La ora asta sunt rupti...

... sau cu berea-n bot.

Pai da, rupti de... oboseala.

Va spun eu doar din intuitie, Visu si-a lasat aripile langa primul boschet in dreptul caruia era noroi, Vlad se oftica in ce hal e carbonul lui, shlapii sunt deja rupti la toata lumea ca deh, o pereche de slapi nu rezista la mai mult de 10km cu bicla in carca etc........!

Sanchi, astia s-au dus cu masina la fumei la bulgari, si cand se intorc descarca poze de pe net si se dau mari ciclisti!

Azi am facut de 3 ori traseul de la Arges Spring Race. Genial, foarte bine gandit.
Pacat ca daca ma opream mai mult de 2sec sa ma hidratez, pierdeam o galeata de sange in trompetele tantarilor.
M-am intors plin de namol, zgariat, urzicat si muscat de tantari, da' cu un zambet cretin de mutumire pe fata

Care-i traseul asta?

Nici semnal nu prea era

[attachmentid=1627629473]

Asta-i o poza ce nu-mi place.

Eu am avut net mobil da eram prins ... nu mai stiu daca cu berea sau cu vinul

Descarc acum pozele si filmele de pe card. Stati pe aproape ca se anunta chestii interesante... maine

A fost ceva super-tare!

Nu frate, erai prins cu somnu'!

Asta-i TRASEUL, chiar merita sa-l faci daca esti pasionat de asa ceva. Te-as sfatui insa sa te dai peste tot cu spray importiva tantarilor, altfel vei ajunge la finish palid

super traseu,super companie.
asteptam pozele de la vlad si steff

Pana la poze si povestiri, vedeti detele traseelor din cele 2 zile:
http://connect.garmin.com/activity/36011871
http://connect.garmin.com/activity/36011863

Un we reusit am avut.

la Hart Rate 184bpm a fost pe panta aia spre Baia?????

Un puls de 144 pe medie in 5 ore si un sfert mi se pare o performanta notabila, oameni antrenati, hotarati.
Felicitari si asteptam pozele!

Bafta!

Nu, rampa aia te termina la nervi mai mult...
M-am uitat pe site-ul ala si vad ca a fost undeva inainte de Babadag. Am vazut in fata un ciclist si am crezut ca e cineva care era tot in excursie. Am tras tare sa-l prind, insa era doar un localnic care tragea mai tare

Andy, e mai mult hotarare decat antrenament. Eu nu prea merg cu bicla in afara iesirilor astora...

Haidi bre, lasa prostiile, baga povestea si pozili, sa vada si ochii nostri neplimbati.

Se ocupa vis-a-vis.

Legat de Nera, din cauze obiective, adica apa MARE, o amanam cu vreo 2 saptamani.
Am vorbit cu cineva de la Administratia Parcului Cheile Nerei si mi-a zis ca trebuie traversata o singura data, iar la Lacul Dracului se trece pe punte, insa nu se poate acum, ca a plouat foarte mult.


L.E: Bai, dar ce face Steph de nu zice nimic? Doarme?

Am avut un weekend reusit, da... dar eu era cat pe ce sa-l ratez, ca m-am trezit la 4:44, ora voastra de intalnire. Dar cred ca nu ma lasati voi p-acasa, ca sa va "destrabalati" singuri

Si cum va spuneam, dupa ce am adormit eu pe la ora unu, am pus telefonul sa sune pe la patru, numai ca doar o singura data si nu l-am auzit. Am deschis eu ochii la un moment dat si vad pe geam cum mijeau zorile. Pun mana pe telefon si vad cum se scursera patruzeci si patru de minute de la ora alarmei. Contemplez situatia vreo cinci secunde si incep pregatirea in ritm cazon. Noroc ca imi pusesem tot ce hotarasem sa iau cu mine pe bicicleta, mai putin papucii care erau la uscat si asa au si ramas. Intre timp ma suna steph ca abia a plecat de la Opera. Cert ca intr-un sfert de ora coboram din scara blocului si pedalam agale, indeajuns de repede cat sa ma sincronizez cu steph si duba lui duduind a muzica, la locul de intalnire. Aruncam magarul meu de otel langa ceilalti caluti de munte si cu greu il convingem sa-si introduca gabaritul in micuta masinuta. De ce ii zic micuta? Pentru ca e, si o sa vedeti mai incolo ca pentru unii nu e asa.
Ne suim si noi, ne tragem centurile si purcedem la drum. O taiem pe Fundeni si apoi pe soseaua Garii Catelu si facem dreapta ca sa ajungem la Mol-ul de la intrarea pe autostrada, numai ca orice intrare e blocata pana pe la Policolor, unde reusim sa facem totusi intoarcerea. In benzinarie, adica langa, ne asteptau ceilalti trei biciclisti, Vlad, Claudiu si Razvan. Il asteptam pe steph sa-si achizitioneze micul dejun si plecam la drum. Rulam cu viteza legala, restrictionati mai mult de puterea dubitei. Iesim de pe autostrada si la un moment dat ne abatem de pe drumul de Constanta in cautarea unei scurtaturi catre drumul de Tulcea. Intram pe o bretea de cativa kilometri plina de gropi. Drum care ar fi fost pe placul negresei decat al masinutelor cu patru roti. Iesim in drumul european si privind dealurile si vaile specific dobrogene, ma gandesc ca o sa cam avem de tras a doua zi. Aproape de destinatia motorizata, pe partea stanga e plin de moristi de vant, asa cum am mai vazut doar pe Discovery. In fapt sunt generatoare eoliene de mare capacitate, dar multe multe si niciuna nu isi invarte elicea. Ma gandesc eu in sinea mea ca s-au aruncat bani de pomana, ca pe aici pare sa nu bata vantul.
Facem dreapta catre Sinoe si parcam in intersectie fix la ora de intalnire cu cei doi constanteni care ne asteptau cuminti in fata pensiunii Grindul Lupilor unde aveam sa lasam masinile.
[attachmentid=1627629740]
[attachmentid=1627629741]
[attachmentid=1627629742]


Facem cunostinta cu Dan si Adi, dupa care bagam masinile in parcare. Urmeaza echiparea bicicletelor, mai ales cu rotile din fata, date jos ca sa aiba loc bicicletele in dubita. Procesul decurge in liniste pana in momentul in care steph constata ca nu mai are piulita de la inchiderea rapida a rotii.
[attachmentid=1627629653]
[attachmentid=1627629655]

Lucrurile se precipita si toata lumea cauta piulita buclucasa. Inainte sa cautam in utimul loc posibil din masina unde ar fi putut fi cazut si dupa ce luam in calcul rezolvari alternative cu piulite ordinare si saibe si chiar mers pana la Constanta, privirea agera a babanului salveaza situatia, gasind in iarba obiectul impricinat. Rasuflam cu toti usurati si ne continuam pregatirile. Care cu dezechipat-echipat, care cu dat de smacuri de protectie solara, care cu reglat de frane si deraioare. Pornim pe rand la magazinasul din colt, ca sa umplem toate bidonasele disponibile. Intram in vorba cu satenii sa ne convingem ca ala e drumul care ne duce pe grind.
[attachmentid=1627629656]
[attachmentid=1627629658]
[attachmentid=1627629660]
[attachmentid=1627629661]

Portiunea de asfalt se continua cu una de pietris care tine pana la intrarea in rezervatie, unde ne intampina niste caini.
[attachmentid=1627629745]
[attachmentid=1627629663]
[attachmentid=1627629664]
[attachmentid=1627629665]
[attachmentid=1627629666]
[attachmentid=1627629667]
[attachmentid=1627629746]
[attachmentid=1627629747]


Un bastinas barbos cam cu acelasi gabarit cu al meu, ma asigura ca si el m-ar latra, probabil l-a excitat burta mea sau l-a lovit invidia. Cert e ca dupa ce ne-am oprit sa citim restrictiile de intrare in rezervatie, ne-a urmarit si s-a declarat fan personal.
Ne continuam drumul pe o suprafata lutos-nisipoasa, prin mijlocul vegetatiei bogate. Parca si cerul e mai albastru aici. Un fazan aflat pe marginea drumului isi ia zborul, tot felul de alte pasari se aud din toate partile, broaste si serpi aplatizati pe drum, o colonie de pelicani in dreapta, cam asta e peisajul inconjurator.
[attachmentid=1627629748]
[attachmentid=1627629750]
[attachmentid=1627629751]
[attachmentid=1627629669]
[attachmentid=1627629670]
[attachmentid=1627629671]

visule ai pus de 2 ori aceeasi poza

Continuati, va rog...

Intrebare scurta: mergea cu masina ajuns pe unde ati fost voi pana la Gura Portitei?

Nu, e rezervatie exclusiva pe Grind. Daca la biciclisti ar mai inchide ochii, la motorizate iei sigur amenda. Oricum drumul auto se opreste la Canalul 5.
Ptr acces auto la Gura Portitei (nu pe unde am fost noi) se merge pana la Jurilovca. De acolo se traverseaza cu vaporasul in aprox o ora lacul Golovita (fara masina) si se ajunge la Gura Portitei.

Prezent la raport. Iar nu prea am dormit noaptea trecuta azi am fost in intalniri toata ziua. Pe seara pun si eu poze

Vlad, stiu cum se ajunge la Gura Portitei ca am fost de doua ori cu cortul , dar auzisem zvonuri ca se poate ajunge si cu masina, in anumite perioade ale anului, si vroiam sa stiu daca-s adevarate. La Canalul 5 stiu ca se ajunge ca mergea unchi-meu la pescuit des p-acolo
Cat despre vaporas, ultima oara am mers cu cel de la statia meteo, am avut o pila, i-am dat omului oricum la final vreo treizeci de beri ramase.

Perspectiva se ingusteaza cand intram in desis. Pe drum mai apar cateva baltoace. Una mai mare e ocolita de toti cu bicicletele-n brate, dar eu de lene trec prin ea. Roata fata se duce putin in gol dar imping tare in pedala si ies cu bine, nu inainte de a-mi scufunda un soson in apa. Ne oprim de cateva ori si auzim valurile Razimului spargandu-se de grind. Iesim din desis in dreptul unui stavilar cu ecluza. Avem mare noroc, ecluza e inchisa si putem traversa.
[attachmentid=1627629757]
[attachmentid=1627629758]
[attachmentid=1627629760]
[attachmentid=1627629762]
[attachmentid=1627629677]
[attachmentid=1627629678]
[attachmentid=1627629679]
[attachmentid=1627629680]


Toata apa trebuie sa treaca prin aceasta portiune ingustata, formandu-se un suvoi puternic.
[attachmentid=1627629681]
[attachmentid=1627629772]
[attachmentid=1627629682]
[attachmentid=1627629685]


Daca pana aici am mers repejor, urmatorii trei patru kilometri ii vom parcurge cam intr-o ora. Pe grindul ingust au trecut cateva masini militare si au lasat in urma doua sleauri marginite de creste de noroi, acum uscate, mascate de vegetatie. Daca mergi prin sleau nu poti pedala, ca ating pedalele de margine si roata fata e directionata doar inainte. Daca o iei pe mijloc, nu vezi pe unde calci si te mai sui pe o margine intarita care ii arunca roata ori in sleau ori inapoi si te dezechilibrezi.
[attachmentid=1627629775]
[attachmentid=1627629691]
[attachmentid=1627629692]
[attachmentid=1627629693]
[attachmentid=1627629776]
[attachmentid=1627629694]
[attachmentid=1627629695]
[attachmentid=1627629782]
[attachmentid=1627629696]
[attachmentid=1627629697]


Ne ambitionam sa mergem in sa si asta ne costa trepi pene, una pe loc, una la destinatie si ultima putin mai incolo. Toate trei la rotile din fata. Ne insotesc zgomotele scoase din cormoranii care populeaza copacii din partea stanga si un miros puternic de peste mort uscat la soare.
[attachmentid=1627629698]
[attachmentid=1627629699]
[attachmentid=1627629777]
[attachmentid=1627629779]


Iesim in cele din urma la liman, pe grindul de legatura spre Gura Portitei care se vede in zare. In dreapta avem Marea Neagra si in stanga lacul Razim. Doar inainte o fasie de pamant si in rest doar apa...
[attachmentid=1627629702]
[attachmentid=1627629703]
[attachmentid=1627629783]


In departare se vad si constructiile din Gura Portitei.
Pedalam cu aplomb si intram pe nisipul alb al statiunii. Albul predomina, cu el constrantand doar albastrul. Casute aruncate ici si colo, o cladire centrala cu restaurant si debarcader, o piscina in constructie, incanta ochiul la prima vedere. Dintr-un vaporas sunt descarcate boxe si instrumente. Probabil se pregateste ceva. Cei mai tineri spera sa se lase cu discoteca. Ne cazam la casutele de pe plaja unde ne mutam efectele. Dupa ce ramanem care in papuci, care in picioarele goale, dau o tura pe malul marii sa iau temperatura. Apa pare sa n-aiba mai mult de zece grade.
[attachmentid=1627629704]
[attachmentid=1627629705]

Stam un pic la soare dar setea ne goneste. Mergem sa infulecam ceva si mai ales sa bem cate o bere, sau doua-trei, dupa cat e insetat e fiecare.
[attachmentid=1627629712]


Platim si apoi ne refugiem pe plaja hotarati sa faca baie. Se aventureaza mai multi, dar singurii curajosi sunt VladG si babanu, dar nici ei nu rezista mai mult de cateva secunde inotand.
[attachmentid=1627629713]


Dam o tura de insula, zona mai scumpa adicatelea si ne retragem la casutele noastre, destul de curatele, dar evident, spartane. Tragem bicicletele pe mijloc si eu m-arunc in pat, vezi Doamne sa ma odihnesc putin si adorm destul de repede. Ma trezeste usor zgomotul de bas iar un avion care trece destul de aproape, definitiveaza operatiunea. Ies afara si vad ca avionul cu pricina, un Hercules cat toate zilele, se intoarce si trece la cateva sute de metri de noi. Ies din barlog rand pe rand baietii. Claudiu se apuca de schimbat camera. Se chinuie un pic sa dea jos cauciucul si ma ofer totusi sa-l ajut cand se hotaraste sa caute leviere. Operatia se face cu mainile goale dar cu putina tehnica. Scoatem camera si ii cautam gaura, adica el, ca pleaca s-o verifice in mare, eu ramanand sa caut sursa de pana gasita in persoana unui mic tep de maracine probabil, vizibil foarte putin cu ochiul liber. Schimbam camera si facem operatia inversa de montaj, fara scule, bineinteles.
Ma hotarasc sa-mi fac si eu pana iar apoi si pe a lui steph. Mai castig o bere cand se trezeste acesta din urma si nu crede ca montajul si demontajul la cauciucurile de bicicleta se face cu mana...
[attachmentid=1627629716]
[attachmentid=1627629717]
[attachmentid=1627629718]



Dupa ce asamblam bicicletele, eu ma apuc sa-mi curat adidasii de scaieti si apoi sa-mi pregatesc bagajul pentru ziua urmatoare, stiind ca dimineata n-o sa mai am chef sau o sa uit ceva cu siguranta.
[attachmentid=1627629720]

Baietii pleaca la masa iar eu ma duc la dus de sub care nu mai imi vine sa ies. Ma imbrac cu bluza cu maneca lunga, pantaloni de trening, ciorapi lungi si adidasi, macar sa n-aiba acces tantarii direct pe pielea goala. Vlad vine dupa mine exact cand sa intru, sa nu ratez focul de tabara. Baietii mancasera deja, dar eu oricum infulecasem un snitel si doua oua fierte care se sparsesera pe drum de la hurducaieli. Mergem pe plaja si auzim din ce in ce mai clar cantece rusesti cantate un grup folcloric de lipovence, acompaniate de un acordeonist. Numarul doi si numarul cinci cad cu tronc baietilor. Focul de tabara lumineaza micul amfiteatru si incalzeste atmosfera.
[attachmentid=1627629793]
[attachmentid=1627629796]
[attachmentid=1627629797]
[attachmentid=1627629722]
[attachmentid=1627629724]
[attachmentid=1627629725]
[attachmentid=1627629805]
[attachmentid=1627629804]
[attachmentid=1627629807]
[attachmentid=1627629809]
[attachmentid=1627629811]
[attachmentid=1627629814]


Steph ne paraseste pe la orele zece. Dupa ce ansamblul folcloristelor se retrage, urmate de acordeonistul caruia ii tremura vizibil picioarele, ne indreptam la terasa la cate o binemeritata bere. Se retrage cate un mesean pe rand la culcare si raman eu cu Vlad. Se instaleaza si formatia din care am retinut pe Florin Ochescu si tot m-am strofocat sa-mi amintesc cum o chema pe nevasta-sa... Incep oamenii sa cante un country-bluess placut urechii. Pe la miezul noptii luam ultima gura de bere si dupa ce facem cate o vizita la buda, ne instalam in casute, nu inainte de a-l trezi cu greu pe steph care s-a-ncuiat pe dinauntru... Adorm in acordurile muzicii...

[attachmentid=1627629730]

TARE de tot bai baieti, acolo era de ramas cateva zile si de umblat pe coclauri, bine ca nu ati avut treaba cu noroaiele ca strica toata distractia

Felicitari baieti! Ati gasit o zona superba, neprihanita de urbanism! Pozele sunt superbe, chiar asa comprimate de conexiunea mea primitiva.

Sper sa va insotesc si eu candva. Salutari si lui babanu!

trebuie sa va mai insotesc si eu......

Am vazut acum ca n-ar putea trece nicio masina, din ce mi-am facut idei. Superb, pacat ca n-am inca o bicicleta, si nici conditia fizica necesara unui astfel de drum. Si eu v-as insoti intr-o buna zi...

In prima zi conditia nu era neaparat extraordinar de necesara. In schimb in ziua 2 un vant crunt din fata ... care mai sa rastoarne barca combinat cu unele de rampe de cate 3 km te sapau mai ales la psihic nu mai zic de antrenament.

Da, prima zi cred ca o faceam si eu iesit din forma si cu o bicicleta din '96. Poate nu in trei ore.

stephule, nu mai da din casa (pana maine)

7 Jun 2010, 21:42:
Apropo', pozele sunt doar cateva ale mele, dar majoritatea-s facute de VladG si de steph. Eu mai mult cu prezentarea si asezarea-n pagina

Visule, stima ptr toate detaliile pe care le-ai retinut si ptr efortul de a le pune in pagina si ilustra cu fotografii.
O mica observatie, lacul care margineste grindul este de fapt Golovita, un fel de golf al Razimului.

Steph, nu strica povestea!
Catalin, o sa urmeze un episod pe placul tau, sau poate nu pe placul tau...

felicitatari Visule pentru istorisire si poze.am savurat din nou mica noastra expeditie.Catalin,tu vino in tara ca gasesc eu bicicleta si facem din nou traseul .......mai putin trecerea cu vaporasul care mi-a amintit de ......Titanic.

si cu pozele, ne-ai uitat? apropo de pante interminabile si solicitante psihic, zici ca mi-au fost batute picioarele , dimineata urmatoare sa nu mai imi raspunda la comenzi
>>per total un deliciu<< mai ales cand a scapat "carmaciul" nostru pupa

Imi permit sa intervin si eu din postura de participant la aceasta iesire, cu promisiunea de a respecta rugamintea lui Vis-a-vis de a nu da detalii din ceea ce a fost a doua zi a acestei frumoase peripetii (desi, la cate s-au intamplat, sincer, tare ma mananca degetele sa o fac).
Imi mai permit sa scriu acest mesaj din postura autoasumata de "cenusareasa a etapei", la aceasta titulatura contribuind:
- dotarea: bicicleta primita cadou de la prieteni in care am bagat circa 250 de lei pentru schimbarea franelor si a rotilor... stiu, nu huiduiti, domnilor aflati in tribuna... si nu aruncati cu rosii... dar toate au un inceput si abia in acest final de saptamana am inteles cam cu ce se "mananca" acest sport daca vrei sa il faci la modul serios. Nu pot decat sa ma bucur ca am terminat sfarsitul de saptamana fara nici o problema.
- conditia fizica: e suficient sa spun ca in ultimii doi ani de zile (de cand m-am capatat cu acest instrument de tortura) am mers cu bicicleta vreo 60 de kilometri (nu, nu am gresit, chiar asta am scris, saizeci de kilometri). Iar de pus piciorul pe vreo bicicleta nu mai pusesem de vreo alti 15 ani. Ceea ce inseamna ca in cele doua zile petrecute pe coclauri am mers cu bicicleta mai mult decat mersesem in ultimii saptesprezece ani.
Prima zi, ca si a doua, a fost deosebita. Pentru faptul ca am mers in niste locuri pe care nu le mai vazusem inainte, cu niste oameni pe care nu ii mai vazusem inainte, cu o bicicleta pe care (aproape) nu o mai folosisem inainte, cel putin sigur nu la asa ceva.
O sa adaug si eu cateva poze, de calitate mai slaba, avand in vedere ca au fost facute cu telefonul mobil, insa o fac din dorinta de a completa (daca mai e cazul) imaginea de ansamblu.
Spre exemplu, cam asa aratau picioarele mele (si ale celorlalti evadati) dupa ultimii kilometri ai primei zile, pe portiunea pe care cu greu se putea sta in sa.
[attachmentid=1627629891]
Apropo de comentariul cuiva... ca, de fapt, ne-am dus la femei ca pe urma sa ne dam mari ciclisti... cam asta e tot ce a "prins" Dan (alias Babanu)...
[attachmentid=1627629897]
Aici, pe ecluza de care s-a vorbit deja... cu Vis-a-vis in prim plan.
[attachmentid=1627629900]

adichi, ramane intre noi, statuia aia era un barbat...

E tare si babanu in poza de pe ecluza, pare ca il masoara pe visu

O fi invidios ca-s mai baban ca el

Parca il si vad pe Visu cum coace la povestea aia, hai ma mai repede.....

Unii mai si munceste

Ahaa... v-ati dat cu barca.

eu nu inteleg de ce sunt atat de "moi" anvelopele astea....

am folosit bicicleta timp de 15 ani, pe coclauri de alea, la greu. nu am avut nici o pana de la ghimpi, scaieti, spini, etc.... doar de la cuie. ps spre sfarsitul periodei bicla aveam vreo 70-75 de kg....

Scrie vis-a-vis ceva de speriat, de azi de dimineata nu mai termina.
Haidi bre, ca suntem curiosi.

Cred c-a descoperit vreun soft cu cerneala simpatica.

Ai pedalat vreodata in Dobrogea, sa vezi ce ciulini si tepi ciudati sunt acolo?
Doar la noroc NU faci pana, sau daca ai tubeless, cu solutie antipana in anvelope