De pe FB, un fragment:
Dragă Ana, în 2016 am primit la MFE cereri de informații publice din partea ta și a altor ziariști. Toate acestea veneau cu răspunsul la ministru, pentru semnătură. Și cam toate veneau cu răspunsuri seci mai degrabă negative, iar eu le dădeam înapoi cu ordin să ți se ofere informațiile. După vreo câteva ture de ping pong din acesta, mi s-a părut absurd și câtă muncă era consumată ca să nu ți se răspundă, și cât de birocratic era totul.
Așa că am organizat consultări cu ziariști de investigații - ai fost parte la toate - și cu organizații de presă unde am discutat modalitățile de a publica toată arhiva SMIS existentă la acel moment.
Unii dintre cei prezenți, juriști din societatea civilă, au ridicat problema protecției datelor cu caracter personal. Această problemă a fost ridicată constant și de departamentul juridic din MFE. A trebuit să mă lupt cu ei (și asta o știi), dar am făcut-o, am publicat arhiva.
Împreună cu echipa de la MFE, Barna inclus, am publicat pentru prima dată în România absolut toată arhiva electronică. Toată. Ce insinuezi tu în întrebare este nedemn de ce am făcut atunci.
Îți reamintesc ce declaram atunci: “În total este vorba despre 16.056 contracte de finanțare și 151.348 contracte de achiziție din fonduri europene. Dacă această chestie era scăpată fără intenție s-ar fi numit MFEleaks. Dar cum o facem de bunăvoie, se numește un pas fără precedent spre transparență din partea unui guvern care e altfel decât cele de până acum: publicăm arhiva electronică a proiectelor europene (...). A durat ceva până să găsim soluția tehnică, inclusiv cea de anonimizare a datelor persoanelor fizice implicate în achiziții.”
Sursa, aici:
http://bit.ly/36CiNZOAșa cum am zis în 2016 (vezi mai sus) și cum știi foarte bine încă din 2016, după aceste consultări și multe analize legale, oamenii din minister au anonimizat CNP, adrese si nume de PFA. Cred că interesul public a fost servit prin publicarea datelor și am găsit o balanță potrivită între transparență și protecția datelor personale. Și ca să fiu explicit: publicarea și anonimizarea s-a făcut pentru toate contractele existente."
Si in postarea de ieri - care e treaba cu anonimizarea:
"Am povestit ieri despre procesul de transparentizare a arhivei fondurilor europene prin care am publicat toata baza de date a fondurilor europene, din proprie inițiativă:
http://bit.ly/2NPZunnCe am publicat? Absolut tot ce era în baza de date SMIS (cu CNP, nume PFA și adrese anonimizate). Absolut tot. Dacă Mungiu sau Mike au dovezi că nu am publicat tot ce era acolo, atunci aștept aceste dovezi și le mănânc, live pe Facebook.
Bon, dar cică lipsesc nume de contractori din contractele firmei lui Dan. Văleu.
Asta e o manipulare de două ori:
1. Nu lipsesc nume de contractori din simplul motiv că… nu există contract (voi explica ce e cu dummies) sau nu există un contract specific pentru acel proiect).
2. Situația asta nu e doar în cazul firmei lui Dan, ci este universal valabilă pentru toată baza de date, deci nici vorbă de favorizare.
Acum, explicația tehnică:
Baza de date care a gestionat fondurile europene a avut niște limitări, ca orice sistem informatic. Una din aceste limitări era faptul că nu se putea înregistra o cheltuială în sistem dacă nu exista un contract de achiziții anterior, unic pentru fiecare proiect.
Așa a fost făcută baza de date, nu de către noi.
Și pare o regulă de bun simț, dar realitatea vieții depășește uneori imaginația celor care fac design de baze de date.
Astfel, nu toate cheltuielile din fonduri europene au fost în mod obligatoriu aferente unui contract de achiziții.
Hai să luăm un exemplu: biletele de tren. Sunt decontabile, dar nu sunt aferente unui contract de achiziții. Alt exemplu, cazările la hotel. Alte exemple sunt contractele de personal sau contabilitate, care se decontau din mai multe proiecte (aceeași firmă de contabilitate pentru toate proiectele, având un singur contract, iar cheltuielile se împărțeau proporțional pe fiecare proiect). Astfel, nefiind contract unic pe proiect cum cerea structura bazei de date, soluția a fost ca pentru decontarea parțială din proiect pentru acea plată să se creeze un titlu de contract.
Scuze dacă m-am complicat. Esența e asta: faci achiziție ca să cumperi bilet de tren? Nu. Bun, dar fără contract nu poți băga în baza de date cheltuiala, deci nu poți deconta.
Ce facem atunci? (repet: nu am avut nicio legătură nici cu construcția bazei de date, nici cu decizia care urmează, așa am găsit situația, o explic).
Pentru toate aceste tipuri de cheltuieli, operatorii Ministerului Fondurilor Europene au trebuit să găsească o soluție de a le introduce în sistem. Așa că au creat câte un contract "dummy" pentru a putea introduce aceste cheltuieli.
Și ca sa nu scrie "dummy", operatorii au scris "furnizor" sau "furnizor servicii".
Acesta a fost cazul ”contractelor” respective. Și a altor 33.000 de ”contracte” (!!!).
Care nu există de fapt, sunt un dummy din baza de date. Articolul de ieri sugerează că acolo unde scrie ”furnizor” dar nu scrie care e acela, se ascunde ceva malign. De fapt, se ”ascunde” CFR pentru biletele de tren, de pildă. A fost o convenție pentru a putea introduce cheltuielile. "