Outline · [ Standard ] · Linear+ Pentru cei mai "bătrâiori", Cum am supravietuit ???

Tot io sunt. M-am mai gandit un pic. Poate ca nu este doar vesnicul conflict dintre generatii, ci ceva mai mult de atat. Am pomenit de Tofler si mi-am adus aminte de teoria sa. Noi tocmai ce am intrat in societatea celui de-al treila val (era informationala de care v-am zis). Asta schimba fundamental societatea in care traim in toate aspectele sale, inclusiv modul in care ne traim copilaria. Noi in schimb, cei ce am postat pe topicul asta, suntem printre ultimii care ne-am trait o copilarie tip Al doilea val, adica era industriala. E normal sa ni se para complet bulversant ce fac copiii de azi, cei nascuti intr-o altfel de era. La fel cum bulversant i se parea unuia dintr-o societate tip Primul Val, cea agrara, ce faceam noi. Va imaginati ca un taran agricultor, nascut, crescut si trait toata viata la tara, la munca campului, nu prea intelegea cum puteam noi sa ne petrecem copilaria asa cum o faceam. De ce mergem la cresa sau la gradinita, de ce stam si batem mingea in fata blocului, cu cheia la gat, in timp ce parintii nostri sunt la munca in fabrici si uzine. Ca ce copilarie poate fi aia in care stai si citesti in loc sa te duci cu animalele la pascut, sa ajuti la munca campului. Cum poti sa copilaresti fara sa mergi descult prin glod, fara sa dormi pe soba, etc. Si e normal pana la urma sa fie mirat, copiii pe care ii vedea el la oras faceau lucruri complet diferite de ceea ce stia el ca trebuie sa faca un copil. Daca il intrebai daca e rau ce se intampla, cu siguranta ar fi zis ca da. E, cam asa ceva patim si noi acum. Ce se intampla azi nu mai are legatura cu ce eram noi obisnuiti. Si timpurile alea nu se vor mai intoarce. Starea aceasta va ramane asa si va fi ceva normal pana la urmatorul Val, al patrulea, care probabil va fi peste vreo 50 de ani (asta sustine Tofler). Atunci iarasi lumea va cunoaste schimbari radicale, si ultimele generatii ale celui de-al treilea val se vor uita mirati la copiii noii ere, neintelegand cum isi pot trai copilaria in halul ala. Iarasi zic, nici de teoria asta nu-s convins ca e valida. Dar e si asta o posibilitate. Io am mintea deschisa.

Tot io sunt. M-am mai gandit un pic.
Poate ca nu este doar vesnicul conflict dintre generatii, ci ceva mai mult de atat. Am pomenit de Tofler si mi-am adus aminte de teoria sa. Noi tocmai ce am intrat in societatea celui de-al treila val (era informationala de care v-am zis). Asta schimba fundamental societatea in care traim in toate aspectele sale, inclusiv modul in care ne traim copilaria. Noi in schimb, cei ce am postat pe topicul asta, suntem printre ultimii care ne-am trait o copilarie tip Al doilea val, adica era industriala. E normal sa ni se para complet bulversant ce fac copiii de azi, cei nascuti intr-o altfel de era. La fel cum bulversant i se parea unuia dintr-o societate tip Primul Val, cea agrara, ce faceam noi. Va imaginati ca un taran agricultor, nascut, crescut si trait toata viata la tara, la munca campului, nu prea intelegea cum puteam noi sa ne petrecem copilaria asa cum o faceam. De ce mergem la cresa sau la gradinita, de ce stam si batem mingea in fata blocului, cu cheia la gat, in timp ce parintii nostri sunt la munca in fabrici si uzine. Ca ce copilarie poate fi aia in care stai si citesti in loc sa te duci cu animalele la pascut, sa ajuti la munca campului. Cum poti sa copilaresti fara sa mergi descult prin glod, fara sa dormi pe soba, etc. Si e normal pana la urma sa fie mirat, copiii pe care ii vedea el la oras faceau lucruri complet diferite de ceea ce stia el ca trebuie sa faca un copil. Daca il intrebai daca e rau ce se intampla, cu siguranta ar fi zis ca da.
E, cam asa ceva patim si noi acum. Ce se intampla azi nu mai are legatura cu ce eram noi obisnuiti. Si timpurile alea nu se vor mai intoarce. Starea aceasta va ramane asa si va fi ceva normal pana la urmatorul Val, al patrulea, care probabil va fi peste vreo 50 de ani (asta sustine Tofler). Atunci iarasi lumea va cunoaste schimbari radicale, si ultimele generatii ale celui de-al treilea val se vor uita mirati la copiii noii ere, neintelegand cum isi pot trai copilaria in halul ala.
Iarasi zic, nici de teoria asta nu-s convins ca e valida. Dar e si asta o posibilitate. Io am mintea deschisa.

Jumatate din colegii mui pana in 89 erau semianalfabeti.
Acuma jumatea aia este plecata in Italia, sint vamesi sau vand masini.

Ashule, plecaciune !

ashu, de fapt asta era problema... numai ca nu-mi dadeam seama...

Io unu' sunt pentru gasirea fericirii durabile. Nu stiu inca daca societatea ultra-informationala duce la o fericire durabila. Cele precedente nu au dus. Macar sa duca mai aproape...

Deocamdata stau si mananc seminte pe mal si ma uit la viata cum curge.... Aiurea, as vrea eu!!!

Inca o amintire draga: derdelusul pe care ne dadeam iarna, care ni se parea imens. Si de dadeam pe gheata, apoi cu skate-board-ul.... ooof....

Am fost pe langa blocul copilariei deunazi, cautand un loc de parcare. Haha, masina abia daca imi incapea pe derdelusul ala....

Io unu' sunt pentru gasirea fericirii durabile. Nu stiu inca daca societatea ultra-informationala duce la o fericire durabila. Cele precedente nu au dus. Macar sa duca mai aproape...

Nimeni nu cred ca stie asta. Probabil ca nu. Insa poate e doar o etapa, necesara, care ne duce mai aproape, asa cum spui tu.
Cum vad EU lucrurile: Dupa aceasta etapa, care va tine cateva zeci de ani, se va trece la o era a geneticii, posibila datorita calculatoarelor incredibil de puternice si a nanotehnologiei. Perioada asta va duce apoi la posibilitatea unor zboruri cosmice de durata foarte mare, prin modificarea organismului spre a face fata la asa ceva, si la colonizarea unor alte lumi cu mediu improriu de trai pentru om, asa cum este el acum. Dupa asta, Dumnezeu cu mila.... Nu stiu cat din toate astea o sa ajungem sa vedem. Sper cat mai mult. Cert e ca omenirea nu sta pe loc, si daca era agrara a tinut miii de ani, cea industriala cateva sute, acum vom trece prin etape de dezvoltare din ce in ce mai scurte. Totul e sa nu facem vreo boacana pe drum.

Nu stiu cat din toate astea o sa ajungem sa vedem. Sper cat mai mult.

daca te referi la noi, membrii DaciaClub... nu prea multe. cucerirea spatiului va avea loc, dar din pacate nici nepotii nostri nu prea cred ca or s-o prinda. cel mai rapid motor la ora actuala este cel cu ioni, implementat pe sonda Deep Space 1, care a atins ~150.000 kilometri/ora (deci 41,6 km./sec). cea mai apropiata stea e Proxima Centauri la 4 ani lumina. Deci la 300.000 km/secunda ne-ar lua 4 ani sa o atingem. Un calcul simplu, arata ca la cei 41,6km/s actuali ne-ar lua de vreo 7000 de ori mai mult, adica peste 25 de mii de ani!. si proxima centauri NU are planete. distanta pana la primul sistem colonizabil sau in care avem sansa sa-l intalnim pe ET este muuuuuult mai mare. Viteza luminii nu o vom atinge cel putin in urmatoarele 2 milenii zic eu.

daca te referi la rasa umana in ansamblu... da, avem toate sansele. soarele cica ne mai tine cateva miliarde de ani. daca nu ne calca extraterestrii, nu ne loveste vreun meteorit si reusim cumva sa nu ne autodistrugem cu manutele proprii, sunt absolut convins ca stra-stra.....stranepotii nostri vor face star trek sa devina realitate. pacat ca noi n-o sa mai fim acolo sa vedem.

Ma refeream la noi. Si te-ai dus prea departe. Nu trebuie sa ajungem la stele, in prima faza putem coloniza Luna si Marte.

In sfarsit, sa revenim la oile noastre. Cred ca are si MAS dreptatea lui, numa ca a cam amestecat rau lucrurile. Mai exact la ce ma refer: la copiii de azi sunt doua chestii care se manifesta, fiecare din cauze diferite. Faptul ca stau toata ziua la computer, consola, mobile, net, etc. tine de ce am zis mai sus, era informationala in care a intrat omenirea, si nu ne putem impotrivi. Pe de alta parte gasim si niste caracteristici care nu au legatura cu asta, ci mai degraba cu regimul politic, asa cum zicea MAS (dar nu la modul in care vede el treaba asta). Superficialitatea pe care o vedem la unii copiii, preocuparile astea cretine catre monden, trendi, cool a aparut ca urmare a iesirii noastre de sub dictatura. Astia sunt practic prima generatie nascuta intr-o lume libera, dupa 50 de ani de trait intr-o societate inchisa. Si e normal sa apara anomaliile astea. Tine un om 50 de ani in parnaie si apoi da-i drumul pe strada, sa vezi ca e pierdut la inceput, nu stie ce sa faca cu libertatea sa. Asa a fost si societatea romaneasca, si parintii lor. Si de vina nu-i nici iliescu, nici nimeni, era normal ca societatea sa treaca prin tot felul de anomalii, pana se stabilizeaza si oamenii invata sa traisca liberi, inclusiv sa-si creasca copiii intr-o societate libera. Eu cred ca din punctul asta de vedere, copiii de peste 10-15 ani or sa arate diferit.

Pe langa toate cele care au fost spuse cred ca mai intervine un aspect care, trebuie sa o recunoastem, nu prea suntem interesati sa il luam in calcul (noi astia mai "bătrâiori") si anume ca incercam sa ramanem copii cat mai mult posibil iar acum, la maturitate, incercam sa realizam asta prin copii nostrii.

Incercam sa ne retraim copilaria, traind impreuna cu ei, copilaria lor.

Problema intervine atunci cand constatam ca de fapt nu recunoastem mai nimic din copilaria noastra si atunci suntem dezamagiti! Si incercam sa ne demonstram (habar n'am de ce) ca ceea ce am trait noi este mai "frumos si sanatos".

Parerea mea este ca nu trebuie sa ne privim dezamagiti copii ci sa incercam noi sa ajungem la nivelul lor!

Incercam sa ne retraim copilaria, traind impreuna cu ei, copilaria lor.

Mda ... problema este ca, din pacate, dorim ca ei sa traiasca copilaria noastra, care, oricum ar fi fost ea, noi ne-o amintim intotdeauna frumoasa, irepetabila ...
Asa ajungem chiar sa le sugeram, cateodata, cum sa se joace, ca odata cu ei sa o traim inca o odata, chiar mai frumos.
Este clar ca foarte putini copii se mai joaca in stilul in care ma jucam eu cu prietenii mei in clasa I-a in 1974 in Parcul Obor, dar vreau sa cred ca multi dintre pustii de astazi au aceelasi idei chiar daca le transpun direct pe PC.
Memoria umana este selectiva si de aceea multi dintre noi isi aduc aminte numai de clipele frumoase ale copilariei, scolii, liceului din armata sau facultate, de aceea apar aici numai amintirile placute dar puteti fi sigiri ca cele neplacute ar umple cel putin de 2 ori atatea pagini ... a fost foarte greu in acele vremuri si poate de aceea cand ne aducem aminte de cate o patanie suntem foarte mandrii de ea.
Este mai bine acum ??? Parerile vor fi mereu impartite, dar este clar ca lor le place si sunt mai mult ca sigur peste inca 10 ani vor scrie si ei intr-un topic asemanator, razand de modul in care foloseau ei de exemplu tastatura sau mouse-ul si nu comanda vocala ...
Evolutia nu poate fi oprita dar eu unul nu vreau si nu pot sa uit nici o clipa din trecut si din pacate acum am inceput sa imi aduc aminte si de cele neplacute asa incat inchei aici ...

Eu cred ca din punctul asta de vedere, copiii de peste 10-15 ani or sa arate diferit.

Eu cred ca multi din cei ce se vor nimeri a-si trai copilaria/adolescenta prin 2015-2020 (si nu numai in Romania) vor fi supraponderali, mult mai multi decat acum (alimentatie semi-sintetica, modificata genetic), mai multi ca acum vor purta ochelari pentru diverse deficiente de vedere (monitoarele NU fac bine la ochi nici macar la adulti), vor dormi mai agitat, somn fara vise (nimeni nu le va citi/spune, vreodata, seara, inainte de a adormi, o poveste frumoasa si senina cu feti frumosi si ilene cosanzene), cu un vocabular sarac, incapabili de a construi fraze cu o structura mai complexa, voce fada, fara inflexiuni (jocurile pe calculator taie pofta de a mai deschide o carte), mai inchisi in sine, mai reci, se vor simti mai singuri ca niciodata desi isi vor fi tot timpul "conectati" (comunicarea in spatiul virtual inhiba emotiile, induce doar iluzia socializarii - una falsa, impersonala, anonima).

Chiar acu ma duc sa-l scot pe junior la o plimbare lunga, sa-i citesc fro tona de povesti si sa incerc sa-l fac sa se uite si prin cartile pe care le are... Iar cu calculatorul deja are prohibitie!
Ceea ce intuiesc mai sus ma infioara, pe bune, dar pare destul de veridic!!!

This post has been edited by florindu: 7 Oct 2005, 16:26

... Iar cu calculatorul deja are prohibitie!

Nu asta e probema...calculatorul in sine..dar e binevenit un TFT pt ochisorii lui, si o indrumare spre "lasat de joace" si pus pe treaba...nu-i strica sa invete de pe acum ceva ce oricum va fi nevoit priceapa mai tarziu

nu-i strica sa invete de pe acum ceva ce oricum va fi nevoit priceapa mai tarziu 

De unde stii tu? Poate vrea sa-l faca sportiv sau muncitor in uzina. Din moment ce i-a impus prohibitie totala la calculator, probabil munca intelectuala nu e foarte apreciata in familie. Nu-i nici o problema, oricand vor trebui sa existe si cativa muncitori cu carca.

Am un prieten al carui pusti, in varsta de 5 ani, are program de joaca la calculator, cu ora fixa si durata determinata. Si asta dupa ce copilul ajunsese sa aiba un somn agitat si destule probleme din cauza jocurilor. Acum joaca Diablo 2, Heroes III si IV. A incercat si Jagged Alliance 2, dar, pentru ca nu a prea inteles cum se joaca, a renuntat.

Cat a fost in vacanta, s-a plicitisit foarte mult. Abia astepta sa inceapa gradinita, sa se intalneasca cu ai sai colegi de grupa.

TFT-ul deja il are, special pentru el, iar partea cu intelectualitatea de la ashu ma fac ca nu o pricep si o iau de gluma...
Iar daca stau sa pun in balanta intelectualul subtire, palid, trait printre carti, foarte informat, cu muncitorul solid, ars de soare pe bicepsul tatuat, cu mintea limpede (si...deci, fericit) nu prea stiu cum sa aleg.

La nici 5 ani, juniorul isi descarca jocurile favorite din cartoonnetwok.com, iar asta inseamna mai mult decat joaca pur-si-simplu.
Deja descopar multe abilitati interesante, determinate de jocuri, pe care le foloseste: atentie distributiva, rationament, coordonare foarte buna a miscarilor, rabdare.
Singurul lucru asupra caruia intervin e tipul de joc. Atunci cand descoperise Medal of honor, a devenit foarte violent, totul trebuia impuscat, soldatii erau eroii lui.
Dupa ce l-am sters, a durat destul de mult pana a uitat de el. Noroc cu Harry Potter 3, ale carui aventuri cred ca le viseaza si noaptea.

Prohibitia privea doar exploatarea vremii foarte bune, in sensul de a-si petrece timpul mai mult afara, la joaca, decat in casa.

Si daca tot vorbeam de vremuri... parca de gripa pasareasca nu s-a auzit prin copilaria noastra, sau ma insel?

This post has been edited by florindu: 10 Oct 2005, 13:34

Nu. Nu s-a auzit. In copilaria noasttra se auzise de radiatiile de Cernobal!

Cand zici ca are prohibitie, eu inteleg interdictie totala. Cel putin asta e sensul cuvantului din cate stiu eu. A, ca ii stabilesti un program echilibrat, ca vrei sa variezi joaca la calculator cu iesirile afara, la aer, asta e cu totul altceva fata de ce ai zis initial, si cu asta sunt total de acord.

PS. Prefer oricand un intelectual astenic unui gunoier pleznind de sanatate. Fiecare cu preferintele sale.
PPS. Treaba cu gripa aviara chiar nu are nici o legatura cu discutia noastra, si in mod cert nu a aparut de la jocurile pe calculator. Virusii calculatoarelor sunt altceva, si nu se iau la om!!!! In evul mediu a existat o molima care a rapus jumatate din populatia europei, si nici aia nu avea legatura cu calculatoarele!

ashule, da' stai sa vezi gunoierii astenici....

PPS. Treaba cu gripa aviara chiar nu are nici o legatura cu discutia noastra, si in mod cert nu a aparut de la jocurile pe calculator. Virusii calculatoarelor sunt altceva, si nu se iau la om!!!! In evul mediu a existat o molima care a rapus jumatate din populatia europei, si nici aia nu avea legatura cu calculatoarele!

Pai tocmai ca are legatura... "cum am supravietuit"!


Iar prohibitia: PROHIBÍŢIE s. interdicţie, interzicere, prohibire, (livr.) excluziune, (pop.) opreală, oprelişte, (înv.) oprire (turcism înv.) iasac. (~ consumului de alcool.)

Radem, glumim, ne amintim de traznaile pe care le faceam, dar am ajuns la un punct al discutiei unde, zic eu, dupa mintea mea aia proasta, ar fi cazul sa zabovim ceva mai mult: viitorul copiilor nostri (actuali sau viitori). Ce si cum ar trebui sa facem astfel incat, societatea informatizata sa nu-i alieneze? Vrem sa ajungem sa avem si noi, ca japonezii, fanatici care se inchid in camerele lor, dependenti de computere si internet?

Citind cele de pe aici mi s-a facut o pofta nebuna de a citi o carte... asa ca in copilarie: pe nerasuflate. Cred ca dau o raita prin librarie azi. Ma gasiti diseara, la ghena, citind la lumina lanternei si saptamana viitoare la "Iarta-ma" si la "Din dragoste"!

Florindu, ce ai domnule? Acuma incerci sa-mi explici ca atunci cand zici prohibitie tu de fapt ai in minte un program echilibrat de joaca la calculator? Ca nu stiu cui i-a sunat asa. Si nici nu vad unde iti da tie dreptate DEXu, chiar si cu sensul "turcist" al cuvantului. Hai s-o lasam balta, daca ai o semantica paralela a cuvintelor din limba romana, sa fii sanatos.

Eu tot nu inteleg legatura cu gripa aviara, cand te intrebi cum am supravietuit. Intrebarea asta o pui de obicei in contextul existentei unor pericole, nu a absentei lor.

Florindu, ce ai domnule?
Hai s-o lasam balta, daca ai o semantica paralela a cuvintelor din limba romana, sa fii sanatos.

Nu sesizez ca in definitia prohibitiei sa apara undeva sensul de TOTALA interdictie.

Iar despre iminenta unui pericol (chiar si de gripa aviara) nu cred ca ne putem noi da cu parerea.

deci arata ca si cum in Quake 3 ar fi aparut de dupa colt Duffy Duck scuipand seminte. eu nu mai pricep nimic.

atata lucru pot sa zic si eu, prohibitie e interdictie totala, a se vedea istoria cuvantului, cu prohibitia americana, samd.

Iar gripa aviara sa ma bata Dumnezeu daca inteleg incotro bate si ce legatura are...

Ashule, iar incepi? Lasa omu' in pace, ce-ai cu el?

Gata, piua, stop joc, deja s-a rupt in doua firul logic al conversatiei.

Dar de jocul acela numit "Ali", la noi, la care luai si dadei picioare in fesieri, va mai aduceti aminte? Eu mi-am spart ochelarii la un joc din asta!

Sau "biza", jucata in autobuzul care ne ducea si ne aducea de la cules de struguri, in practica (tot e vremea strugurilor)...

Noi jucam baza cu piciorul....

Am incercat si varianta cu piciorul. In autobuz... era dementiala! Ca zbura ala.... Uneori, se descaltau si loveau cu talpa adidasilor peste mana. Si ustura....

This post has been edited by Mache: 10 Oct 2005, 14:57

Aseara am fost ceva mai atent la zarva copiilor care se joaca in parculetul din fata blocului, si ghici ce am auzit?
" An, tan, te
Dize, mane, pe
Dize, mane, compane
An, tan, te"
Jucau ascunsa si numarau la fel ca noi acum 20 de ani.

Eu am contribuit la educatia unui pusti cu poezioara despre pestele ala mic, din oceanu' Pacific!