Ieri pe la pranz, impreuna cu un prieten, am plecat intr-o mica vizita de cumparaturi cu bicicletele catre tara vecina si prietena, adica Ucraina.
Neavand foarte mult timp de pierdut, iar prietenul cu care am plecat oricum nu avea prea mult antrenament, am urcat bicicletele in masina, si am purces spre vama.
La vama, spre mirarea granicerilor, am tras masina in parcare, am scos bicicletele, am montat rotile fata, dupa care am intrat la punctul de control. S-au uitat la pasapoarte, ne-au urat drum bun si asta a fost. Drum bun pe naiba, in nici 10 metri mi-a sarit plumbul de la sufa schimbatorului de foi, schimbata in urma cu cateva luni cu ce am gasit. 2 lei a fost, de 2 lei a tinut. Cu prima ocazie imi iau alta din Decathlon. In fine, neavand nici un fel de scule la mine, am facut tot drumul cu foaia mica. N-a fost foarte mult, oricum.
Cred ca erau blestemele soferilor ce asteptau in vama si ne vedeau pe noi cu bicicletele ce repede trecem si care ramasesera cu gura cascata la noi.
Trecem podul prieteniei romano-moldovenesti, ajungem la granicerii moldoveni, le dam pasapoartele, ni le stampileaza, "drum bun", suntem in Moldova. De aici mergem tot inainte, cu vant din fata si la deal. Din fericire, nu avem mai mult de 2 km pana la vama ucraineana, unde se termina si dealul.
Ajungem la gheretele moldovenesti, ni se da "talonasul" cu o stampila pe el, ni se arata sa mergem mai departe, ajungem la vama comuna moldo-ucraineana, ne iau moldovenii pasapoartele, ne pun stampila de iesire din tara, dupa care asteptam granicerul ucrainean. Apare, se uita si asta la "masinile noastre", ne intreaba unde mergem, "Reni =>market" ii raspund eu, ne ia pasapoartele, pleaca cu ele si ni le returneaza pasapoartele stampilate. La bariera, dam "talonasul" vizat de fiecare granicer si drum bun, suntem in Ucraina. De aici urma sa fie mai usor, fara deal de urcat dar cu vant din fata. Dupa vreun kilometru virez la dreapta , apoi la stanga, dupa care trecem pe langa o liziera de padure, apoi cimitirul nou, apoi intram in Reni. Nu putem sa nu observam copacii si bordurile proaspat varuite, dar gropile in asfalt tot acolo erau. Ajungem apoi in piata din centru, ii dam tot inainte, apoi la market, legam bicicletele si intram inauntru.
Aveam lista de cumparaturi, printre care o sticla de cvas, ceva pungi de lapte condensat, un prieten voia 2 pachete de tigari davidoff slims, dar am preferat sa nu iau tigari, ca sa nu mai stau sa le declar la vama. In fine, mi-am luat ce imi trebuia, colegul meu si-a luat si el 2 sticle de vin de Cahor (cred, nu ma pricep), ceva bomboane (sunt specialisti in asa ceva) si am gasit si becuri de 100 wati, din care am luat 4, intrucat la noi nu se mai gasesc. Erau 0.8 ron, oricum.
La iesire am incercat sa platesc cu cardul, din pacate nu s-a putut, asa ca m-am dus afara si am scos direct de pe card.
Am plecat apoi, am oprit putin in piata centrala din Reni, am tras cateva poze, apoi inapoi spre casa. Am oprit putin la cimitir, in speranta ca voi gasi mormantul strabunicei decedate prin 1931, insa nu era nici un mormant mai vechi de 2000. Ehh, ramane pentru alta data.
In schimb, interesante mormintele, pietre funerare negre de marmura pe care erau sablate direct fetele decedatilor, ipostaze din viata lor, din meseria lor. As fi vrut sa fac ceva poze, intrucat erau interesante si chiar haioase, insa era destul de multa lume prin cimitir si nu stiu care ar fi fost reactia lor. Fiind oras-port, erau destule gravuri cu corabii, vapoare, una reprezenta un autobuz Ikarus
, probabil decedatul fusese sofer. Mai erau ipostaze cu oamenii imbracati in tinute militare, etc. De asemenea, diverse citate pe morminte, dar fiind in chirilica, nu le-am putut descifra.
Daca aveti vreodata drum spre Odessa pe la Galati, merita sa ocoliti putin dupa ce iesiti din vama sa faceti la dreapta ca sa iesiti prin oras (mai ales ca e mai decent drumul decat centura de ocolire in care va rupeti masina) si sa opriti la cimitir chiar inainte de intrarea in oras pentru 15-20 de minute.
Am plecat apoi spre vama, la intrarea in vama am luat din nou "talonasul", dupa care am fost directionati catre "vama moldova", adica direct la gheretele moldovenesti si ucrainene de la iesire. Ajungem acolo, la gherete predam pasapoartele, aratam ce aveam prin rucsaci, suntem indrumati in cladire sa ni se puna o stampila pe talon, apoi luam pasapoartele stampilate de iesire din Ucraina, trecem apoi la moldoveni, iar stampile pe pasaport, predat talonul si apoi drum bun.
De data aceasta drumul era la vale catre urmatoarea vama, fara sa pedalez prea mult am ajuns la 27 km/h si nu m-am oprit pana la bariera. Am trecut si pe langa benzinaria Lukoil plina de masini de Galati care faceau plinul, am trecut si de coada de masini de gl care asteptau la bariera si sunt salutat de catre o cunostinta cu "asa se trec tigarile mai nou, cu bicicleta"?
Am oprit putin la magazinul de dinaintea vamii, unde colegul meu si-a mai luat cateva maruntisuri, dupa care am intrat in vama. Din nou stampila pe pasaport (a 6-a) si apoi drum bun. In vama am oprit putin si la duty-free, sa vedem ce e pe acolo. Preturile in euro, dar oricum rucsacii nostri erau prea plini pentru a mai lua si altceva. Bineinteles, se poate plati cu cardul, insa nu poti cumpara de acolo daca nu ai facut formalitatile vamale, din ce am inteles.
Trecem noi podul peste Prut, ajungem la vama la noi, aratam iar ce avem prin rucsaci, granicerii s-au aratat destul de interesati de pungile cu lapte condensat, si n-am inteles pt moment de ce. Apoi am plecat la masina. Cum parcasem masina chiar langa ghereta de intrare in vama, am mai stat putin de vorba cu granicerul de la bariera, de fapt ne-a luat el la intrebari.
Dupa aceea am realizat impreuna cu colegul meu ca am parut destul de dubiosi prin faptul ca am venit cu o masina nu prea ieftina si destul de noua (Megane-ul) am lasat-o in vama si ne-am continuat drumul pe bicicleta. Au vazut clar ca nu avem bagaje la noi, deci urma sa ne intoarcem in aceeasi zi. Si mai dubios am parut cu pungile de lapte condensat, la intors, dupa ce le-au pipait si le-am spus ca pot sa vada cum e, n-au mai spus nimic. In pungile alea puteam foarte bine sa am cine stie ce stupefiante.
Oricum, au stiut sa fie foarte subtili si sa nu ma prind pe moment. Cum nu aveam nimic de ascuns, am stat fara griji.
Cam asta a fost excursia de ieri, pun si cateva poze din centrul Reni-ului si a portului Reni, vazut din zona moldoveneasca. Poza este facuta imediat dupa ce am intrat in Moldova din Ucraina, se vede portul Reni, mai departe e lacul Cahul, Dunarea, iar portiunea ca o insula e parte din judetul Tulcea.