@ zanzie
Ma bucur ca ti-au placut pozele cu Pantani.
Mai jos, prezenta lui Pantani pe Mortirolo. Sper sa-ti placa.
[attachmentid=1627635954] [attachmentid=1627635955] [attachmentid=1627635956]

Pozele sunt facute de mine, anul trecut.

Superbe pozele. Mi-ai adus aminte de toate cursele la care participa si pe care le urmaream. Stateam la televizor cate 5-6 ore pe zi. Acum ma uit doar la ultimii 20km din etape.
Personal il aseman pe Pantani cu Jim Clark. Amandoi raman giganti ai sportului.

Na, stiu ca-ti "place" ideea

[attachmentid=1627636506]

A, pai ai avansat bine, daca ai pus si rotile si furca.
Angrenajul o sa mai pape ceva bani, restul "e" maruntisuri.
Buna treaba!

Pentru we viitor, in caz ca apele sunt tot mari pe Nera, dar e vreme ok, va propun sa facem pasul Valcan. Traseu de 2 zile:
1. Tg Jiu - Pas Valcan - Vulcan - Lupeni - Uricani - Valea de Pesti (cazat la hotelul cu acelasi nume)
2. Valea de Pesti - Cheile Sohodolului - Runcu - Tg. Jiu

http://www.bikemap.net/route/349690#lat=45...&zoom=10&type=2

Miercuri o sa vad daca iese din cursa Nera si raman doar Valcan si Vremea
Mergem cu masinile pana la Tg Jiu, plecat sambata, devreme rau.

Vis-ule dar cu kg cum stai?

Ca-ntotdeauna, foarte bine

Hai ca poti mai mult, am vazut biciclete cu diferente mai mari intre roata fata si cea spate !

Eu merg miine la Cube Days cu intilnire la Cernica Strand. Cine mai vine?
Data trecuta mi-a placut, stiu ca ai fost si tu, Axe, cu tandemul.
M-am intilnit intimplator cu Cicloburu, am mers cam tot drumul in acelasi grup pe traseul din padure.
VladD a ramas cu biberoanele in zona strandului, alaturi de rideri experimentati, la standul cu bere gratis
[attachmentid=1627636628] [attachmentid=1627636629] [attachmentid=1627636630]
"Tura lunga" prin padure trebuia sa aiba initial 30 km, dar dupa vreo 15 nu stiu cu s-a facut ca am iesit din nou la sosea. Cred ca undeva a fost gresit marcata o bifurcatie. Cum n-am avut chef sa mai dau roata inca o tura de lac, m-am intors la strand si am mai stat pe acolo.
Miine o sa fiu cu ochii-n patru sa nu pierd vreun marcaj si sper sa fac aia 30 km.
Ne vedem acolo.

La indemnurile voastre am ingramadit tandemul in masina(da, a incaput) si am plecat dimineata spre Giurgiu unde am lasat conserva. A urmat Russe cu masa la terasa si valea spre mult laudatul Roussenski lom. Ce m-a impresionat pe caldura asta mai mult decat biserica sculptata in stanca au fost pesterile alea din care iesea aerul la 5grd. ca dintr-un aparat de aer conditionat de 24000000000Btu. Ma si gandeam ca daca iti faci casa acolo, pentru vara iti tragi o tubulatura cu ventilator si gata, nu-ti mai trebuie aer conditionat. Nu am avut gps, deh, amaraciune, criza si am intrebat pe toata lumea incotro s-o apuc, mi-a placut faza cum ca toti dadeau din cap ca "da" insa apoi nu imi explicau nimic !!! La al treilea bulgar mi-am adus aminte ca astia dau din cap pe invers ! Ma rog, am ajuns mai mult intuitiv, apropiindu-ne, la vreo 5km, deja oamenii stiau unde-i parcul si ne aratau directia corecta.
Am mai vazut cum in raul ala misunau niste peshtoi de toata frumusetea si multi copii bastinasi incercau sa-i faca cina ! Dunarea era imensa iar dealurile alea pana la parc sunt niste javre, mai ales cand nu ai foaie de 22 !

Hubava rabota




29er, na

Dogudare draga zritili, lieca notchi detza
Arata bine strutzu ala !

Da, de-abia astept sa-l vad pe vis-a-vis cu upgrade!

Azi am fost la Cube Days si de data asta m-am tinut scai de organizatori printre copaci, asa ca n-am mai scurtat fara de voie traseul.
Schema a fost la fel ca data trecuta: Am mers doar eu, VladD a ramas la masina cu dan_dhs si cu peaty.
Ziua a debutat rau, cu ploaie zdravana, si chiar credeam ca nu mai vine nimeni...
Apoi, dupa ce s-a inseninat, rind pe rind au aparut vreo 20-30 de biciclisti, printre care si Stefan de la noi de pe reno
Dupa ce ne-am strins si am pornit la drum, iar a inceput sa ploua si a plouat si a plouat... pina iar a iesit soarele. Si iar am mers. Si tot asa, pina ne-am intors de unde am plecat, dupa vreo 20 si ceva de kilometri.
A fost frumos, plin de balti si de noroi, dupa cum se vede si in pozele de la intoarcere.

Eu cand am vazut ploaia m-am culcat la loc. Cica ar fi trebuit sa fiu unul din ghizi.

Ocupat omul cu biberonul, daca ii luai copilul nu cred ca se prindea ! Presupun ca-i acb-junior nu ?!

In schimb a fost randul meu s-o fac. Am ramas in spate cu un grup separat de cel principal si am facut un traseu mai scurt pana la urma.
Faina plimbarea prin padure, ploaie si noroi. VladG lipsea. Mi-a facut placere de cunostinta, ACB.

Si mie la fel, Stefan!
Ceva poze am mai uploadat eu pe transfer.ro si mai gasesti tot de la Cube Days III si pe Facebook-ul lui BikeXpert Shop (sunt destule imagini cu tine, cred ca te-au placut!)

@Axe: E lumea rea, dom'le! Io zic asa, ca e singura a saizecea parte dintr-o secunda cit a fost intors cu spatele!
Sigur ca e acb_jr, dar i-am dat nume de cod VladD.

sa-ti traiasca acb jr sa fie sanatos si sa aiba mult noroc , frumos foc baietelul

Continuarea turei din Dolomiti.

Pasul Sella.
Ploaia inceputa pe Zoncolan a continuat, in sensul ca toata perioada petrecuta in Dolomiti a fost pe ploaie si pe ceata, adica pe un plafon de nori foarte jos, ceea ce ne-a impiedicat sa vedem Dolomitii in toata splendoarea lor.
Sau cel putin nu am reusit sa vedem atat cat ne-am fi dorit.
Planul era ca inainte de circuitul Sella sa facem circuitul de langa Cortina d’Ampezzo, adica pasurile Tre Croci si Cimabanche, iar intre ele sa urcam la refugiul Auronzo ca sa admiram Tre Cime di Lavaredo.
Din pacate pentru noi, am facut circuitul de mai sus, insa cu masina.
Cam asa arata refugiul Auronzo:
[attachmentid=1627637501]
In plan mai era si pasul Giau, (programat pentru ziua in care ne deplasam intre Cortina d’Ampezzo si Canazei), adica urcare dinspre Cortina sa o facem pe biciclete, pentru ca apoi unul din noi sa se intoarca dupa masina.
N-a mai fost cazul sa alegem cine se intoarce dupa masina, deoarece am facut si pasul Giau cu masina.
La Canazei, localitate de la baza masivului Sella am ajuns pe ploaie, dar deja eram obisnuiti cu asta, nu mai era nici o noutate.
A doua zi, am avut ceva noroc, deoarece dimineata era soare si frumos.
Oricum, eram hotarati ca macar pasurile Sella si Pordoi sa le facem indiferent de vreme, insa speram sa putem face intreg circuitul Sella, adica Canzaei – pasul Sella – pasul Gardena – pasul Campolongo – pasul Pordoi – Canazei.
Asadar, am plecat din Canazei spre pasul Sella, mai exact spre o intersectie situata 6 km mai sus, de unde pleaca doua drumuri, unul spre pasul Sella (SS 242), altul spre pasul Pordoi (SS 48).
[attachmentid=1627637502]
Urcarea este lejera, panta cum maxim 8% inclinatie, adica o incantare fata de cei 20% de pe Zoncolan.
Pe drumul pana la intersectie am vazut un mic pluton, format de 4 ciclisti de la Liquigas. Au trecut destul de repede pe langa noi, n-am recunoscut pe nimeni dintre cei 4 ciclisti, insa erau insotiti de o masina cu insemnele Liquigas, un break (parca Skoda Octavia) iar in portbagajul break-ului erau un cameraman cu camera pregatita pe un trepied.
Cateva poze din drumul pana la intersectie.
[attachmentid=1627637503] [attachmentid=1627637504] [attachmentid=1627637505] [attachmentid=1627637506] [attachmentid=1627637507]
De la intersectie, am continuat urcare, spre pasul Sella.
Desi incepeau sa de adune norii, noi speram in continuare ca scapam de ploaie si facem tot circuitul.
Am inceput urcare spre pasul Sella. De la intrsectie pana in pas mai erau inca 6 km, iar urcarea era la fel de lejera, adica panta de maxim 8%.
Insa, dupa cativa km a inceput sa ploua, asa ca parte finala a catararii am facut-o pe ploaie.
Cateva poze:
[attachmentid=1627637508] [attachmentid=1627637509] [attachmentid=1627637510] [attachmentid=1627637511] [attachmentid=1627637512] [attachmentid=1627637514] [attachmentid=1627637515]
Fotografia din pas:
[attachmentid=1627637516]
Aici in pas era o carciuma, unde am intrat sa ne adapostim de ploaie, sa bem un ceai sau o bere.
Stateam chiar langa ferestra, deoarece noi, cu mentalitatea de romani, tineam si bicicletele sub obsevatie, fiindu-ne frica ca vine cineva sa le fure.
In scurt timp ne-am calmat, deoarece veneau altii, mai plouati decat noi, si nu avea nici o problema sa lase afara, nesupraveghetate si nelegate cursiere de carbon.
Tot de la fereasta asta vedeam si termomentrul din pas, care atunci cand am ajuns arata 10 grade, insa temperature era in scadere, dar la + 4 grade s-a oprit.
[attachmentid=1627637517]
In conditiile astea, am hotarat ca zapada pe drum nu vrem sa vedem in tura asta, asa ca am renuntat la ideea de circuit, adica la pasurile Gardena si Campolongo.
Dupa vreo 3 ceaiuri si tot cam atate beri, deja ne-am plicitisit sa tot asteptam sa se schimbe vreme. Temperatura nu a mai scazut, asa ca ne-a hotarat sa o luam la vale.
Cam asa arata peisajul cand am inceput coborarea.
[attachmentid=1627637518]
Cei 6 km de coborare, (pana la intersectia cu drumul care urca in pasul Pordoi), i-am facut-o pe ploaie, insa cand am ajuns in intersectia am constatat ca deja ploaia scazuse in intensitate, era doar una mocaneasca.
Oricum, ploaia asta a fost una extreme de lejera fata de cea pe care am prins-o la coborarea de pe Zoncolan.
Ne-am dezechipat de hainele groase necesare la confortul pe coborare si am luat-o usor spre pasul Pordoi.

Ce peisaje! Cred nici nu mai simti cat de greu e sa pedalezi pe rampele alea. Asteptam continuarea.

Cernica, vad ca v-ati destrabalat acolo.
Da' un munte nu vreti?

Nu, ca n-am frane

Pai ce-au patit?
Ca banuiesc ca nu vorbesti de asta noua...

Daca nu e vreun cod colorat, we asta as face Valcan-ul, ca tot trebuie sa ajung la tara in zona Tg Jiu, asa ca impusc doi iepuri dintr-un foc.
E cineva interesat?

Nefiind, lipseste

Adica doar astea iti mai trebuie si e gata?

Vorba vine

Poze! Nu te cred
Si mi-am dat Avid-urile Juicy 5 pe 300 de lei, ca noi...

Weekendul acesta nu prea am cum, ca sunt la nunta iar celalalt posibil sa fiu cu motorul sau la concurs.

Nasol cu nuntile, ca nu se pot amana .
Si eu trebuie sa ajung la una, pe 24.

L.E: Ca sa va enervez nitel, prognoza e buna

Tura de duminica

Eu am sa bag o Transalpina weekendul asta ... de abia astept.
Sunt 90% sigur ca o sa merg. Planul e de vineri pana duminica, sau vineri-luni, depinde de multi parametri.

Amatori ?

Numai profesionisti

Daca urci spre Ranca, ca sa te intorci, o sa-ti ia cam toata ziua pe bicicleta. Daca mai si ploua, mai se ingreuneaza problema.

Iar eu o sa bag un drum paralel cu Transalpina, dar dincolo de Jiu, adica prin Pasul Valcan.
Sambata si duminica. Pare ca va fi si vreme buna, lucru rar in ultimul timp.
Drum bun!

lista pt vulcan
1) vladG
2) corrado
3) bogdana
4)..

Completez eu lista ptr Vulcan, ca am vb cu Claudiuxyz la telefon, n-are acces la internet acum, insa e foarte posibil sa vina si el, asa ca-l trec cu un mic semn de intrebare:
1) vladG
2) corrado
3) bogdana
4) claudiuxyz (?)
5) ...

Eu o sa plec de vineri dimineata, caci o sa trec si pe la tara in drum.
Sambata dimineata ne vedem in Tg Jiu. Reusiti sa ajungeti pe la 10:30?
Traseul recomandat e Bucuresti - Pitesti - Rm Valcea (de aici eventual il luati si pe xyz) - Horezu - Tg. Jiu.
Traseul de pedalat e mai jos:
http://www.bikemap.net/route/349690

@Speedy: Frumoasa tura, am facut-o si noi acum doi ani.

Pentru luna viitoare am in plan traseul asta . Intr-un weekend eu zic ca il dovedesc

Adica Strategica, Transalpina si Curmatura Oltetului, daca ma uit bine pe harta...
E o tura foarte frumoasa, solicitanta, dar nu imposibila. Ar fi bine sa nu incluzi aici si transportul de la/pana la Bucuresti, adica sa pleci eventual de vineri.

Asta e traseu de 3 zile.
Poti sa-l faci in 2 zile daca practici ciclism la nivel avansat.

Ai dreptate Zanzie, nu are rost sa ma omor sa termin traseul in 2 zile cand as putea sa plec de vineri si sa ma bucur mai mult de locurile acelea.
Sa vedem cand s-o indrepta vremea...daca s-o mai indrepta vreodata

Pasul Pordoi – 2.239 m altitudine,
Urcare are 7 km, de la intersectia cu drumul care coboara din pasul Sella, iar panta este lejera, nu depaseste 7%.
Ce m-a surprins in Dolomiti a fost faptul ca padurea urca pana la altitudine destul de mare, peste 2.000 m.
[attachmentid=1627638405]

Alt lucru interesant mi s-au parut bornele kilometrice, care arata cam asa:
[attachmentid=1627638406]
Cifrele arabe reprezinta kilimetri, iar cifrele romane reprezinta sutele de metri.

Partea buna la urcarea in pasul Pordoi a fost ca nu ne-a mai plouat deloc, chiar am avut parte, partial, de cer senin.
[attachmentid=1627638407] [attachmentid=1627638408]

Urcarea se apropia de sfarsit si parca aveam un sentiment de regret, deoarece panta era lejera, chiar era o placere sa urci pe aici.
[attachmentid=1627638409]

Pasul Pordoi
[attachmentid=1627638410]

Monumentul ridicat in memoria lui Fausto Coppi
[attachmentid=1627638411] [attachmentid=1627638412]

Am stat cam jumatate de ora sus in pas, pana cand ne-am hotarat sa o luam la vale.
Coborarea a fost un deliciu, mai ales datorita faptului ca valurile de turisti deja plecasere, asa ca nu prea a trebuit sa fim foarte atenti la masini sau motociclete.
In interesectia despre care am tot vorbit pana acum am mai facut o pauza de tigara, si i-am prezentat din nou lui Coppi omagiile noastre.
[attachmentid=1627638413]

Pana la Canazei nimic deosebit, doar faptul ca am polizat putin o pedala: n-am fost atent (daca nu erau masini, ma dadeam in voie la vale) si la iesirea dintr-un ac de par, inclinat fiind, am inceput sa pedalez inainte sa a fi iesit cu totul din curba.
N-a fost nimic grav, nu m-am dezechilibrat, dar pe viitor voi fi mai atent.

Cam asta a fost tura din Dolomiti.
Desi, din cauza vremii, n-am reusit sa facem tot ceea ce ne-am propus (din 8 pasuri propuse am urcat doar 3) tot a fost bine, nu are rost sa ma plang.
Probabil ca exista o compensare pe undeva, in sensul ca anul trecut, pe Stelvio si Umbrail nu ne-a plouat deloc.

Pana la urma se pare ca doar eu si cu ClaudiuXYZ vom merge in Pasul Valcan.
Daca se mai hotaraste cineva in ultimul moment, ne vedem sambata in jur de 9:00AM in Tg. Jiu (0723.678.193). De vineri nu mai am acces la Net, ramane doar telefonul.

sper sa nu va ploua.prognoza e....groaznica.

Si eu speram la un we biciclistic, nu stiu ce sa mai cred..., parca m-as risca !?

prognoza la munte este mincinoasa

eu sunt in piatra craiului si vremea este buna
poze

9 Jul 2010, 16:30:
alta poza cu bicicleta

9 Jul 2010, 16:32:
inca una spre plaiul foii

9 Jul 2010, 16:48:
poiana bv pe bradul

9 Jul 2010, 16:50:
poiana bv

E super zona , am fost de multe ori pe acele trasee . Daca ajungi pe Cheile Zarnestiului sa ai grija la colturile de stanca . Am intalnit multi biciclisti in ultimul an cu cauciucurile taiate foarte grav .
Vreau si eu sa ajung acolo cu bicla , dar de fiecare data nu am avut loc si pana nu iau un suport de bicla imrpumut , nici nu cred ca pot sa ajung cu bicla pe acolo . Pana la Plaiul foii din Zarnesti sunt exact 10 km , o zona foarte frumoasa , care nu merita parcursa cu masina ca drumul este destul de prost si vara si iarna , desi la cap te asteapta mancare foarte buna si un parau in care te poti racori putin .
Felicitari pentru reusita !

Uite ca am revenit si eu din mica escapada de weekend.

Pe scurt, am plecat vineri dupa-amiaza din Bucuresti cu directia Obarsia Lotrului - pensiunea Bradul (2 masini, 6 persoane, 6 biciclete).
Inca nu iesiem din oras ca mi-am adus aminte ca nu facusem efectiv rezervare la pensiune ci doar intrebasem de locuri disponibile (cu 2 zile in urma).... surpriza .. pensiunea e full ...
In disperare de cauza am scos netbookul din portbagaj si am cautat repede repede cazare in zona cu pricina. Am gasit optiuni de cazare la Voineasa, la 40 Km de obarsie, pe DN7A ... am zis ca ne riscam asa ca am dat telefon si am rezervat 3 camere.

Odata ajunsi la pensiune in Voineasa (dupa 5 ore de condus) am zis ca nu ma duc la culcare pana nu fac o tura nocturna in localitate ... se pare ca i-am inspirat pe toti asa ca am iesit in grup la o recunoastere nocturna a statiunii turistice Voineasa unde am putut vedea fantomele trecutului comunist, fantome dintre care s-a evidentiat un hotel monstru, aparent parasit (dar cica era functional), cu 400 de camere, fara nici un turist cazat. Am inteles ca e in paragina si mai functioneaza la limita fizica a instalatiilor ruginite care stau sa crape definitiv.

Pe la 2 AM ne-am bagat si noi la nani gandindu-ne ce o sa facem a doua zi ...

Dimineata am facut cunostinta cu paznicul pensiunii ... Ursu ... si dupa un mic dejun copios ne-am urcat pe biciclete cu tinta: lacul Vidra.



Lacul Vidra este situat la 25Km de Voineasa la o diferenta de nivel de cca 900 metri, cu urcus cumulat de cca 1100 - 1200 metri. Eu am zis ca e facubil (si chiar este). Asa ca .. iata-ne la drum (dupa cum se vede si din poze, ploaia ne-a ocolit asa .. pe la o distanta apreciabila, caci nu era nici urma de nor cu apa in el) ...

Un mic stop ptr alimentare cu ciocolata si batoane cu cereale:


Am inceput sa pedalam si imediat s-a facut simtit nivelul de antrenament al participantilor la excursie (de la 0 la amator) asa ca ne-am imprastiat pe o distanta de vreo 300 de metri si am inceput sa facem pauze dese de regrupare.



La un moment dar eu si cu un prieten ne-am decis sa abordam restul traseului pana la lac si sa ii lasam pe ceilalti sa mearga mai incet pana cand nu o sa mai poata ... asa ca ne-am despartit si noi doi am inceput sa urcam cei 15 Km ramasi pana la destinatie.
Panta a fost foarte solicitanta asa ca la un moment dat am luat o pauza mai lunga (ocazie cu care am mai facut niste poze):




La un moment dat .. pe la Km 20, prietenul meu a zis ca nu mai poate .. ca a facut tot posibilul sa reziste dar chiar nu mai poate asa ca abandoneaza urcusul ...
Cum nu m-am incumetat sa ma aventurez singur intr-o zona fara semnal gsm am decis sa ne intoarcem la pensiune. A urmat o coborare continua de 20Km, distanta pe care nu a fost nevoie sa pedalez deloc .. de fapt mint .. este o mica "oala" pe traseu(cu dieferenta de nivel de vreo 20 de metri) unde a trebuit sa dau 2 pedale ca sa nu pierd din viteza . A fost o coborare solicitanta pentru frane .. cu o viteza maxima de 69.5 Km/h. Am terminat coborarea in ~30 de minute. Cand am ajuns la pensiune ceilalti erau deja acolo ... au spus ca nu au mai rezistat mult in urcus dupa ce ne-am despartit asa ca au decis sa se intoarca .... asta e .. data viitoare voi alege un traseu accesibil si pentru incepatori in ale pedalatului.

Traseul efectiv a fost asta:
http://www.bikemap.net/route/586782

.... to be continued

Nu Transfagarasanul, nu Transalpina, nu Strategica, nici Curmatura Oltetului, nici Iezer Papusa sau oricare altul nu e cel mai tare, mai dificil si mai frumos. Acela este cu siguranta: Pasul Valcan!

Anul trecut am vazut un indicator rutier catre Pasul Valcan si nu stiu de ce mi-a sunat cumva tainic, putin umblat si aducator de aventura, asa ca nu l-am uitat si weekend-ul care s-a incheiat mi-a dovedit ca nu m-am inselat cu nimic.
Avand un gust amar lasat de vremea capriciosa din ultimele saptamani m-am bucurat de prognoza optimista si am stabilit cu ClaudiuXYZ ca e un moment bun de a face acest traseu.
Din motive de distanta si de criza, gasca n-a fost mai mare, insa m-am bucurat sa-l regasesc sambata dimineata pe Claudiu la fel de bine dispus si cu chef de pedalat, dar cu vreo 5-8kg mai putine ca anul trecut. Intalnirea are loc la 9:30AM in Targu Jiu, in parcarea Petrom.
Lasam masinile, ne echipam rapid, dam drumul la GPS si sarim in sa. Vremea e insorita, poate chiar prea insorita si calduroasa. Dar decat furtuna, preferam asa.
Iesim din oras, si vedem in zare muntii. Din fata bate un vant destul de tare, dar nu ne supara prea rau si ne bucuram de racoarea lui. Trecem prin cateva localitati, mancam fructe din pomii de pe marginea drumului si suntem cu ochii pe altimetru. Urcam usor, parca prea usor pentru diferenta de nivel din planul de azi. Ma bucur intr-un fel, caci plecasem de acasa cu gandul de a face tot traseul pe foaia mijlocie, levierul (shifterul) fiind trimis la garantie, in Germania.
Insa situatia se schimba in curand si incepe greul. Rampa trece de 7% si nu mai merge, opresc si reglez schimbatorul pe foaia mica. Claudiu sufla si el destul de greu...
[attachmentid=1627639243] [attachmentid=1627639244]

Intram intr-o localitate de unde, desi suntem "bine veniti", o taiem repede, numele ei avand ceva dubios...
[attachmentid=1627639245]

La capatul asfaltului Claudiu umple sticla de apa de la o cismea, iar eu ma multumesc cu cei 2 litri din rucsac, care se mai si imputinasera pana aici. Foarte rau fac!
Dam de un indicator care ne cam pune pe ganduri. Cat de departe e pasul daca se fac 7 ore pe jos?!? Ca deja pedalam de aproape o ora...
[attachmentid=1627639246]

Si incepe distractia. Drumul e pietruit, netasat, iar rampele sunt din ce in ce mai dracoase.
[attachmentid=1627639247] [attachmentid=1627639248]

Desi sunt aplecat puternic peste ghidon, acesta se desprinde de multe ori de pe sol. Ma ambitionez si nu ma dau jos. Rad in sinea mea de ideea initiala de a urca pe foaia mijlocie.
Claudiu pare ca nu mai e chiar asa de "mistret" ca anul trecut, unde e mai abrupt sau sunt pietre mai multe, mai baga un impins scurt dar se suie apoi rapid pe bicicleta.
[attachmentid=1627639249] [attachmentid=1627639250]

Reusesc sa ma pun de 2 ori pe o parte din cauza pietrelor combinate cu SPD-urile, dar nu patesc nimic nici eu nici bicicleta. A doua oara, dupa ce s-a ridicat roata de fata, am reusit o intoarcere de 90 de grade in aer inainte sa ma intind pe jos. Dar tot nu ma las, vreau sa urc PE bicicleta!
Rampa e asa de inclinata si plina de pietre incat nu mai reusesc sa plec de pe loc fara un mic impuls de la Claudiu.
Ne rupem asa vreo 2-3-4 kilometri si muntele se imblanzeste brusc. Mergem aproape pe curba de nivel, insa asta nu poate fi tot, suntem inca mult prea jos, dar profitam sa ne tragem sufletul.
Ne minunam de efectele trasnetului asupra unui pom de pe marginea drumului. N-am vrea sa fim in zona pe furtuna.
[attachmentid=1627639251]

Cateva sute de metri de fals plat si urcarea reincepe.
[attachmentid=1627639252] [attachmentid=1627639253]

Urmarim linia de inalta tensiune si un monument se zareste langa ea, in varful dealului. Acolo trebuie sa fie varful. Acum ca avem un tel bine conturat, ne infigem in pedale. Mai arunc cate un ochi pe GPS si vad intruna alerte pe ecran: "Ritm cardiac prea mare". De parca trebuie sa-mi spuna el, ca si cum eu nu-mi aud inima cum bubuie in timpane!
[attachmentid=1627639254] [attachmentid=1627639255]
[attachmentid=1627639256]

Ultimul sat se face tot mai mic in zare si aproape dispare in ceata usoara care acopera valea. Ajungem la monument si vedem drumul cum serpuie in spatele nostru.
[attachmentid=1627639297] [attachmentid=1627639298]
[attachmentid=1627639299]

Vedem insa ca ne-am inselat cu privire la statuie, nu e nici pe departe in varf. Avem un nou obiectiv, alt stalp de electricitate si speram ca acolo e punctul de maxima altitudine a drumului. Insa pare asa de departe si de sus...
[attachmentid=1627639300]

Nu ne mai mira o noua rampa. Claudiu reuseste si niste panning-uri involuntare.
[attachmentid=1627639301] [attachmentid=1627639307]
[attachmentid=1627639308]

Odata cu depasirea nivelului padurii drumul incepe sa se strice si ca stuctura, e brazdat de sleauri, in special in curbe. Claudiu termina apa, eu nu mai am deja de vreo 15 minute, iar in jur e numai piatra seaca. La fel ajung si gurile noastre in curand. Ne intalnim cu un SUV si aflam ca avem sanse sa ne potolim setea la Cabana Buliga, peste doi kilometri.
[attachmentid=1627639309] [attachmentid=1627639310]

Deja suntem deshidratati bine si dupa un tufis "vad" cabana. Din pacate e doar baza unui stalp de inalta tensiune. Macar ne-am mai apropiat ceva de culme.
Apoi apare si adevarata cabana, care e de fapt o statie a Electrica.
[attachmentid=1627639313] [attachmentid=1627639312]

Spre disperarea noastra nu e nimeni acolo si nici nu vedem vreun put sau izvor. Ce mult regret acum ca n-am facut plinul la cismea odata cu Claudiu...
N-avem ce face si mergem inainte. Daca pana aici am urcat practic in sa, acum nu mai am energia si moralul sa ma mobilizez si parcurg pe jos o bucata de drum, care oricum e deosebit de inclinata.
[attachmentid=1627639329] [attachmentid=1627639330] [attachmentid=1627639332]

Vedem pe kilometri buni in spate calea pe care am venit.
[attachmentid=1627639333]

Ca si Transalpina si Campul lui Neag si drumul asta a intrat in refacere. E vorba de DJ664. Asa ca daca va bate gandul sa-l prindeti in starea actuala, n-ar trebui amanat prea mult timp.
Baietii luau cotele.
[attachmentid=1627639338]

Si cum ne-am obisnuit deja, nici ultimul stalp reper nu marca varful. Linia electrica a ramas dincolo de culmea din stanga, la cateva zeci de metri sub noi, iar in zare apar noi serpentine.
[attachmentid=1627639341] [attachmentid=1627639342]
[attachmentid=1627639343] [attachmentid=1627639344]
[attachmentid=1627639345] [attachmentid=1627639346]

Desi suferim de sete de aproape doua ore, mai putem sa zambim cand ajungem sus. Suntem la 1621 de metri. Intelegem acum durata de 7 ore de pe indicator. Noi am facut 5... Daca aveam apa probabil ajungeam in 4.
[attachmentid=1627639349]

Ardem de nerabdare sa ne dam la vale in viteza, dar n-avem parte. Prima bucata de coborare e accidentata si inclinata, deci strangem franele la greu.
[attachmentid=1627639350] [attachmentid=1627639351]
[attachmentid=1627639353]

Dam peste o zona cu pietre cat mingea de rugby. Cobor de pe bicla, insa Claudiu, cum il stim, se duce cu tot cu ele la vale. N-am poze de acolo.
In cinci minute dam peste un izvor. Aruncam bicicletele si ne repezim la apa. E rece gheata si bem cu nesat. Refacem si proviziile si pornim la vale.
[attachmentid=1627639352]

Zarim deja orasul Vulcan si in curand ajungem la primele cabanute. Sunt primul si sunt luat in primire de o haita de caini. Contrar obicieiului meu dau drumul al frane si zbor la vale flancat de "bestii". Tot ce vreau e sa nu ma trezesc in fata cu un sant.
Dupa cativa zeci de metri scap de ei si aflu ulterior de la Claudiu ca alergau in disperare dupa mine, ridicand praful. El ii preia deja obositi si scapa usor.
[attachmentid=1627639354]

Drumul se imbunatateste vizibil si mergem tot mai repede. Dupa o serpentina aud un mare bufff in urma mea. Franez si vad ca zboara ceva prin aer. Ar fi bine sa nu fie casca lui Claudiu. Il strig si vreo 2 secunde nu raspunde. Apoi ma linisteste, e pe jos, dar in regula. Ce zburase era sticla din rucsac.
Se ridica si bicla arata ciudat. A dat ghidonul peste cap. Deci frana fata e zob. La fel si pielea de pe cotul lui.
Aici a alunecat pe niste lespezi ude.
[attachmentid=1627639357] [attachmentid=1627639358]

Si cum baiatul asta repara orice cu orice are la indemana, a rezolvat si frana cu un soricel.
[attachmentid=1627639359]

Nu mai sunt pietre, curbele sunt largi, prin padure, e cea mai frumoasa coborare pe care am facut-o vreodata si nu se mai termina. Prind 64km/h, pe macadam. A meritat din plin efortul de a urca Pasul! Intram pe asfalt si simtim ca nu mai e mult pana in oras.
[attachmentid=1627639365]

De aici stim drumul pana la Barajul Valea de Pesti, l-am parcurs anul trecut, mergand spre Herculane. Trecem iar prin orasele fantoma, unde lumea bea si petrece. De peste tot rasuna manele. Ne intalnim si cu vreo 3 coloane de nuntasi, care mai de care mai galagiosi si mai dornici sa atraga atentia. Unii au in deschidere trei calareti. Altii merg serpuind pe doua dintre cele patru benzi ale drumului, de nu-i putea depasi nimeni fara sa calce linia dubla continua. Toti claxoneaza ca apucatii. Nu le fac poze, n-as vrea sa creada cumva ca sunt unele de admiratie.
Dupa ce facem stanga catre Valea de Pesti se face liniste, insa incepe iar urcarea, mai moderata decat cea din pas. Ma simt plin de energie si nu mai dau pe foaia mica. Asa ca urc in viteza si in curand suntem la cabana. E una comunista, fara imbunatatiri. Si e goala si nu au bere si nu au de mancare...
Noroc ca cei de acolo sunt primitori, ne fac rost de un pet de 2 litri de bere si ne gatesc din rezervele proprii o gustare cu telemea de oaie, pulpe de pui si cartofi la ceaun si salata de rosii, castraveti si ceapa. Un ospat pe cinste!
A, dus am facut in camera alaturata, ca la noi nu mergea.
Lacul.
[attachmentid=1627639368]

Din balcon vedem crestele Retezatului si ne ingrijoreaza putin negurile care se aduna. Nu mai avem puterea sa vedem repriza a doua a finalei mici. Cadem in somn greu.
[attachmentid=1627639369]

Grijile legate de vreme se duc a doua zi.
Un mic dejun pe terasa in aerul racoros al diminetii ne incarca cu energie. Stim ca ce a fost greu a trecut.
Bem cate o cafea si cerem nota. Suntem intrebati daca 115 lei pentru tot ni se pare mult Lasam 120 si dupa ce cerem informatii despre traseu de la cabanier plecam catre Cheile Sohodolului.
[attachmentid=1627639374]

Nu ma dor deloc picioarele, insa fundul simte ca nu a mai stat de vreo luna pe sa. Din fericire, dupa 10 minute de incalzire durerea dispare.
Drumul urmeaza cursul paraului Baleia si urca usor. Intalnim rascrucea in Y de care ne povestise cabanierul si tinem dreapta, pe firul apei. Drumul de stanga oricum nu ne-ar fi tentat, ca urca pieptis.
[attachmentid=1627639376] [attachmentid=1627639377]

Raul e din ce in ce mai stancos si valea se inchide.
[attachmentid=1627639378]

(continua mai jos...)

Frumos. Continua.

Liviu va-ti innecat si voica tiganul la mal, mai era putin sa se termina urcarea .
Pacat ca nu am fost si eu acolo poate ajungeam la Lac macar )

Vlad, vreau si eu pozele!!!!!!!

Zodrac se refera la povestirea lui Liviu...