Un articol demential:
Cum să agăți noaptea un polițist
În primul rând, mergi numai la lumină. Pe străzile cele mai luminate. Sub stâlpul de iluminat cu cel mai puternic bec îi găsești. Pe ei. Cei cu capetele sub formă de șapcă. Denumiți generic în continuare, Garcea.
Deci, Garcea stă la lumină. Pentru că le este frică de întuneric și, după cum se pare, Poliția stă prost cu bugetul așa că nu`i dotează cu lanterne. Oricum, e bineștiut că hoții nu operează pe străzi lăturalnice, în întuneric. Nu. Ei sparg mașini în fața Mall`urilor, în fața sediilor de Poliție (a se vedea articolul despre hoții care au furat ușa de la nu știu ce secție de poliție)... Da...
Apoi, după ce`i vezi, trebuie să te asiguri că ești îmbrăcat corespunzător. Gluga și un rucsac îți asigură atenția lor. Indubitabil aceștia se vor sesiza și vor porni în pas vioi spre tine să te întrebe de sănătate. În funcție de cât timp vrei să le acorzi, le poți vorbi în limbaj de cartier sau elegant.
Pentru că se stie că reacționează la orice provocare...
Ce m'a determinat să scriu asta?
Un fapt întâmplat acum trei seri, când, noapte fiind (în jur de ora 12.00), mă întorceam pe jos de la un prieten din zona Țigarete. Mă îndreptam spre gară să iau un taxi spre casă. La vreo 5 metri de stația de taxiuri stăteau la un pahar de vorbă vreo șase Garcea. Și mă remarcă. Bătea vântul, așa că purtam glugă. Aveam destule chestii la mine, așa că aveam rucsac.
Ș'au sesizat ș'au pornit după mine. Pentru că nu'i auzeam că'mi urlau căștile'n urechi ca la nebuni.
Au remarcat faptul că aveam căști, au înțeles de ce nu m'am oprit când a zis unu' dintre ei "Aloooo, domnu'!!!!"
Mi'am scos căștile și hai la discuții.
Le'am arătat buletinul, le'am zis unde stau, cum mă cheamă, mamă, tată etc. Până aici, nimic anormal. Control de rutină.
Anormalul a început atunci când m'au buzunărit ca pe ultimul infractor și când mi'au înșirat conținutul rucsacului în mijlocul străzii.
Atunci a început anormalul.
Au fost foarte surprinși să vadă că aveam acte și facturi la mine pe aproape tot ce aveam în rucsac.
În afară de un singur lucru. Un hard disk.
Cu toate că, chiar cu acte, tot era să am probleme...
Auzi dialog:
"Puteți demonstra că acest aparat foto este al dumneavoastră?", întreabă unul dintre Garcea.
"Da", răspunde subsemnatul.
"Acum?" întreabă iar șăpcăliosul.
"Da", răspunde iar personaju' principal.
"Să văd" spune mirat milițistul.
Îi arăt factura. (Pentru că'mi place să fac poze noaptea. Și port facturile la mine să nu'mi creeze probleme toți... ăia care n'au acțiune și vor să'și facă planul.)
"Păi aparatul ăsta'i cumpărat în decembrie", remarcă apărătorul siguranței mele.
(Analiza în gând pe remarca lui, voi cenzura multe replici.
Și? Dacă'i cumpărat în decembrie nu se pune? N'are valoare sau cum? Trebuie să fiu cu facturile la zi? Trebuie să port la mine doar obiecte cumpărate în ziua respectivă? Cum vine asta?)
"Și?" reușesc să spun, abținându'mă.
"Mda... Dar pe hard disk? Puteți demonstra că'i al dumneavoastră?"
(Altă analiză, tot în gând, tot cenzurată:
Am facturi pentru aparatură și accesorii foto de aproape 20 de milioane, ziare, agende și baterii în rest, și mă întreabă și de factură pe un amărât de hard disk cumpărat cu 3 ani în urmă? Păi, de când moda asta cu facturile? Am un ghiozdan cu obiecte și mă plimb cu el noaptea pentru că am treabă, și'mi trebuie încă o sacoșă cu facturi să demonstrez că's ale mele? În altă ordine de idei, cum aș putea fura un hard disk? Cine se plimbă noaptea cu un hard disk în mână să'i dau eu în cap să i'l iau?)
"Nu, n'am factura pe el", răspund, abținându'mă de la mai multe comentarii, fiind târziu și neavând chef d'un drum la secție.
"Hmmmm" mârâi Garcea și'și mută basca p'o ureche.
Din spatele mașinii, apare alt Garcea. Mai alb. La uniformă. N'am stat să văd ce stele are, că nu mă interesau.
"Pe hard disk n'are factură, ce facem?" îl întreabă primul Garcea pe ăla de abia venise.
Cum vine asta? Cum "Ce faceți"? Mi'l dați, că'i al meu. V'am dat datele, v'am arătat ce am, v'am demonstrat că's ale mele, care'i probabilitatea ca acel hard disk să fie furat când am facturi pe orice altceva? De fapt... Cum să'i întreb de calculat probabilități...? Am tupeul asta?
În fine.
Vine ăla mai înalt în grad. Și mă întreabă despre semnalmentele hard disk'ului. Ce capacitate are, când l'am luat și, mai ales, cât am dat pe el.
Ținând cont că l'am cumpărat acu' 2-3 ani, n'aveam idee cât am dat atunci pe el... Așa c'am zis la mișto, "Două milioane".
"Mult. Foarte mult ai dat pe el. Ai luat țeapă", îmi spune milițistul ăla d'a venit ultimu'.
Hopa. Auzi ce m'am scos. Am toate efectele personale întinse pe trotuar ca la talcioc, și milițistul îmi dă sfaturi hardware. Că se pricepe...
Bună treabă.
A mai aruncat o lanternă în rucsac, s'a văzut c'aveam și niste covrigi.
"Acolo ce'i?"
"Niște covrigi, nici p'ăștia n'am factură..." răspund.
Ei râd. Sau râde, că erau sub 50... Eu nu glumeam...
Nu glumeam pentru că prin spatele meu treceau nestingheriți toți hoții și peștii din gară. Care nu purtau glugă.
Mi se dau toate chestiile înapoi.
Plec.
N'am mai luat taxiul. Am mers pe jos de la Gară până în Tătărași. Doar pe la întuneric. Unde nu era nici un polițai care să mă controleze. Pentru că se tem de întuneric. Poate pentru că în întuneric stau infractorii. Și le'o fi frică.
Hai să facem o chetă, să le luăm niște lanterne.
Nu de alta, dar, părerea mea este că un polițai trebuie să și PREVINĂ o infracțiune, nu doar să caute infractorul după ce infracțiunea a fost comisă.
Și sunt rare infracțiunile pe bulevardele luminate.
Pentru că acolo stă Poliția română.
http://ziuaiasi.ro/articol.php?id=4919