul lor.

Pentru variatie, de data asta n-am mai mers pe autostrada, pe unde venisem cu o seara inainte, ci am continuat pe drumul national (nr. 2), care se intersecteaza cu Egnatia Odos, la vreo 5 km de granita cu Turcia.
Nimic deosebit pe drumul asta, in afara de faptul ca a inceput sa ploua.

Intrarea pe Egnatia Odos, chiar la granita cu Turcia.
IMG_3797.JPG ( Size: 361.25k ) Number of downloads: 959


La iesirea din Grecia am dat pasaportul, l-a luat grecul, l-a scanat si asta a fost tot.
Frontiera intre Grecia si Turcia este delimitate de cursul unui rau.
Grecii ii spun Evros, turcii Meric, iar bulgarii Maritsa.
Se trece raul, mai mergi putin si ajungi in Turcia, unde opresti la 4 ghisee.
Ghiseul nr. 1 – turcul se uita in pasaport, tasteaza ceva la computer, iti da pasaportul inapoi si iti face semn sa mergi mai departe.
Ghiseul nr. 2 – turcul de aici ia pasaportul, aplica stampila de intrare, mai tasteaza ceva la computer si in timp ce iti da pasaportul inapoi, spune “vehicle next”.
Ghiseul nr. 3 – turcul de aici, iti inregistreaza vehiculul in pasaport.
Se uita in talon si Cartea Verde, pune o stampila si mazgaleste ceva in pasaport, tasteaza mai mult la computer, dupa care iti face semn ca poti pleca.
Ghiseul nr. 4 – turcul de aici cred ca ii verifica pe ceilati 3 de la ghiseele anterioare, pentru ca asta doar se uita in pasaport (nu-l intereseaza talon sau Carte Verde) si nu mai tasteaza nimic la computer.

Intrarea in Turcia.
IMG_3798.JPG ( Size: 333.26k ) Number of downloads: 950


Dupa mintea mea, la fel ca si in Serbia, este vorba despre reprezentare.
Pe noi nu ne dece capul la asa ceva, noi de ocupam de chestii complexe gen brand de tara, insa la intrarea in tara nu este decat o tabla, destul de ruginita pe care scrie Romania.
Poate si asta este un motiv, nesemnificativ, legat de faptul ca Turcia este una dintre principalele destinatii turistice la nivel mondial, iar RO nici nu conteaza.

De la granita directia Kesan (vreo 50 km), dupa care drepta, spre Eceabat, inca vreo 100 km.
Drumurile in Turcia sunt perfecte din punct de vedere al calitatii asfaltului si foarte bine semnalizate.
In plus, majoritatea drumurilor mai importante pe care am fost era cu doua benzi pe sens, iar acolo unde nu erau doua benzi, de lucra la latirea drumului.
Un exemplu de drum turcesc.
IMG_3799.JPG ( Size: 440.45k ) Number of downloads: 946


Apa care se vede in departare este Marea Egee, golful Saros mai exact.

Cu vreo 30 de km inainte de Eceabat drumul se restragne la o banda pe sens, insa asta nu a constituit o problema, deoarece nu era traficul prea aglomerat.
Pe langa asta, drumul merge direct pe malul stramtorii Dardanele, este destul de virajat, si in usoara urcare sau coborare.
Pe scurt, perfect pentru motocicleta.
Ce iti poti dori mai mult decat un drum virajat, pe malul marii.

Spre regretul meu am ajuns destul de repede la Eceabat.
Aici hostelul la care am stat l-am gasit imediat, iar turcii au fost super de treaba, deoarece m-au pus sa platesc doar 2 nopti, desi eu facusem rezervarea pentru 3 nopti.
Regulamentul site-ului prin care am facut rezervarea spune foarte clar ca in cazul in care anulezi rezervarea, total sau partial, cu mai putin de 24 de ore inainte de data sosirii, platesti prima noapte de cazare.
Motocicleta am parcat-o exact in fata hostelului, dirajat de un turc, ca sa fie exact sub camera video de supraveghere.
Asa a vrut turcul, fara sa-l rog eu, ca pe mine nu ma deranja daca statea 2 metri mai in spate.
Am ajuns in camera, mi-am curatat echipamentul, mi-a schimbat pantalonii si tricoul si am plecat la plimbare pe alt continent.
Adica am luat vaporul pana la Cannakale.

Sambata 16.10.2010

Am facut cam 100 km prin partea de sud a peninsulei.
Ca sa nu amestec jurnalul de bord cu jurnalul de calatorie, ce am vazut in ziua asta se gaseste in sectiunea Calatorii si intalniri, postul Peninsula Gallipoli – partea de sud.
Drumurile, desi secundare, sunt perfecte din punct de vedere al asfaltului si foarte bine semnalizate.

Cireasa de pe tort a zilei a fost drumul de intors, din extremitatea sudica a peninsulei pana la Eceabat, vreo 30 km, destul de slab circulat.
Parca drumul asta a fost creat ca sa mergi cu motocicleta pe el: virajat, foarte putin in urcarea sau coborare si direct pe malul stramtorii Dardanele.

Insa asta nu este tot.
Am avut norocul sa prind cer senin, plin de stele, sa vad Luna cum se oglindea in Dardanele.
Combinat cu frumsetea drumului, a fost o feerie.
Ceva similar am vazut anul trecut, la tura cu bicicleta in Serbia, cand mergeam noaptea prin Clisura iar Luna se oglindea in Dunare.

La un moment dat m-am oprit la o tigara pe marginea drumului.
Singurul zgomot care se auzea era facut de valurile care spalau tarmul, undeva la vreo 10 metri mai jos.
Prin stamtoarea, era un singur vapor la acea ora, care se deplasa lenes spre marea Egee.
Stateam si ma gandeam ca, pentru astfel de priveliste, chiar ca a merita sa merg o zi jumate pe ploaie.

Duminica 17.10.2010

Drumul de intoarcere.
Eceabat – Kesan – Uzunkopru – Havsa – Edirne – Hamzabeyli – Elhovo – Yambol – Mokren – Omurtag – Targoviste – Razgrad – Ruse – Bucuresti.
Total: 656 km

Desi mi-am propus sa plec mai devreme, tot la ora 09.00 am plecat.
Am facut din nou plinul la benzinaria de la iesirea din Eceabat, mi-a tremurat din nou mana cand am dat aproape 2 euro pe litrul de benzina, dar asta e, stiam cat costa benzina in TR.
Pana la Kesan, drumul a fost identic cu cel parcurs la dus, cu doua zile inainte.
Am iesit din Eceabat, m-am mai bucurat pentru ultima data de bucata de drum virajat de pe malul marii, dar nu prea mult.
Imediat cum am pierdut contactul vizual cu marea a inceput sa ploua.
Nu era o noutate, asa ca am continuat alergarea.
Din fericire pentru mine nu a plouat prea mult, cand am ajuns la Kesan deja de oprise.
Din Kesan, directia Uzunkopru.

Uzunkopru inseamna podul lung, iar numele orasului se trage chiar de la podul de la iesirea dinspre nord, exemplu de inginerie si arhitectura otomana.
Podul asta a fost facut prin anul 1400 si ceva, fiind folosit pana in ziua de azi, dupa o restaurare din 1963.
Este cel mai lung pod de piatra din Turcia, are 1300 de metri lungime si traveseseaza o mlastina.
Am apucat sa fac doar o singura poza, dupa traversare, la capatul nordic al podului, sub privirele curioase a doi soldati turci, aflati intr-un foisor de paza al unei unitati militare de pe cealalta parte a drumului.
IMG_3924.JPG ( Size: 614.13k ) Number of downloads: 175


Din Uzunkopru am continuat alergarea spre Havsa.
Deja cerul incepea sa devina senin, spre bucuria mea.
Zona asta este una de dealuri, pe care le urci si le cobori, majoritatea pe drum drept, iar soseaua este impecabila.
La un moment dat, dupa urcarea unui dintre dealurile astea, in varf am vazut privelistea care imi placea si pe care asteptam de ceva timp: un cer senin, fara nici un nor, care se intindea pana la linia orizontului.
Mi-a placut atat de mult, incat am inceput sa fredonez in casca melodia Angelei Similea (parca) care spunea ceva de genul “Un albastru infinit …”.
Bucuros de privelistea oferita, nici nu mi-am dat seama cand am ajuns la Havsa, si de aici stanga, spre Edine, pe drumul national D 100, pentru ca nu avea rost sa mai merg pana la autostrada O3 (Edirne – Istanbul).

Aici incep sa apara indicatoarele spre Grecia.
Singura problema este ca turcii folosesc doar denumirea turceasca a Greciei, adica Yunanistan, fara nici un fel de alta traducere, asa cum faceau grecii.
Indicatorul de mai jos este din Edirne, poza facuta in 2008, dar se vede numele Greciei.
01.JPG ( Size: 417.2k ) Number of downloads: 157


Pentru mine n-a fost o problema, pentru ca stiam ce inseamna Yunanistan si oricum mergeam in Bulgaria, insa pentru cine nu stie, s-ar putea sa fie o problema.
Singurul loc unde am mai vazut astfel de probleme cu indicatoarele a fost in Belgia, in Flandra, unde si acolo folosesc doar denumirea flamanda a oraselor, ceea ce, pentru cine nu stie, poate crea confuzie.
Anvers si Antwerpen se mai inteleg, insa Lille si Rijsel (care inseamna acelasi lucru), chiar nu au nici o treaba.
Asadar, dupa ce am vazut in Grecia, pot spune ca este 1-0 pentru greci la ceea ce priveste semnalizarea rutiera cu numele tarii vecine.

La Edirne, am trecut pe langa autogara, am intrat pe centura orasului si am continuat spre Hamzabeyli.
Nu a trecut mult si s-a aprins becul de la benzina, insa nu mai aveam nici un chef de benzina cu 2 euro litrul, mai ales ca Bulgria, cu benzina ei ieftina, era la vreo 40 km.
Mai bine pastrez lirele turcesti, pentru ca in Turcia ma mai duc, sper eu in viitorul apropiat.
Si nici nu cred ca schimba turcii banii prea curand.

La granita, coada de tiruri se intindea pe o distanta de 5 km. (am fost atent la kilometraj).
Totdeauna mi-a fost mila de saracii soferi de tir care stau probabil uneori si zile intregi la astfel de cozi.
Desi coada avea 5 km, in fata mea era un tir cu nr. de Alba, care cu avariile in functiune, depasea coloana de tiruri care asteptau in ordine.
Turcii care stateau in coada pur si simplu sareau din cabinele tirurilor si gesticulau energic, ceilalti soferi care erau pe langa tir-uri la fel, insa omul din Alba nu avea nici o treaba, isi continua drumul.
La un moment dat a intrat in benzinaria care este la 500 de metri de vama turceasca.
Nu cred ca vroia sa faca plinul acolo, pentru ca nici turcii nu alimenteaza la ei acasa, in punctele de granita.

Inainte de a iesi din Turcia, chiar la 50 de metri de prima ghereta a politiei de frontiera, m-am oprit sa fumez o tigara.
Era bucuros ca mai fusesm inca odata in Turcia si putin trist pentru ca plecam prea repede.
Ca totdeuna de fapt.
Pentru mine, este o tara fascinanta.
Tura asta am fost pentru a 5-a oara in Turcia si chiar nu am ce sa spun rau despre tara sau oameni.
Doar pretul benzinei, dar cand pleci in Turcia sti despre ce e vorba.
Pe langa ce iti ofera tara din punct de vedere turistic, drumurile sunt perfecte si foarte bine semnalizate iar oamenii mi s-au parut totdeauna a fi super de treba, gata oricand sa te ajute si sa te faca sa te simti bine.

La prima ghereta a politiei de frontiera, a luat turcul pasaportul, s-a uitat putin in el, a butonat ceva in computer, dupa care mi-a spus “Ipsala, Yunanistan”.
Am intes imediat ce mi-a spus si i-am raspuns afirmativ, spre mirare turcului.
El de fapt ma intreba daca am intrat in Turcia din Grecia pe la Ipsala, si dupa fata lui, parea a fi mirat ca stiu ce inseamna Yunanistan, deoarece mi-a facut traducerea, spunandu-mi “Yunanistan, Greece”.
Inca doua ghisee, stampila de iesire in pasaport si inca o stampila langa cea de intrare a vehiculului, si gata, eram in Bulgaria.

Aici nu era nimeni la nici un ghiseu, doar bariere coborate.
Am vazut doua masini cu bulgari care stateau la o ghereta, si m-am asezat si eu dupa ei.
Am stat cuminti vreo 5 min, dupa care a aparut un politist de frontiera bulgar, s-a uitat fugitiv la pasapoartele bulgarilor din fata si la al meu si ne-am deplasat la urmatorul ghiseu.
Aici era vama, adica un bulgar care se mai uita odata in pasaport, dupa care te ruga sa tragi masina mai in fata, iesea el din ghereta si controla portbagajul.
Bulgarii din fata mea erau cu o duba si fusesera la cumparaturi in Turcia, pentru ca aveau vreo 2 saci de varza, ceva care semanau cu gogonele si un televizor.
Dupa control, au mai stat vreo doua minute de vorba cu politistul de frontiera, probabil se interesa si asta cat este varza in Turcia.
Pana la urma au plecat bulgarii cu duba si am urmat eu.
Vazand pasaportul, bulgarul a inceput sa vorbeasca romaneste, m-am intrebat daca am tigari si wiskey.
I-am spus ca nu, a mai stat putin bulgarul cu pasaportul in mana, dupa care mi-a spus sa trag motocicleta mai incolo, pentru control.
I-am deschis cutia din spate, s-a uitat prin ea, a bagat mana in rucsacul pe care il aveam acolo, dupa care s-a interest de sacul de pe sa.
Nu aveam nici un chef sa dau sacul jos, i-am spus bulgarului ca sunt doar haine, ceea ce se pare ca l-a convins ca nu mai este nevoie de control, pentru ca mi-a dat pasaportul si mi-a urat drum bun.

In Bulgaria, am facut plinul la Lukoil-ul care este chiar la granita, am mancat un Snikers si i-am dat drumul spre casa.
Drumul asta il stiam din mai, de la tura la Istanbul.
Bucata intre Elhovo si Yambol tot ca in primavara este, n-au repatat bulgarii nimic la ea.
Adica tot valurit a ramas, mai mult de 50- 60 km/h nu prea avea rost sa merg.
Dupa Yambol, drumul se indprepta, nu mai sunt probleme.
La Mokren am facut din nou plinul la OMV-ul din rond, dupa care a urmat bucata cea mai frumoasa, adica Mokren - Omurtag.

Drum virajat, usoara urcare sau coborare, putin serpentine.
In mai, abia inverzise padurea.
Acum, toata padurea era ruginie, continea toate nuantele de portocaliu, maro, galben si ce culori or mai fi toamna.
Pe scurt: superb. Chiar imi pare rau ca n-am oprit sa fac cateva poze.

La Omurtag, am facut o mica variatie de traseu fata de luna mai, adica n-am mai mers spre Popovo, ci dreapta spre Targoviste.
Bucata asta (Omurtag-Targoviste) merita facuta, se trece printr-un mic defileu, tot cu drum virajat.
Din Tagoviste vroiam sa o iau spre Razgrad, pe drumul national nr. 49, insa in primul sens giratoiu am vazut indicatorul pentru Razgrad si am luat-o stanga, pe drumul national nr. 74.
N-a fost o problema, pentru ca ocolul nu era prea mare.
Relativ repede am trecut de Razgrad, dupa care m-a oprit la o tigara pe margine drumului.
Aici, cand m-am uitat la ceas, nu mi-a venit sa cred ca era doar 17.40, iar pana la Ruse mai erau doar 60 de km.

Fata de luna mai cand am venit de la Istanbul, progresul era evident.
Atunci am plecat la ora 08.00 din Istanbul, pana la Edirne am fost de autostrada, iar la Ruse am ajuns pe la ora 21.00.
E drept ca atunci m-a si plouat vreo 70 de km destul de rau, inainte de Ruse.
Distanta parcursa a fost cam cea similara ca ce de la Istanbul, insa de data asta fara autostrada si doar cu putin ploaie.

Deja nu am aveam nici o graba, ca de la Ruse practic eram acasa.
M-am oprit la OMV-ul din drumul Varnei, am mancat un sandwich, am baut un ceai, dupa care am luat-o usor spre granita.
Totdeauna imi place aici ca depasesc coloana de masina care sta la coada pentru a plati taxa de pod.
Avantaj moto, unde nu se plateste.

In RO, era coada doar de cateva masini.
A venit un politist de frontiera roman la mine, s-a uitat in buletin, dupa care mi-a spus sa o iau de banda cealalta, sa nu mai stau la coada.
I-am spus ca nu ma grabesc, insa el mi-a spus ca aici mai dureaza ceva, deoarece prima masina din coloana era bulgareasca, si ca bulgarii ii introduc in computer pe toti bulgarii care intra in RO.
Asa mi-a spus omu’ acolo, asa zic si eu, desi mi se pare cam ciudat.

Pana in Bucuresti, nimic deoasebit, doar ca m-am oprit la Petrom-ul din Jilava, sa mai fac odata plinul, pentru ca se aprinse becul din nou.

Cam asta a fost.
Una peste alta, dupa mine a fost inca o tura reusita, chiar daca m-a plouat toata ziua la dus si din cauza asta n-am mai ajuns pe insula Gockeada.
Principalul este ca am ajuns intreg acasa, atat eu, cat si motocicleta.
Motocicleta care a mers perfect, singura problema fiind becul de la ABS care se aprinsese joi seara in Bulgaria.
De atunci insa nu s-a mai aprins deloc.

A fost si tura de final de sezon, pentru ca anul asta gata, nu mai am cand sa fac ture de mai multe zile, pentru ca nu mai am concediu.

ti-am citit si povestea de la calatorii, nu pot sa zic decat felicitari!

Frumoasa tura! La turci o fi benzina cum o fi, dar sa vezi ce preturi au masinile. Au baietii niste taxe de o iei prin paduri cantand! Tocmai ce si-a luat un amic turc un Ford Fiesta la pret de Focus in Romania.

@ Stefan.A
Multumesc.

@ the_tavi
Multumesc.
Incep sa inteleg de ce sunt turcii asa de disperati la granita si iti trec vehiculul in pasaport.

27 Oct 2010, 15:54:
Sambata 23.10.2010

Plimbare in Bulgaria.
Bucuresti – Ruse – Razgrad – Targoviste – Omurtag – Antonovo - Arbanasi – Gorna Oriahovita – Byala – Ruse – Bucuresti.

Initial planul era sa plec cu un coleg de la munca.
Pana la urma, am plecat cu colegul si cu inca alti 4 insi, pe care i-am cunoscut la locul de intalnire.
Colegul meu are un Suzuki V-Storm de 650 cmc, nou, abia cumparat si era nerabdator sa se dea cu el.
Ceilati 4 insi care au mers cu noi, erau cu un Suzuki V-Storm, o Yamaha Fazer si doua BMW-uri F 650 GS, dar mult mai noi decat al meu, parca 2006 an de fabricatie.
Am iesit din Bucuresti si cei 4 despre care am vorbit mai sus au disparut in zare, mergeau mult prea tare pentru noi.
Pana la Giurgiu nimic deosebit, doar ca a fost putin cam frig.
Am oprit la Petrom-ul dinainte vamii si ceilalti 4 insi erau deja acolo, dar nu ajunsesera de mult timp, deoarece motocicletele erau inca la pompele de alimentare, iar ei inauntru.
Am alimentat si eu, dupa care am mai stat putin prin benzinarie.
Am asistat la o discutie intre cei doi care erau cu BMW-urile, oamenii se certau destul de rau.
Motivul certii era ca unul dintre ei sustinea ca pana la Giurgiu a atins 170 km/h, iar celalalt incerca sa-l convinga ca nu a atins 170 km/h, deoarece a fost tot timpul in spatele lui, iar GPS-ul nu i-a aratat 170 km/h.
Mie mi s-a parut cam ciudata discutia, insa am preferat sa nu ma bag.

Dupa asta, nu mai stiu cum a venit vorba de ABS, stiu insa ca cei doi au incercat sa ma convinga ca motocicleta mea este prea veche pentru a avea ABS.
Deja incepeam sa ma enervez: le-am aratat butonul din bord, abtibildul de pe bascula si senzorul de pe roata.
Oamenii au fost foarte surprinsi sa constate ca am dreptate, si s-au multimit doar sa remarce, foarte mirati, ceva de genul “si pe vremea aia se punea ABS …”
Intre timp, altul dintre cei 4 insi a scos o camera de filmat si a inceput sa ne filmeze in benzinarie.
Nu m-a deranjat chestia asta, insa chiar nu inteleg ce era de filmat acolo.
La un moment dat, unul dintre cei doi posesori de BMW imi spune ca vrea sa-si vanda motocicleta.
L-am intrebat ce vrea sa-si ia, mi-a raspuns “un 1200”.
Nefiind sigur despre care 1200 vorbeste, l-am intrebat daca este vorba de R 1200 GS, la care omu’ s-a uitat la mine cu un mare dispret si mi-a spus ceva de genul “nu, din ala cu carburator vreau sa-mi iau”
Cand i-am spus ca BMW mai pune boxerul de pe R 1200 GS si pe motocicletele de touring, omu’ deja nu mai stia ce sa ma zica.
M-am gandit ca nu avea rost sa-i mai fi spus ca si motoarele de 4 cilindrii in linie de la seria K tot 1200 cmc au.

Intr-un final, am plecat din benzinarie.
Am trecut podul, am intrat in Bulgaria, si la 30 de metri de vama bulgareasca ne-am oprit.
Motivul a fost sa ne hotaram cum mergem, pentru ca doar eu stiam drumul pe care urma sa o luam.
Am incearcat sa le explic oamenilor cam pe unde vine Razgrad, ca in Bulgaria sunt indicatoare, ca nu prea ai cum sa te ratacesti, insa n-au vrut sa inteleaga si au insistat ca eu sa merg primul, sa fiu cap de coloana.

Nu aveam nici un chef sa merg eu primul, avand in vedere discutiile din benzinarie, cu cei 170 km/h.
Intr-un final am luat-o din loc.
Imediat am iesit in drumul catre Varna si de aici directia Razgrad.
Desi eram cap de coloana, am mers in ritmul meu, adica aproximativ 90-100 km/h in afara localitatilor si cam 60 km/h in localitati.
Dupa cum banuiam, era prea incet pentru cei 4 insi, mai ales pentru cei doi cu BMW-urile.
In cea de-a doua localitate, oamenii m-au depasit, iar cand erau langa mine, ostentativ si-au turat motoarele.
Ce trebuia eu sa inteleg din asta nu stiu, eu tot cu 60 la ora am mers.
Ei mergeau cam cu 90 km/h in localitate.
La iesirea din localitati, cei doi, care deja era in fata, imi faceau semn disperati cu mana stanga sa-i depasesc.
Deja ma enervau destul de tare baietii astia.
Norocul meu a fost cu dupa satul Osenets, la intersectia cu drumul nr. 2004 (care merge la Popovo) cei 4 s-au oprit, eu ramand in urma cu colegul meu.
Ne-am oprit si noi, iar cel care avea GPS ne-a spus ca mai bine mergem spre Popovo ca sa ajungem la Veliko Tarnovo, ca deja este tarziu.
Adica era ora 12.30.
Eu l-am ignorat pe asta si m-am dus direct la celalat BMW, la cel care imi facuse cel mai disperat semne de depasire pe drumul pana acolo.
Cand m-a vazut, mi-a spus ca merg prea incet, ca el nu poate sa mearga asa.
I-am spus ca nu are nici un rost sa mai mergem impreuna, ca eu asa stiu sa merg, insa omul tot insista ca trebuie sa merg mai repede.
I-am mai spus ca eu am venit la plimbare, ca nu ma grabeste nimeni, ca daca nu ajung la Veliko Tarnovo nu-i nici o nenorocire.
Cand i-am spus ca scopul principal este sa ma intorc intreg acasa, deja omu’ de uita la mine ca vaca furajata, nu mai stia ce sa spuna.
Asadar, ne-am despartit, urmand sa ne intalnim la Veliko Tarnovo, desi toti stiam ca nu ne mai vedem acolo.
Cei 4 au luat-o spre Popovo, eu cu colegul meu spre Razgrad.

Ca sa termin povestea cu cei 4 insi, duminica mi-a dat colegul meu un sms, prin care ma anunta ca, la vreo 20 de km dupa ce ne-am despartit, cel cu Yamaha a cazut, si-a rupt mana, fiind acum nevoie sa stea 2 luni in ghips, iar dupa astea 2 luni, vor vedea doctorii daca este nevoie sau nu de operatie.
Motivul (fara nici un fel de gluma, mie asa mi s-a spus) a fost ca mergea cam cu 120km/h, a vazut o pisica care trecea drumul, a franat pana la 40 km/h insa tot a trecut peste pisica, ceea ce l-a dezechilibat si a cazut.
Eu am zis bine ca a fost doar atat, ca putea fi si mai rau.
Motocicleta in afara de niste plastice sparte si niste zgarieturi nu are nimic, dar a trebuit sa vina o duba din RO sa o ia de acolo.
N-am intentia de a face eu vreo analiza, insa,
-pisica o gasesti doar in localitate, pentru ca este mult mai oportunista decat cainele si nu sta ca proasta pe camp,
-am fost in mai pe drumul ala, la tura de la Istanbul. Este un drum foarte ingust, uneori chiar ai impresia ca treci prin curtile bulgarilor. Adica in nici un caz nu este drum de mers cu 120 km/h.
Iar despre cei doi baieti cu BMW-urile, eu stiu ca atunci cand vrei sa dovedesti ceva, te intreci cu unul mai bun sau la acelasi nivel cu tine, nu cu unul mai prost ca tine, dupa cum a fost cazul meu.
Din ce am mai auzit si eu pe la altii, mersul in grup pe motocicleta este ca mersul in grup pe munte, adica ritmul este impus de cel mai slab (tot eu).

Revenind la plimbare, am ramas doar cu colegul meu si am continuat alergarea spre Razgrad.
Am intrat in oras si la un moment dat am vazut un indicator cu Targoviste, insa directia era stanga, (sau cel putin asa am vazut eu atunci) fata de dreapta cum ar fi fost normal.
M-am mirat, insa am luat-o spre directia indicata.
Dupa cateva semafoare mi-am dar seama ca am gresit drumul, ne-am intors si am oprit sa scot harta.
Nici n-am apucat sa intind harta pe cutia din spate, ca ne-a claxonat un bulgar care era la stop, intrebandu-ne daca vrem sa merge la Ruse.
I-am spus omului ca vrem la Targoviste, iar el ne-a indrumat sa ne intoarecem si la a 3-a intersectie sa facem stanga.
Adica exact la intersectia unde am luat-o eu gresit.

Revenind pe drumul bun, am continuat spre Targoviste pe drumul national nr. 49, fara alte probleme de orientare.
Pana la intersectia cu drumul national nr. 51 drumul este OK, dupa intersectie incepe asfaltul valurit, ceea ce nu este foarte confortabil.
Nu este vreo nenorocire drumul asta, insa daca aveti treaba prin zona, de la intersectia drumurilor nr. 49 si 51, merita mers pe drumul nr. 51 spre Dralfa si apoi pe drumul nr. 74 pana la Targoviste.
Ocolul nu este prea mare, insa drumul este incomparabil mai bun.
Pe aici m-am intors din Turcia, cu 6 zile inainte.

Din Targoviste, am continuat pe drumul national nr. 4 (E 772) pana aproape de Veliko Tarnovo.
Bucata intre Targoviste si Omurtag este ceva mai deosebit decat ceea ce parcursesem pana aici, pentru ca trece print-un defileu destul de larg, iar drumul este virajat, perfect pentru motocicleta.

Langa Omurtag ne-am oprit la Parcul Aeronautic, adica un loc, chiar langa drum, destul de ingrijit, unde sunt expuse cateva avioane, insa mie atractia parcului mi s-a parut Zil-ul cu antene pe el.
01.JPG ( Size: 371.69k ) Number of downloads: 160

02.JPG ( Size: 464.9k ) Number of downloads: 108

03.JPG ( Size: 348.38k ) Number of downloads: 91

04.JPG ( Size: 471.75k ) Number of downloads: 113

05.JPG ( Size: 418.6k ) Number of downloads: 123


De la parcul aeronautic, am continuat alergarea spre Veliko Tarnovo.
Drumul este foarte bun in ceea ce priveste asfaltul si foarte bine semnalizat.
Travesseaza o zona de dealuri, mai urca sau coboara, insa in general este drept, fara prea multe viraje.

Inainte de Veliko Tarnovo, am facut dreapta spre Arbanasi.
Nu mai fusesm pe aici si eram curios sa vad ce lauda bulgarii atat de mult satul asta.
Sincer, nu mi s-a parut a fi ceva iesit din comun, fiind un sat cu case si garduri de piatra si foarte turistica. Sau cat am apucat eu sa vad din el.
Tot aici ne-am oprit la masa la o carciuma, cu menu-ul in engleza si un chelner care vorbea si el engleza destul de bine.
Eu am mancat o tocana cu carne de miel, ceea ce bulgarii ii spuneau “Lamb kebab”, o portie de cartofi prajiti, o clatita, o cola si o apa.
Toate astea au facut vreo 20 de leva.

La carciuma asta, dupa ce m-am chinuit ceva sa ma inteleg cu chelnerul, am aflat ca salamul de magar se numeste sugiuc in bulgara, ca magar se spune “magareski” si ca salamul de magar intr-adevar este o delicatesa, pe care nu o aveau la carciuma, desi era trecuta in meniu.
De ani de zile ma chinui sa mananc salam de magar si tot nu reusesc.
Dupa masa, am vazut casa care apartinea lui Jivkov pe vremea cand era presedinte, si care acum este hotel.
Casa in sine nu este vreo minune de arhitectura, este o cladire tipic comunista, insa locatia aleasa este perfecta, in sensul ca este in varful unui deal, cu o priveliste superba asupra zonei.

Din Arbanasi, directia Gorna Oriahovita – Bjala – Ruse.
Parca inainte de Bjala, se urca si se coboara niste dealuri.
Nimic deosebit pana aici, insa deja rasarise luna (afara era inca lumina), iar de la baza dealului luna se vedea foarte aproape de varful dealului, incat aveam impresia ca odata ajuns acolo o voi putea atinge.
Alta situatie in care imi pare rau ca nu m-am oprit sa fac o poza.

La Ruse, m-am despartit de colegul meu, care s-a dus spre casa, iar eu am luat-o spre oras, cu gandul de a ajunge la Kaufland, pentru braga si vin macedonean, despre care am inteles ca ar fi bun si ca s-ar gasi prin BG.
La Kaufland n-am mai ajuns pentru ca am gasit un magazin Billa, iar dupa mine astea nu difera prea mult.
Braga am gasit, mi-am luat 4 sticle de 0,5 litri.
Stiam ca ambalajul este cam fragil si am crezut ca din 4 sticle nu s-or sparge toate pana la Bucuresti.
Vin macedonean n-am gasit, asa ca mi-am luat un vin bulgaresc, din Tracia, numit Sfantul Ilie. N-am apucat inca sa-l beau, dar nu mai dureaza mult.
Inca 4 cutii de Kamenitza si astea au fost cumparaturile.
Braga invelita in punga de la Billa si sticla de vin le-am bagat in cutia din spate, iar cele 4 beri in rucsacul pe care mi l-am pus in spate, pentru ca mi s-a spart odata o bere in cutie, de la vibratii.

La granita, am depasit coada de masina care plateau taxa de pod si am ramas in spatele unui autocar.
Cam prosta decizia, deoarece pe pod era coloana de tiruri, pe sensul de venire dinspre Romania.
Nu stiu de ce, insa tot podul, de la iesirea din RO, era plin de tiruri, iar intre ele, cate o masina.
Avand in vedere ca pe pod exista doar o singura banda pe sens, masinile incercau sa depaseasca coloana de tiruri, nu mai aveau unde sa intre inapoi in coloana, pe scurt era haos.

Dupa vreo 10 min. am ajuns in RO si de aici pana in Bucuresti nimic deosebit.
De fapt pana in Jilava, unde am oprit la Petrom sa fac plinul.
Aveam la mine cash doar 50 de lei, iar plinul la motocicleta si un pachet de tigari faceam vreo 68 de lei.
Aveam cardul la mine, nu imi puneam problema ca n-am bani sa platesc.
Insa, spre surprinderea mea, primul POS a cedat.
Gagica din benzinarie mi-a spus ca nu e nici o problema, ca mergem la cealalta casa.
Aici aceiasi problema, a murit POS-ul.
Deja gagica se impacienta, ca nu mai stia ce sa faca.
Pana la urma, i-am spus eu ca-i las cei 50 de lei, buletinul si talonul si ca ma duc pana in Bucuresti la primul bancomat si scot bani.
Dupa ce s-a gandit putin, mi-a spus ca asa e cel mai bine si mi-a dat talonul inapoi, in caz ca ma opreste politia, (dupa cum mi-a spus).
M-am dus la bancomat, am scos bani, m-am intors si i-am dat diferenta de 18 lei.
Gagica a parut foarte suprinsa ca m-am intors si mi-a multumit foarte mult pentru asta.
Eu am fost foarte mirat de afirmatia ei, insa ea mi-a spus ca imi aduce din spate o cutie plina de buletine ale clientilor care nu s-au mai intors dupa ce au alimentat si au incercat sa plateasca cu carduri pe care nu aveau bani.

Intr-un final am ajuns in curtea prietenilor unde tin motocicleta si aici, de ce imi fusese frica nu scapasem: doua dintre cele 4 sticle de braga erau sparte si toata cutia plina de lichidul vascos si lipicios.
Noroc ca prietenii mei au furtun in curte iar cutia este de plastic si se scoate foarte usor.




28 Oct 2010, 14:34:
Duminica 24.10.2010
Bucuresti - Targoviste - Sinaia - Campina - Ploiesti - Bucuresti

De data asta mai scurt.
Am plecat pe la ora 12.00 din Bucuresti, sa fie mai cald.
Am fost insotit de prietenul cu care merg de obiecei si de alt prieten, care a venit cu masina.
Avea omu' chef sa conduca, n-a avut nici o problema sa ne insoteasca.
Nici noi.
Pana la Targoviste nimic deosebit, doar pauza la benzinaria Mol.
Plus o gagica inalta, slaba si foarte frumoasa, care era pasager pe o Honda Hornet parca.
Motocicleta n-am retinut-o prea bine, insa am retinut-o pe gagica care s-a dat frumos jos de pe motocicleta, cu o miscare ampla a piciorului stang peste cutia din spatele motocicletei.

Din Targoviste, drumul bun pana in pas, parca cota 1000 se numeste.
Prin Moroeni, n-a dat nimeni cu pietre in noi, iar pana in pas, pe langa drumul virajt, m-am mai bucurat de frumusetea padurii, data de culorile toamnei.

In pas, ne-am oprit pentru masa.
Am stat vreo 2 ore pe aici, la o masa la soare, iar mancarea chiar a fost buna.

Dupa masa, deja era ora 17.00 am luat-o spre casa.
Ne-am mai bucurat putin de drumul virjat pana la Sinaia, dupa care am intrat in aglomeratia de masina care mergea spre Bucuresti.
Pe bucata Sinaia - Comarnic exisa un fel de banda de siguranta a drumului, mai ingusta decat cea de pe autostrada, insa perfecta sa mergi cu motocicleta pe ea ca sa depasesti coloana de masina care mai mult statea.

Comarnic - Campina - Ploiesti (inclusiv centura) fara probleme.

Ploiesti - Bucuresti, aglomeratie mare pe drum, practic era o coloana mare de masini care se intindea din Ploiesti pana in Bucuresti.
N-au fost probleme, dar putin obositor sa mergi numai printre masini.
Cred ca mai bine veneam pe la Buftea.

Una peste alta, a fost o plimbare placuta pentru o zi frumoasa de duminica.

This post has been edited by gibonu: 28 Oct 2010, 12:34

Duminica, 31.10.2010

Am plecat pe la ora 11.00 din Bucuresti.
Echipa: colegul cu V-Storm, prietenul cu BMW si alt prieten care ne-a insotit cu masina.
Directia: bacul de la Calarsi, urmand ca odata trecuta Dunarea, sa ne decidem pe unde ne intoarceam.
Pe bucata de 60 km pe A2, pana la iesirea spre Calarasi, nimic deosebit, putin plictistor chiar.
La iesirea de pe A2, prietenul cu BMW s-a intors la Bucuresti pe motiv de inghet si usoara durere de spate, care se putea accentua.

Am continuat alegarea doar cu colegul cu V-Storm spre bac.
Imediat cum am iesit de pe A2 mi s-a aprins becul de la benzina.
In inteligenta mea, am uitat ca si cu o duminca in urma facusem o tura.
Eu credeam ca ultima alimentare o facusem sambata anteriora in Jilava.
Se mai intampla.
N-a fost nici o problema, am ajuns pana la Lukoil-ul care este cu vreo 10 km inainte de Calarasi si am facut plinul acolo.
La casa, doamna benzinareasa mi-a spus ceva de genul "A dat putin soarele si imediat ati iesit la plimbare"
I-am raspuns ca mai profitam si noi, cat putem de zilele cu soare care au mai ramas.

La bac, spectacol in toata regula.
Un autobuz, incarcat pana la refuz cu bagaje, ramase cu partea din spate blocat in bac.
01.JPG ( Size: 430.5k ) Number of downloads: 176


Dupa certuri si injuraturi intre soferul autobuzului si deserventii bacului, in juma de ora s-a rezolvat problema si autobuzul a coborat intreg.

Ne-am hotarat sa ne intoarcem pe la Ostrov-Baneasa-Ion Corvin-Cernavoda.
Cealata optiune era prin Bulgaria, Silistra-Ruse-Bucuresti, dar am lasat-o pentru alta data.

Intre Ostrov si Ion Corvin, drumul este acceptabil.
Alterneza bucati de piatra cubica si bucati asflatate.
Desi pare asfaltat recent, drumul este cam valurit.
Peisajul in schimb compenseaza calitatea drumului, cu niste privelisti frumoase ale Dunarii, vazute de sus.

Ion Corvin - Cernavoda, il mai facusem odata, prin primavara.
Aici drumul este chiar bun, peisajul se schimba putin, in sensul ca se merge destul de mult chiar pe malul Dunarii.

Pauza pe marginea drumului.
02.JPG ( Size: 762.66k ) Number of downloads: 199


Una peste alta, bucata Ostrov - Cernavoda chiar merita facuta, mai ales cu motocicleta, drumul fiind destul de virajat, iar peisajul interesant, fara a fi spectaculos.

De la Cernavoda, direct acasa, pe A2, doar cu o scurta oprire la Rompetrol-ul de la intrarea dinspre Fetesti, pentru un sandwich si o cola.

Pana in Bucuresti nimic deosebit, doar ca mi-au inghetat testicolele (ca sa vorbesc elegant), incat a trebuit sa ma opresc intr-o parcare, la vreo 30 km de Bucuresti.
Colegul mea a inghetat mai rau, n-a mai stat cu mine in parcare, ci a taiat-o direct spre casa.

Se pare ca asta a fost ultima tura mai lunga pe anul asta.
Daca va mai fi soare si peste 10 grade afara, mai ies la plimbare, dar numai ture scurte, pe la pranz, ca altfel nu mai tine.

This post has been edited by gibonu: 1 Nov 2010, 14:22

In august, cand am facut tura din RO-SRB-BG, intre Baia de Arama si Baile Herculane, datorita calitatii deosebite a drumului din judetul Gorj, am reusit sa pierd capacul din spatele seii.
Capacul sub care se afla manerul de care se trage ca sa dai la o parte saua.
Mai pe scurt, ceea ce se vede in poza de mai jos:
01.JPG ( Size: 289.84k ) Number of downloads: 197


Avand in vedere situatie creata, oricand putea cineva sa-mi faca o gluma buna si sa ma lase fara sa.

Una peste alta, m-am invrednicit sa rezolv problema.
Prima data am luat capacul propriu zis.
Am dat comanda la BMW in Pipera si intr-o saptamana a venit marfa (108 lei).
Nu eram sigur ca se potriveste datorita combinatie facute pentru prinderea cutiei, insa a mers fara probleme.

Dupa capac, am zis sa fac treba pana la capat si sa-i cumpar si butucul de inchidere, pe care nu l-am avut pe capacul pierdut.

Tot la BMW in Pipera.
Initial mi-au spus oamenii de acolo ca butucul costa 189 lei si inainte de a-l comanda, sa le aduc cheia de contact, sa-l comande exact pentru modelul cheii.
Seria de sasiu cica nu ajuta in situatia asta.

Insa, la un moment dat, unul dintre cei de acolo mi-a spus ca are alta idee, si dupa ce a stat si a butonat vreo 15 min. in calculator a venit cu alta varianta: comandarea unui kit de reparatie pentru butuc, care in loc de 189 lei costa 109 lei.
Am mers pe varianta asta si ieri am rezolvat problema.

Kit-ul de repatatie pentru butuc = un butuc chior, cateii (niste bucati mici de tabla) care se muleaza dupa cheie si niste arcuri minuscule.
A venit un mecanic direct in showroom si pe un colt de birou a rezolvat problema.
Adica a bagat unul care unul cateii in butuc, apoi arcul, de fiecare data scotand cheie.
Foarte tare mi s-a parut faptul ca acei catei sunt numerotati.
Mi s-a parut a fi o treaba destul de migaloasa si la final am vrut sa-i las de-o bere pentru ajutor, insa omul m-a refuzat categoric.

Asadar, una peste alta, am rezolvat si problema cu capacul si sistemul de inchidere.
In plus, oamenii de la BMW din Pipera mi s-au parut a fi super de treba prin ajutorul pe care mi l-au acordat.
Ca am facut o economie de 80 de lei este important, insa mai important mi se pare faptul ca ei m-au ajutat sa fac economia asta, desi imi puteau spune de la inceput ca un alt butuc este singura solutie.

Duminica, 07.11.2010

Insotit de un prieten care a venit cu masina am facut o plimbare scurta pana la Comana, sa vedem si noi despre ce e vorba pe acolo.
Am ajuns, ne-am plimbat putin prin padure (el cu masina, eu cu moto) si cam asta a fost.

Un sandwich la OMV-ul din 1 Decembrie si inapoi acasa.

Avand in vedere vremea frumoasa de duminica, cred ca se putea si o tura mai lunga, dar a fost buna si asta.

Final de sezon.
Desi pentru mine sezonul propriu-zis s-a terminat undeva pe la jumatate lui noiembrie, abia sambata (11.12.) am reusit sa bag motocicleta la iernat.
Datorita bunavointei unor prieteni, iarna asta motocicleta nu va mai sta afara ci intr-o hala mai mica, la adapost de intemperii.
Bateria, dupa ce am scos-o de pe motocicleta am reusit sa o si scap pe jos, noroc ca nu s-a spart.

Un bilant al sezonului 2010.
Aproximativ 11.500 km.
Cu doua luni de pauza totala (iunie si septembrie) in care m-am ocupat doar de bicicleta, nici n-am miscat motocicleta din loc.
Spun aproximativ deoarece, la tura din toamna din Turcia, la un moment dat nu a mai functionat senzorul de ABS si, pe langa ABS, nu au mai functionat vitezometrul si kilimetrajul.
Cifrele exacte ar fi 52.995 (cat are acum) – 41.600 (cat avea in martie cand a inceput sezonul).

E mult sau putin chiar nu conteaza.
Ceea ce intr-adevar conteaza este ca nu am cazut
Si ca motocicleta a mers perfect, singura exceptie fiind senzorul de la ABS despre care am vorbit mai sus, dar nici asta nu a fost o problema prea mare.

In rest, nu pot sa spun decat ca a fost un sezon perfect, plin de satisfactii si vise implinite.
Primul Istanbul, primul Transfagarasan, prima Clisura pe malul sarbesc.
Ture care cu cativa ani in urma pareau doar niste vise foarte indepartate.
Ture care sezonul asta au devenit realitate.
Ture din care raman cu amintirea satisfactiei pe care am avut-o pe stazile Istanbulului sau cu cea a zambetul de pe buze cu care am parcurs Clisura.
Plus multe alte ture de o zi, pe langa Bucuresti, prin Dobrogea sau nordul Bulgariei.

Cu siguranta voi mai ajunge cu motocicleta la Istanbul, pe Transfagarasan sau pe Clisura, insa nu va mai fi ca prima data, nu va mai exista aceea magie a descoperirii.

Vise pentru 2011.
Macedonia (Skopije) si sudul Serbiei in mai.
Doua insule grecesti si jumate din coasta vestica a Turciei in octombrie.
Dar mai e mult pana atunci.

S-auzim de bine.

Nu s-auzim, ci SĂ NE FIE bine!

Felicitări pt. ambiţie şi realizări şi la cât mai multe, bune, de acum înainte!

@ VyRuZ

Multumesc.
Asa sa fie.

Duminica 03.04.2011.

A inceput un nou sezon.

Uleiul era schimbat din octombrie anul trecut, bateria am mai pus-o pe redresor in iarna iar sptamana trecuta am facut RCA-ul la motocicleta (311 lei - 6 luni)
Asa ca ieri am iesit pentru prima data in 2011.
Impreuna cu un prieten cu un Suzuki V-Storm (650 cmc) ne-am dus pana la circuitul de motocross de la Ciolpani.
Nu ca se ne dam noi, ci sa vedem cum se da un alt prieten cu o Honda de 250 cmc, neinmatriculabila.
N-am vazut nimic, deoarece cand am ajuns noi acolo Honda se defectase, pierdea ulei, asa ca a trebuit sa plece acasa pe platforma cu care venise.
Oricum, interesant la circuitul de la Ciolpani avand in vedere ca am fost prima data acolo.

De la Ciolpani am continuat alergare spre Ploiesti.
Inainte de Ploiesti am oprit la un Petrom pe DN1 sa fac plinul.
Aveam la mine doar 50 lei cash, sperand ca pot plati cu cardul la Petrom.
Aici insa, omu' de la casa m-a rugat frumos sa platesc cash, deoarece colega lui nu stiu ce facuse si defectase sistemul de plata cu cardul.

I-am dat omului toti banii cash pe care ii aveam si am continuat alergarea spre Buzau - centura Buzaului - Urziceni.

La Urziceni, ne-am oprit vis-a-vis de Petrom-ul de pe DN 2 la masa.
Ciorba de burta sper ca era de anul asta.
A venit foarte fierbinte si fara nici un gust, incat a trebuit sa pun serios otet in ea ca sa capete cat de cat un gust.
Pizza in schimb a fost buna.

Cu burta plina, pe la ora 4 am luat-o spre casa.
Inainte de a pleca, mi-am pus de mine ismenele de lana, avand in vedere ca ieri a fost cam racoare.
Chiar isi fac treba bine ismenele astea, nu mi-au mai inghetat testicolele pe motoreta.

De la Urziceni pana acasa nimic deosebit, chiar mi s-a parut destul de liber drumul.

Una peste alta m-am invartit de vreo 250 km, desi initial vroiam ceva mai scurt, pana in 150 km.

Foarte frumos jurnalul tau. Sincere felicitari pentru curajul de a-ti urma visele, pana la urma vorba ta - cu asta ramanem din viata.

@ flaviuf

Multumesc.
Poate se mai inspira si altii in ceea ce priveste visele.

This post has been edited by gibonu: 7 Apr 2011, 16:01

Ti-am mai zis ca te urasc?
Da! Ti-am mai zis!
Marfa man ce faci tu si cum povestesti! Tine-o tot asa!

@ kum

Multumesc frumos.
N-am niciun gand sa ma las de motocicleta, bicicleta si Banutz (Riesling de Jidvei).

Duminica 10.04.2011

Am iesit singur, la o plimbare scurta.
Bucuresti - Frumusani - Heresti - Hotarele - Greaca - Prundu - Daia - Bucuresti.
N-a fost nimic deosebit, insa campul verde, cerul albastru si copacii infloriti au facut plimbarea mai placuta.
Si cam batea vantul, mai ales pe bucata Daia - Bucuresti (DN 5).

In timpul iernii mi-am luat pompa, leviere si manometru, ca sa fiu cat de cat pregatit in caz de pana.
Mai trebuie sa-mi iau camere sau kit de reparatie (petice) si sa invat sa dau rotile jos.
Ieri, dupa ce m-am intors am reusit sa pun cele doua leviere sub sa, exact langa tursa de scule.
Par sa stea bine acolo, dar vad sigur la urmatoarea iesire.

Vezi ca la moto in general se folosesc 3 leviere pentru dejantare.

@ Doc
Da, ai dreptate.
Insa eu am aflat asta dupa ce mi-am luat levierele.
Voi vedea cum ma descurc in caz de pana.
Problema cea mai mare mi se pare demontarea si montarea rotilor la loc, avand in vedere ca n-am mai facut asta pana acum.

Si te apuci tu in mijlocul campului sa dai jos roata si cauciucul de pe janta?
Are camera sau e tubeles?
Un kit de pana din ala cu butelii de gaz si snur mi se pare cea mai eficienta solutie, desi la tubeless mai mergi zeci de km cu cuiul in roata, destul cat sa ajungi la o vulcanizare.