Da, solitaire
M-au lasat downhillistii in Predeal la ora 9:30. Drumul e asfaltat proaspat pina in apropiere de Trei Brazi, iar de acolo mai e o aruncatura de băț pina la Cabana Poiana Secuilor. La 10:30 paraseam drumul si intram pe poteca cu marcaj triunghi galben (cocotata pe versantul vaii nu-mai-stiu-cum), care la inceput dadea semne de traseu normal, dar dup-aia a devenit un jgheab de clei galben... Iar eu, ca niciodata, fara aripile mele roooz! Alunecam tot ma tare, rotile mi se umplusera de noroi, bicicleta se punea de-a latul ogasului,... Pe ultima portiune am mers pe linga ea, m-am sprijinit de ea, mai bine zis.
[attachmentid=1627526346] [attachmentid=1627526347] [attachmentid=1627526348] [attachmentid=1627526349] [attachmentid=1627526350] [attachmentid=1627526351]
Am coborit apoi in vale si aici am prins un drum forestier destul de deteriorat, care m-a scos in Cheile Rasnoavei la ora 11:30.
[attachmentid=1627526352] [attachmentid=1627526353] [attachmentid=1627526354] [attachmentid=1627526355]
Prin chei am coborit repejor, cu doua pauze mici, cit sa fac ceva poze, sa ma zgiiesc la marioneta agatata in coarda de bungee-jumping si sa intreb oamenii p-acolo daca ii vazusera pe niste amici pe care ii stiam la catarare in chei, asa ca dupa alte 45 minute eram deja in orasul Rasnov. De acolo, pe asfalt bun, am inceput sa sui spre Poiana Brasov, cu pauza de mincare pe la jumatatea drumului. E cam rau singur pe sosea... la deal!
La ora 14:00 eram sus, in parcarea plina de biciclisti downhillisti.
[attachmentid=1627526372] [attachmentid=1627526360]
Am mers mult mai repede decit ma asteptam, nu pentru ca as fi eu mare ciclist in viata, ci pentru ca e usor. E placut, merge repede, e variat.
Cred ca se poate face si in circuit din Predeal, cu intoarcere din Chei nu V prin Rasnov, ci E peste Spinarea Calului prin Timisul de Sus, dar ai doua urcusuri urâțele: Spinarea Calului si serpentinele de sub Predeal.
Lumea mi s-a parut foarte civilizata peste tot pe unde am fost, si pe sosea si prin chei, fara claxoane si fara depasiri la milimetru. Desi era plin de corturi in Rasnoave, nu se simtea deloc miros de manele, era liniste si pace. Chiar mi-a placut.
Cum tot era devreme cind am ajuns in Poiana, am suit si eu cu cabina pina pe Postavaru si am coborit pe Drumul Rosu, cu pauza de ciorba la Cabana Postavaru. Nu facusem drumul decit cu o bicicleta de DH inainte, si uitasem ca a mea, cu “coada tare” se comporta altfel. Am bagat viteza mare si m-am trezit topaind de coada rau de tot, de nu mai aveam cum sa frinez cu spatele, ca spatele nu mai atingea! Am redresat-o usurel din fața si mi-am vazut de drum mai incetisor. Țițirisca mea! Incepe si ea sa stringa povesti...
[attachmentid=1627526361] [attachmentid=1627526362] [attachmentid=1627526363] [attachmentid=1627526364] [attachmentid=1627526365] [attachmentid=1627526367] [attachmentid=1627526368]