Am dat adunarea la 6.30 la Petrom. Cu mici intarzieri la ora 6.45 aveam statiile montate pe masini si am plecat. Inainte sa plec insa ma gandeam daca sa iau FB-ul sau ciclocrosul. Am ales ciclocrosul si aventurile ce vor urma
Revenind la plecare, Zax mi-a dat jucaria si i-am dat bice. E foarte distractiv sa vorbesti cu camionagii. Asa am aflat daca sunt radare pe drum, cum s-a distrat cu contabila aseara si cum sa o vrajeasca celalalt.
Spre deosebire de iesirea anterioara, unde stiam ca o sa urcam numai la baraj si am avut ceva caderi nervoase cand am vazut pantele, acum stiam ca o sa urcam tot timpul, asa ca pregatirea psihica a fost necesara.
Am parcat masinile in fata Sanatoriului din Moroeni, dupa ce am trecut ca din pusca prin sat. Ne-am pus rucsacii in spinare si am inceput sa urcam, sa urcam, sa urcam. Doc cu bicla lui a inceput sa faca figuri. Nu stiu ce a mancat vineri seara dar parca avea ardei in fund si nu putea sa stea pe sa. Se catara pe drum ca o maimuta tinuta inchisa vreme indelungata. Noi am avut ceva socuri dupa primele sute de metrii de urcare si ne intrebam cum o sa facem pana la final. Dupa 1 km de urcare insa am revenit la sentimente mai bune, odata ce ne-am incalzit si am inceput sa ii dam bataie la deal.
Drumul de urcare este superb si nu vad ce poate fi mai frumos decat o astfel de iesire in natura. Acum mi se pare un pic aiurea sa mergi prin praful si mizeria de langa Bucale.
Multe opriri pentru hidratare, pentru ciocolata, pentru tras sufletul si pentru a ne regrupa.
Prima veste buna dupa atata urcat - o coborare. Da-i la vale vijelios. Eu mai putin ca nu puteam sa sar peste pietre ca o capra. Cand am ajuns iar la baza pantei am constatat ca saua mea se cam balangane. Am dat sa o strang si am ramas cu surubul in mana, uitandu-ma stupefiat la el si la fetele colegilor. Aveam deja 15 km de drum de munte pana la masini.
Fiecare a venit cu cate o idee, asa ca saua mea a fost prinsa cu pietre, lemne de pe drum, punga de Mega Image, bretele de la rucsacul lui acb, power tape de la prinderea de gps. Statea destul de fixa saua. Norocul a fost sa dam intr-un final de un muncitor forestier ce avea o magazie de suruburi la purtator. Am reparat saua si am plecat mai departe convins ca s-a spart ghinionul. Zax tot incerca sa ii opreasca pe cei cu Dacii sa ii intrebe de suroabe, insa se pare ca nimeni nu mai merge cu portbagajul plin de scule, piese si subansamble.
Incepem iar sa urcam, sa urcam, sa urcam plini de voie buna. Eu mai cu grija sa nu rup si al doilea surub. Ma si vedeam infipt in teava.
Ajungem deasupra lacului, ne punem la o odihna un pic si ii dam druml pe a doua coborare spre lac. Doc fiind antemergator a zarit o valcea cu 2 raulete ce se ingemanau. Apa cristalina, vreme frumoasa, noi obositi, era perfect sa stai. Ce ne deranja era fauna de Bucuresti ce polua locul. Doc bineintels ca a vrut sa testeze si capacitatile nautice ale superbei lui biciclete. Asa i-a zis vanzatorul - Doc tata, te poti baga cu ea oriunde; si s-a bagat in mijlocul paraului, unde a intepenit si a luat apa la galosi. Cica mirosul ciorapilor folositi atrage pastravii.
Dupa ce unii s-au uscat si si-au intarit ciorapii, am plecat iar la drum. Nu am apucat sa facem nici 600 m ca lantul meu a cedat nervos. Norocul meu ieri s-a numit Doc pentru ca a avut presa de lant la el. DUpa multe incercari, constatari, pareri si degete murdare de vaselina lantul meu a fost gata, dar prins pe dupa cadru
. Asa ca am desfacut iar lantul.
Am mai mers pana la bolboci si apoi fiin tarziu am dat-o cotita inapoi.
La coborare ii las pe ceilalti sa povesteasca pentru ca mie imi sarea fundul peste fiecare pietricica.
Dupa inca 2 pene am ajuns la masini si am plecat acasa.
Cam asata fost excursia noastra. Daca nu pierdeam timpul cu saua si lantul cred ca ajungeam la Pestera. Oricum a fost foarte frumos.
6 Jul 2008, 10:56:am scris o gramada si nu s-a salvat nimic. Ii las pe ceilalti sa scrie ca nu mai am putere