Doc a vrut sa spuna ca a fost un traseu dificil ce a scos untul din noi si nu aveam nici safety car.
Sa incepem cu ceva date tehnice.
59 km lungime
62 km/h viteza maxima
16 km/h viteza medie
diferenta de nivel 500m
dificultate panta 10%
Pentru cine nu a mai mers cu bicicleta decat prin parc ar fi fost un traseu distrugator.
SO, ne-am adunat fortele la Petrom Baneasa la 6.30. Pus bare, strans bare, repus bare. La 6.45 adm plecarea in forta dupa bunul obicei al lui Doc.Tobele ii zornaiau la fiecare talpa. Pentru prima data l-am vazut pe Doc mergand aproape normal
La 7.30 eram deja in Campina cautand un loc de parcare. Pana la baraj a fost urcare de sanatate, panta mica, lunga, fara probleme la iesirea din Campina, drum drept pe valea apei. Poze, corturi, cai, vantul in plete, miros de iarba si ...fara praf.
Am ajuns la baraj uitandu-ne la panta ce trebuia sa o urca, ne consolam cu ideea ca mai rau de atat nu are ce sa fie. Am reusit sa urc barajul dintr-o bucata fara mari probleme la picioare. Suflul insa m-a dat gata. Lipsa unui pinion mai mare s-a simtit acut.Ajunsi cu chiu cu vai sus am facut o pauza de rehidratare, ciocolata, poze si sunat pe Zax, ca sa fim alaturi de el cat era la munca.
Era 10.30 cred cand am ajuns sus si deja ne gandeam ca ajungem prea repede acasa, asa ca ne gandeam sa mergem pana la Sacele pe off road
Pana la urma aducandu-ne aminte de Targoviste am decis ca daca nu vrem sa dormim in Brasov e bine sa ne tinem de drumul nostru.
Inaltimea la baraj era de 640m, nici prin cap nu ne trecea ca urcarea la baraj a fost cea mai mica dintre catararile ce le vom face in ziua respectiva.
Dupa o pauza de inghetata, bagat gheata in bidoane, refill cu apa si studiat harta am pornit spre intersectia datatoare de vise rele, acolo unde trebuia sa facem stanga spre Comarnic. Primul indicator rutier ne-a dat fiori reci pe sira spinarii. Un trinughi anost cu un mare 10%. Nu stiam ca vom avea 5 km de panta 10%
Partea buna - se asfalta drumul, partea rea - asfaltul era clocotit, abia turnat, dogoritor si naucitor. Am mers pe banda turnata cu cateva zile inainte, in timp ce baietii turnau asfalt pe banda opusa. Il auzeai cum sfaraie ca friptura pe gratar. Si noi faceam la fel.
Dupa multe, multe opriri am ajuns in varf. ALtitudine 1000 m.
Catalin cu FB-ul meu aproape si-a dat plamanii afara incercand sa urce cele 22 kg ale monstrului.
Dupa o binemeritata pauza de haleala, rehidratat, bagat iar ciocolata ca spartii in noi am dat-o la vale. 30, 40, 50, 62 km/h. Pana la urmatorul deal, tot cu 10%.
Aici ni s-a cam taiat filmul cand am vazut ca iar trebuie sa ne cataram. Inca 2 km de urcus si am ajuns in varful dealului, uitandu-ne la Comarnic in vale. Viteza la coborare, eu cu ochelariii rupti prindeam mustele cu dintii si le indepartam din fata ochilor.
Intrarea in Comarnic s-a facut vijelios. La fel de vijelios m-am oprit pentru ca tocmai isi bagasera gaze si tot drul\mul era numai un crater si sant.
Partea finala pana in DN a fost de piatra cubica, numai buna de masaj pentru salele noastre.
Neam oprit pe bancute in fata primariei din Comarnic si am inceput sa ne udam cu apa. Cred ca de la soare Doc a facut insolatie si l-au apucat pandaliile
PE DN am mers in coloana cu 35km/h, moment in care ne-am dat seama ca l-am pierdut pe Casper pe drum. Dupa ce l-am astepta si ne-am facut nostra culpa am dat-o cu 25 la vale, pana cand XTR lui Doc nu mai vroia sa urce pe foaia mare.
Urcarea spre Campina a fost bomboana pe coliva. Nu mai aveam chef sa urcasm de nicio culoare.
La 17.00 eram la masini, band un suc rece si studiind viata din orasele mici.
Frumoasa tura, peisajele de sus au fost nemaipomenite.
Este o tura ce merita sa fie facuta iar si iar.
Culmea e ca nu am febra de nicio culoare. Ma simt numai bine de o noua tura.