Astazi am scos si eu bicla dupa o pauza de o saptamana in care am fost detasat la Braila cu muncile, deci n-o puteam folosi.
Am luat drept cap compas Giurgiulestiul, eventual Reni, dupa bunavointa vamesilor. Asadar m-am echipat bine si am adaugat si pasaportul in bagaj.
Nu scriu despre cei 10 km pana la vama, intrucat nu-s cine stie ce, cu tot cu orasul, ii fac in 40 de minute.
Ajung eu in vama, intru pe coridorul de UE, aici nici o masina, doar 2 masini de MD. Ma asez eu cuminte langa ghereta, ca si cum as fi fost cu masina.
Vine si granicerul, se uita putin curios la mine, ii dau pasaportul, ii zic ca merg doar pana in Giurgiulesti (unde puteam sa ma duc eu mai departe cu un rucsac mic in spate?) ma intreaba in gluma "certificat la bicicleta aveti?"
, pleaca, dupa care trag eu bicicleta dupa ghereta, asteptand sa-mi faca formalitatile (obisnuit sa astept cam 5 minute cand sunt cu masina. Nu apuc eu sa trag bine bicicleta, cand ma striga moldoveanul ce era si el la coada "vezi ca la tine e gata". Il intreb pe granicer de ce a mers asa repede:"pai, nu-i masina, n-am serie de sasiu de verificat, drum bun". Atat am asteptat, asa ca am plecat. Ies din vama, trec podul peste Prut, ma apropii aici de ghiseele moldovenesti. Nu apuc sa cobor de pe bicicleta, ca deja venea o doamna granicer sa ma intrebe de sanatate. Ii dau si ei pasaportul, ma intreaba si asta "carte verde la bicicleta aveti?", "nu, da imi fac data viitoare":P, pleaca in ghereta, revine dupa nici 2 minute cu el stampilat, mi-l da si imi spune sa ma duc la vama (ghiseul alaturat). Ma duc eu la vama, ma intreaba vamesul cu ce sunt, eu: "cu bicicleta aia", "a, pai atunci drum bun, la mine n-aveti treaba". Si uite-asa am intrat eu in Moldova in nici 10 minute de stat prin cele 2 vami. Cu masina stateam minim jumatate de ora si mai plateam si 25 de lei moldovenesti "ecologia" (cam 8 ron in banii nostri), care ecologie oricum nu ar mai fi avut nici o valoare dupa ce ieseam din Moldova, in cazul meu dupa 2 kilometri; la reintrarea in Moldova o platesti iar, fie si dupa 10 minute de stat in Ucraina.
Am intrat eu putin in Giurgiulesti, pana in centru, dupa care am virat iar stanga, spre vama ucraineana. Intru eu in partea moldoveneasca, mi se da talonul obisnuit (se preda la iesirea din vama si fiecare vames sau granicer il vizeaza, daca n-ai toate stampilele nu iesi din vama), mi se confirma ceea ce stiam, si anume ca s-a scos "Immigration card-ul", deci am luat degeaba pixul la mine. Merg mai departe, pana la coridoarele verde si rosu, unde stai de obicei cand intri in Ucraina, merg la granicerul moldovean, ii dau si lui pasaportul, il scaneaza si apoi il vizeaza pe el si talonul, dupa care imi spune ca la vames nu mai am treaba, sa merg direct la granicerul ucrainean. Aici am mai asteptat putin, ca avea putina treaba, dar nu mai mult de 5 minute. Si asta-i tot, n-avem treaba cu vama nici la tine. Am dat talonul la bariera si drum bun, suntem in Ucraina, cu tot cu bicicleta. I-am dat inainte, directia Reni, cam 5 km pana acolo. Cu aceasta ocazie am gasit si o varianta de intrare direct in Reni, nu pe centura de ocolire, pe care iti faci praf masina. Varianta e simpla, dupa vama e primul drum care se face la dreapta, mergi cam 200 de metri, dupa care faci la stanga la o mica intersectie, daca mergi inainte probabil ajungi la Dunare. I-am dat inainte, am trecut de un cimitir pe partea stanga (data viitoare intru si pe aici, sunt curios daca mai exista mormantul strabunicii mele, dupa aproape 80 de ani) si am intrat in Reni. Reni-ul e de fapt oras, cred ca are vreo 20 de mii de locuitori, si relativ saracut, insa masinile nu sunt toate niste cazaturi. Am ajuns si pe malul Dunarii, si la gara, as fi vrut sa intru si in gara, (eram curios de mersul trenurilor), dar nu am vazut de la distanta un loc de care sa-mi leg bicicleta si oricum banuiam ca acel mers al trenurilor ar fi fost in chirilica, asa ca am plecat mai departe. Am umblat eu ceva pe strazile din Reni, dupa care am gasit un market gen Penny de la noi, in care am si intrat. Market-ul avea si loc de legat bicicleta, care deja servea la vreo 3-4 biciclete (la noi nu prea e folosit), si inauntru puteai sa-ti incui si rucsacul cat faceai cumparaturile, plus un schimb valutar, nu ca mi-ar fi trebuit, schimbasem 50 de lei in grivne inca din vama; oricum puteai plati si cu cardul. Sincer nu ma asteptam sa gasesc asa ceva intr-un oras-sat ca Reni-ul, dar era binevenit. Nu mi-am luat cine stie , ci doar sa am pentru drum. N-am putut insa sa nu iau o punga de lapte condensat si o sticla de
Cvas, pe care nu le gasesc pe la noi.
Am mai umblat eu apoi prin Reni, dupa care am plecat inapoi spre casa. Toata plimbarea a durat mai putin de 4 ore, multumita trecerii rapide prin vami.
Pot sa zic ca, trecand cu bicicleta, esti privit cu simpatie de catre vamesi, probabil pentru ca stiu ca n-au prea multa treaba cu tine, lumea se uita curios, unii stiau ca nu se poate trece prin vama fara masina, etc. Altii ma intrebau ce productie e bicicleta, cat a costat, etc. Se pare ca pe aici nu foarte multi trec cu bicicleta, ceea ce m-a avantajat in a trece repede. Oricum, a fost o zi frumoasa in care toate au mers struna.