Urcam spre drumul principal si facem dreapta catre Enisala, punctul de interes al calatoriei din aceasta zi. La iesirea din sat, vantul aproape ca ne opreste in loc. Cei mai subtirei o iau inainte, eu raman in urma si pedalez cu maxim zece la ora. Pauze dese, hidratare. Dan si Adi se hotarasc sa scurteze drumul si fac cale-ntoarsa.
Noi mergem inainte. Eu abia ma tarai la deal si cu vantul in fata, plus ca se mai strica si soseaua.
[attachmentid=1627630108]
[attachmentid=1627630109]
Ochesc un drum lateral de pamant si ajung sus. O tai peste asa zisa sosea ca sa merg pe drumul de pamant ce o insoteste pe partea cealalta. Se pare ca am facut o alegere bun, toti ne dam drumul la vale pe drumul cu denivelari mari ce ne aminteste de valurile Razimului. Dupa aceasta creasta, soseaua e proaspat asfaltata. De ce or fi lasat portiunea asta de cativa kilometri neasfaltata, Dumnezeu stie.
Mai pedalam putin si vedem in dreapta cetatea Enisala. Pe indicator scrie Heracleea, de ce, nustiu...
[attachmentid=1627630111]
[attachmentid=1627630112]
[attachmentid=1627630113]
Urcam pe asfaltul proaspat. Rampele sunt accentuate, dar nu ne lasam pana sus.
[attachmentid=1627630114]
[attachmentid=1627630115]
[attachmentid=1627630116]
[attachmentid=1627630117]
Parcam bicicletele si suim treptele pana la intrare, unde ni se permite accesul contra sumei de zece lei. Privelistea in jur e interesanta. Comentam asupra unor virtuale batalii cu tatarii.
[attachmentid=1627630118]
[attachmentid=1627630119]
[attachmentid=1627630120]
[attachmentid=1627630121]
[attachmentid=1627630122]
[attachmentid=1627630123]
[attachmentid=1627630124]
[attachmentid=1627630125]
[attachmentid=1627630126]
[attachmentid=1627630127]
[attachmentid=1627630128]
[attachmentid=1627630129]
[attachmentid=1627630130]
[attachmentid=1627630131]
Iesim si ne lasam purtati la vale de forta gravitationala. Mai ne oprim la iesirea din satul Enisala.
[attachmentid=1627630132]
[attachmentid=1627630133]
Urmeaza urcusuri si coborasuri, iar soarele arde din ce in ce mai tare. Ne indreptam catre Babadag, iar de la intrare pana in capat e tot o panta, pe care unii prind peste saizeci la ora. Eu depasesc un Reno si din fata ma claxoneaza disperat un Peugeot care merge mai incet decat o bicicleta, in loc sa se replieze putin mai pe dreapta. Ne lasam asa, purtati de inclinatia drumului pana cand se intersecteaza cu altul. aici poposim si ne umplem bidoanele, mai luam o inghetata, o ciocolata...
Iesim din oras si intram pe drumul european. Nu se mai simte vantul, ba chiar mergem pe la umbra copacilor de pe margine, apoi printr-o padure, insa dealurile sunt criminale. Singura satisfactie mai e la vale, cand cel mai viteaz dintre noi, si anume, steph prinde fabuloasa viteza de 65,8 km/h (esti multumit ma c-am pomenit?
)
[attachmentid=1627630136]
[attachmentid=1627630140]
[attachmentid=1627630146]
[attachmentid=1627630147]
[attachmentid=1627630149]
[attachmentid=1627630150]
[attachmentid=1627630151]
Pauze de hidratare si de stat la umbra sau reglat deraioare buclucase, asa se desfasoara activitatea ciclista pana in Mihai Viteazul, unde facem stanga spre Sinoe, locul de unde am plecat. Pe portiunea asta, din nou vant, dar nu mai conteaza, suntem ca si acasa...
Lasam bicicletele in pensiunea de unde am plecat, unde-i gasim pe Dan si pe Adi ajunsi de vreo juma' de ora. Nu scurtasera foarte mult, dar macar n-au avut tot vantul in fata.
Comandam de mancat si baut. Intre timp imbarcam bicicletele. Pe la opt seara ne luam la revedere si sub amurg ne deplasam motorizat spre capitala.
Ia astfel sfarsit o iesire de pomina. Cei sapte participanti...