Cãtãlin este deja dezirabil, încã de acum 2 ani, de la Câmpina. Nu e chiar aºa de grea tura pe Penteleu. Nu e mult de împins. ªi aºa e, nu mai merg cã altã data, dar nu mã las, doar am lãsat-o ceva mai moale

Dar cine a zis ca este de impins la Penteleu. Este o tura usoara care cred ca poate fi parcursa de oricine. Cred ca mai dificila este ascensiunea pentru Lacul Vulturilor.

Da, da, da. Sã faci un film când urci pe ea rampa aia pe ºleaul de dinainte de vârf. :-) Mi-a plãcut mai mult Penteleul, ca peisaj ºi drum, însã ambele meritã fãcute.

Asa cum am urcat si cu motorul de 200kg.

m-as baga si eu wk asta la o tura, dar ceva mai aproape de bucale nu gasiti ?plus ca va trebui sa stati dupa mine pentru ca n-am mai iesit pe traseu de aproape 2 ani

Tura are punct de intoarcere, deci te putem culege de pe traseu.

ºi între timp ce sã fac, sã numãr oile ? mergeþi în ritmu meu, ce pe vremuri nu mergeam ºi io în ritmul celui mai slab ? .

vis-a-vis si Catalin: Na, ca v-am mai gasit un Lutu Rosu
http://www.bikemap.net/route/1714878#lat=4...type=ts_terrain

Eu l-am trecut in plan

Deci, merge cineva in weekend pe undeva sau imi fac alt program?

Sâmbãtã Penteleu, duminicã Baiului...

Daca nu e nicio portiune in care sa nu fiu nevoit sa car bicicleta in spate nu vin!
In special pe coborare...

bagati si voi programul artistic ca poate se ivesc doritori de ultim moment.

Mira-m-as

Mod transport? Ora de plecare? Numar participanti?

Nu ne traim viata dupa reguli
Merg eu cu masina si plecam dimineata... 7, 7 jumate, 8... vedem. Pot atarna pana la 5 bicle pe masina. Deocamdata sunt eu cu Chipuc. Asta daca nu muncesc sambata.

Lucrezi la un popa?

Toti e popi in ziua de azi

Ma priveste si pe mine? Unde gasesc ºchiþa?


Uite aici traseu proaspat desenat, 88 km cu baie in Arges la jumatatea drumului Bucuresti-Berceni-Hotarele-Jilava-Bucuresti. Vrei?

Ok. Deci sambata facem traseul cu Penteleu. Unde ne vedem la ora 7:00-7:30?

Din pãcate eu lucrez mâine, rãmâne Baiului pt duminicã...

Eu nu si cred ca bag tura. Sa mai sun cativa ciclisti poate reusim sa facem o gasca pentru maine.

[attachmentid=1627825118]
Plecarea miine dimineata la 7 de la intersectia Bd. Al. Obregia - Str. Turnu Magurele
[attachmentid=1627825094]

Nu mergi pe Baiului? Doc, ai fost azi pe Penteleu? Maine mergi?

N-am mai urcat pe munte ca mi-am uitat pantofii acasa si merg cu pedale normale, dar am bagat o baie in Siriu pe lac. Momentan sunt aici si maine as putea merge in Baiului. Te sun mai tarziu sa-ti spun daca vin. De unde este plecarea pe baiului?

De la Comarnic, la 10:30 sa fim acolo. Ne intoarcem la masini pe DN1...
http://www.bikemap.net/route/1719856

Pare foarte frumos traseul tãu în Baiului, da' nu merg. Vreau sã plec pe bicicletã de acasã ºi la fel sã mã ºi întorc.
Pe drumul meu la câmpie aº vrea sã mã vãd cu vara-mea la jumatatea drumului (la Hereºti), cã ar trebui sã fie acolo la rude. Bem o bere împreunã la gârla, facem o baie sau o bârfã, chestii.

Ia-o si pe ea

Distance: 53,2 kilometers
Elapsed Time: 4:33:22
Avg Speed: 11,7 km/h
Max Speed: 53,0 km/h
Avg Pace: 5' 08" per km
Min Altitude: 626 m
Max Altitude: 1.807 m

N-as fi zis ca se poate aventura in Campia Romana.
Mare gasca ieri: its si cu mine. La o jumatate de ora dupa cea stabilita pentru intalnire, am plecat, luind satele la rand pana la Heresti. Cafele, chestii pe drum, vant din fata in rafale si cam atat. Mie imi tot pacane cand merg pe foaia mare. De data trecuta imi pacanea. E ceva cu schimbatorul.
La Heresti suntem primiti de tatal lui Adi cu vinul ala al lui si palavrageala. Vin din ala de-ti vine sa-ti vinzi bicicleta si sa chemi taxiul. Dar plecam. Plecam, ca suntem abia la jumatatea drumului si avem de trecut Argesul spre Izvoarele si poate ne si oprim putin la apa. Luam vinul. Bai, da’ hai sa nu trecem Argesul, ca e cam insorit pe partea aia, sa ramanem pe malul stang (apa ar fi curs pe mana noastra stanga, dinspre in fata spre in spate asadar). Mergem pe dig. E cam sus dar trebuie sa gasim noi un loc sa putem cobori la Arges undeva la umbra unor salcii. Continuam pe dig in amonte pana se termina brusc drumul de pamant. Tot suntem suspendati deasupra Argesului la vreo 10 metri si tot nu putem cobori la el. Jos sub noi e o confluenta, probabil cu Sabarul, desi pare cam mic. Nici aici nu-i de stat, n-avem cum. Vroiam sa facem o baie. Hai sa ne departam de rau, sa cautam sa coboram la el mai incolo. Intram intr-o zona defrisata, calcam cu rotile mai mult pe vreascuri decat pe pamant si arata jefuit. Ca si cum oamenii ar fi jefuit Pamantul. Ca in filmele alea cu viitorul cu prosti, in care oamenii au distrus tot si s-au dobitocit, uda pamanturile cu gatorade si totul e in declin. Bai, si nu se mai vede Argesul in stanga! Sa vezi ca ne-am ratacit! Chiar atunci ii vedem pe unii cu oile imprastiate printre cioturile alea, ”Luati-o la dreapta si dup-aia la stanga si ati dat de Arges”. Hai ca-i bine. Afara e cald, o sa ne descaltam la rau. Poate bem si vinul ala. In fine, facem cum au zis aia si se vede in stanga un vad, cu o masina parcata acolo si o stana mica. Dar nu-i al Argesului vadul, e mai degraba o balta. Bai, o fi vreun afluent, hai sa trecem prin vad si dincolo si sigur dam de rau. Ne descaltam sa trecem prin apa. Hai sa nu ne mai incaltam, hai sa pedalam descuti. Mama, ce bine e! Si ce doare! (avem pedale metalice). Hai mai bine sa impingem descuti, oricum avem de urcat pe un drum de nisip adanc si fin, trebuie sa fie placut. Dar nu-i. Nu-i si frige rau, nu-i nimic romantic in plimbarea asta descut pe nisipul fierbinte, facem cate zece pasi pasind drept, apoi nu stim cum sa mai asezam piciorul sa nu mai atingem cu aceeasi parte nisipul. Bai, mor! Io nu mai pot, mor! Ne-am incaltat rapid si ne-am tras la umbra. „Pf, cred ca poti sa prajesti oua pe nisipul asta”. Urcam pe ce pare sa fie interfluviul dintre Sabar si Arges, prin padure si fara vizibilitate spre maluri, si dintr-o data ne trezim la capatul unui promontoriu. In dreapta noastra curge Argesul. In dreapta?! Si dinspre spatele nostru spre in fata?! „Baai, cum naiba?”... E paranormal. Trebuia sa fie pe stanga si sa curga dinspre in fata spre in spate. Sa stii tu ca e un mare meandru si undeva incolo trebuie sa revina la directie. Da, clar: ori e paranormal, ori e un meandru, ori suntem dezorientati (e soarele atat de inalt si noi asa de uimiti incat nu ne dam seama si nu ne gandim unde ar putea fi sudul, nordul, astea...). Da, trebuie ca e paranormal si noi suntem dezorientati! Hai sa coboram cumva de aici! O luam printr-o poienita si apoi o padurice, intram pe o proprietate privata si ii dam inainte. „Hai ca suntem pe directia buna, o sa ajungem la Arges”. Stupoare! Suntem iar la vadul ala, la taraboanta cu numere de Bulgaria si stana aia mica.
Ne asezam si bem apa, mincam cate ceva. „Hai peste camp, cautam mai incolo”. Dar campul se deschide tot mai larg si nici nu se mai ghiceste Argesul in stanga. Hai, lasa, ceva n-a fost bine, hai la dreapta sa iesim in Valea Dragului, pe unde am venit de dimineata. O sa facem baie la baltile alea, stiu eu unele de data trecuta cand am fost cu Delia. Dar ce frumos lucea Argesul!
Intram iar in sosea si apoi dam de balti. Sunt pe jumatate secate. Stam nitel la umbra si vorbim aiureli, apoi plecam spre casa. E cam tarziu, n-are rost.
Iar sunt pe foaia mare si iar pacane. Vant din fata. Ma uit sub mine si-mi dau seama ca defapt e prea lung cablul si loveste de pedala stanga. Il bag prin cadru si gata, liniste. N-avea nimic schimbatorul.
Ne oprim in Comuna Berceni si bem cate o bere. Inca e foarte cald, dar stam la umbra. Cum stam asa, eu sunt cu spatele la biciclete, ma uit la its. Bla-bla-bla, la-la-la. Il vad cum se uita peste umarul meu si se schimba la fata, „Shit!”. ”Ce-i, ma?” (gandul mi-a fost ca a disparut una). ”Am pana”, zice. ”Pana mea, fa-ti-o, nu-i a mea, eu stau la umbra si ma uit”. Face. Ma uit. Plecam. Facem schimb de biciclete pana la Bucuresti, sa vad si eu cum merge un full-suspension de cross-country. E mai elastica, dar nu ca aia de downhill, aia e de guma.
”Pa-pa”. ”Pa-pa”. O sa mai facem, dar nu ne mai abatem de la drumul de oameni. Mergem la rau data viitoare. Si tatal lui Adi are vin destul.
Azi m-am uitat o ora pe goggle maps, cu ”Geografia Apelor Romaniei” pe genunchi. Unde-i, dom’le, meandrul ala urias? Nu-i. Au fost unele acu’ cateva sute de ani probabil, sunt demult ogoare. Se vede pe poza. De ce curgea Argesul invers? Parca totusi inteleg unde eram de fapt, da’ nu-i cert. Ala mic era Sabarul? „Raul initial se varsa in Arges, la Crivina, insa in anul 1796 apele sale au fost au fost indreptate artificial spre cursul Rastoacei, aspectul sau actual fiind impus deci de necesitatile de suplimentare cu debite ale cursului inferior”. Ce? De ce nu gasesc informatii despre Rastoaca? Si de ce nu vrea its sa cumpere casca de la mine? Ca io vreau acum una alba.

Femeile și orientarea

vai, ce misoginism

A_C_B, frumoasa plimbarea.
Dar macar voi nu v-ati ratacit prin urzici si rugi de mure.
Eu am bagat sambata cateva ore de caiac pe lacul Paltinul si apoi mi s-a pus pata sa mai merg si cu piciorul pe munte, nu doar pe bicla.
M-am uitat pe harta (BirdsEye) si am vazut ca de la coada lacului, unde aveam cazare, daca mergi in linie dreapta la deal, ajungi la cariera de la Secaria. Ce-i drept nu prea se vedea drum pe poza de satelit, dar am zis ca prin padure merge, mai ales ca nu caram biclele cu noi. Noroc ca am luat GPS-ul cu mine. Se incepe frumos, pe o albie de rau, cam ca prin Cheile Pisicii, apoi se termina distractia si incepe distractia adevarata. Ne-am croit drum prin tufisuri (parte din ele din rugi de mure si zmeuris) si prin urzici. Rampa arata la un moment dat 100% (45 grade). Am dat doar ocazional de cate un forestier nefolosit de 20 de ani, mai ingust decat o poteca. Am reusit sa facem un kilometru si jumatate in mai bine de o ora, dar voi stiti ca nu ma intorc din drum
Sunt vreo 500m diferenta de nivel in aprox 2 km parcursi. Cand am iesit la golul alpin (vezi poza cu boschetii) mi-am bagat picioarele si am renuntat la ideea de a ne intoarce tot prin padure, am iesit pe la cariera in drumul Secaria-Tesila si apoi spre Paltinul, tot pe sosea. Am ras toate merele padurete gasite pe drum (ca am avut doar o sticla de juma' de apa cu noi), iar in Tesila prim sticla de bere s-a evaporat pe nerasuflate.
Cu ocazia asta am vazut si un drum foarte frumos de bicla, care trece prin cariera si pare ca o tine pe culme spre Sotrile. Sa vad pe satelit unde iese exact si, daca nu se infunda, il bat si in sa (se vede drumul in creasta din ultima poza)
Inca mai exista bancuta unde ne-am tras sufletul dupa urcarea ce ni s-a parut atunci teribila, in prima noastra tura de munte (in 2008).
http://www.daciaclub.ro/index.php?showtopi...dpost&p=1425777


[attachmentid=1627825501] [attachmentid=1627825502] [attachmentid=1627825504] [attachmentid=1627825508] [attachmentid=1627825511]

Ieri, Leaota, tura scurtata de venirea unei ploi cu fulgere, care ne-a taiat curajul de a iesi in golul alpin. Dupa 30 de minute de asteptare la limita padurii, norii se adunau in continuare... Mai erau doar 5 km pana pe varf

Prezenti: vis-a-vis, Mutley, doua fete si inca vreo trei baieti.

Traseul facut:
http://www.bikemap.net/route/1740170#lat=4...ptype=satellite

Ce mai ramasese:
http://www.bikemap.net/route/1740198#lat=4...ptype=satellite

[attachmentid=1627826818] [attachmentid=1627826819] [attachmentid=1627826813] [attachmentid=1627826820] [attachmentid=1627826814] [attachmentid=1627826815] [attachmentid=1627826816] [attachmentid=1627826817]

Frumos drumul! Bravo voua! Va invidiez putin da-mi trece cind vad ca visu-i ultimul

Și-a luat Muttley biclã contemporanã! Sã-ți dau o foaie de 22 cu prima ocazie, cadou, cã la mine nu merge!

Am fost ultimul... ajuns acasa... dupa ce am lasat-o pe Alina cu tot cu suport si bicicleta, impulsionata de mama ei la telefon sa mearga sa voteze pe ultima suta de metri... Mai inainte i-am lasat si pe baieti acasa, Dragos si Ciprian. Pentru Ciprian a fost prima data cand a iesit cu bicicleta pe munte. Eu zic ca s-a descurcat excelent, chiar daca a impins la bicicleta destul de mult. Pe drumul de intoarcere am mers aproape legal, mai ca ma luase toropeala fiind si cu burta plina de o pastrama tinuta la saramura si stinsa cu doua jumatati de Nestea. Ne-am oprit la un popas pe drum, Hanul Galben, intre Targoviste si Bucuresti la insistentele pasagerilor hamesiti. Nu a fost cea mai buna idee sa comandam toti pastrama de oaie. Chelnerul ne-a atentionat ca e "taraneasca", ca la targuri, adica tinuta la sare... dar noi ne-am ambitionat... asta e.
Am oprit acolo pentru ca in Targoviste nu am gasit o carciuma care sa para de incredere. Oricum, banchetul de despartire se tinuse in curtea magazinului din Valea Badenilor, unde ne-am reunit toti cei 10 participanti, as zice 8+2, caci am fost contratimp cu primul grup, cel al lui Chipuc si al amicului sau care au ajuns mai repede si au incercat sa cucereasca varful Leaota mai devreme. Numai ca nu le-a mers. Providenta a facut ca sa nu se intample asta nici ieri
Inainte de a ne strange toti in Badeni, am coborat din apropierea varfului. Un drum forestier care se poate parcurge destul de bine chiar si cu Loganul. Cei 18 kilometri eu i-am parcurs in jumatate de ora, cu o medie de aproape 40 la ora. Probabil ca as fi putut si mai bine daca nu era ud pe jos.
Dedicatie pentru moº corbex, de la care am invatat ca nu viteza maxima conteaza, ci cea minima trebuie sa fie cat mai mare
http://www.mapmytracks.com/explore/activity/657922

De ce era ud pe jos? Pai la 5 kilometri de varf ploua mocaneste si incepuse sa fulgere. Tunetele se auzeau toti destul de tarziu, norii fiind destul de sus. Ce ne-a alungat inapoi a fost insa temperatura care scazuse destul de repede la 12°C, noi fiind uzi si prinsi cam nepregatiti de conditii d-astea. Eu cel putin eram doar noul tricou de la Lidl in ale carui buzunare largi am indesat doar strictul necesar. Inca o data se adevereste vorba ca nu e bine sa te joci cu muntele. Poti trece prin toate anotimpurile in mai putin de-o ora.
Ultimii ajunsi aici, cei doi Dragos, Vlad si eu, am luat hotararea de a ne intoarce, dar nu cu entuziasm. Cert ca ideea de a urca pe varf a ramas.
Au mai incercat sa urce si Muttley cu Oana. Felicitari Oanei pentru performanta. A ajuns atat de sus pedaland, rareori a impins la bicicleta, chiar daca (bicicleta) nu e chiar din epoca asta. (Cataline, deci se poate )
Ultima incercare de a cuceri Leaota a plecat de la izvorul unde ne-am adunat toti. Inclusiv Chipuc si amicul lui care veneau de sus destul de repede, alungati de Zeus cu fulgere. Se pare ca susnumitul Chipuc trebuie sa-i aduca o ofranda ca sa detensioneze relatiile
De la izvor s-au intors Ciprian, care era destul de istovit si Alina, care "s-a simtit rau"
Am poposit la izvor mai mult pentru ca incepuse sa tune si apoi sa picure. Chiar daca apa rece de-ti inghetau plombele era suficienta, norii si stropii de ploaie i-au facut pe unii sa imbrace cate un tricou cu maneca lunga, sau pelerine de ploaie dupa caz. Ultimii 3-4 kilometri pana la izvor, pana la ultimul popas, i-am urcat dintr-o bucata. Celorlalti li s-a parut mai mult, dar n-a fost. Le-a luat mai mult de-o ora si probabil setea le-a deformat putin perceptia
Inainte de izvor l-am gasit la plaja pe Vlad, care facea o cura solara, tricoul fiind la uscat pe "sarma" de carbon Corratec. In momentul asta era cald inca. Daduse o bura mica si am exploatat momentul.
Cu vreo 2 kilometri mai la vale, lasasem o sageata formata din crengi, care sa indice drumul bun intr-o bifurcatie. Unii au observat-o, altii doar la intoarcere.
Mai jos trecusem de cei doi Dragos care imi facusera semn sa opresc, dar eu vroiam sa maresc un pic ritmul de urcare, ca deja popasurile erau destul de dese si din ce in ce mai lungi. In ultimii kilometri cred ca oprisem de 3 ori. Cel mai frumos fiind unde incepeau serpentinele si unde un parau trecea peste drum. Eu am baut apa din rau, alaturi de cei mai insetati care si-au abandonat bicicletele care pe unde, cum se si vede in poza lui Vlad. Altii n-au riscat. Cert e ca pana acum n-am patit nimic.
Pana la bifurcatia asta, urcusul a fost acceptabil. Drumul trecand prin niste chei superbe la a caror umbra n-am simtit dogoarea soarelui. Apa raului de langa drum m-a racorit de cateva ori si mi-a mentinut rece si uda sapca.
Din ce-am citit pe net, zona a fost cumparata de niste finlandezi care au pus bariere la intrarea pe forestier. Copacii de pe traseu fiind destul de putrezi si probabil trecand cel putin o iarna peste ei. N-ar fi rau sa se exploateze cu cap padurile. Dar si asta trebuie s-o invatam de la altii.
La bariera ne-am tolanit pe busteni sau am cules zmeura. Drumul pana la bariera usor inclinat, parcurs de toata lumea in sa, a legat zona aproape pustie de pe Valea Badenilor, cu lumea sateasca, destul de colorata, ca sa zic asa... din satul de mai jos. Noi ne-am echipat si ne-am pus in miscare de undeva de mai jos, unde e asfaltat. Am ajuns cu masinile acolo nu inainte ca GPS-ul sa faca niste rutari ciudate. Ne-am intors de vreo doua ori din drum, pentru ca nu era cel pe care-l cunosteam. Am ajuns destul de bine la locul de plecare, dar nu l-am mai prins pe Chipuc care s-a plictisit si a plecat inainte... Trebuia sa vina mai tarziu, sa nu starneasca norii

Ideea de a urca in varf a ramas: cu masinuta pana in saua aia si de acolo pe bicicleta pana in varf.
E a doua oara cand ma uda muntele asta in numai o luna!
In schimb am coborat si noi ca oamenii...

Numai ca s-o regret p-aia veche. Chiar si cu furca explodata imi placea mai mult. In special franele!

Imi dai foaia sambata sau diminica, da' mai intai sa se stabileasca traseul.
Eu unu' nu mai am masina de serviciu, bestia 1.2 ramane proprietarei... Cred ca ma prezint cu agregatu' ala malefic

Merci, corbex. Pe cand o tura cu noi?
S-au dus vremurile cand visu era om de baza in pluton, ce raspundea sa nu ramana nimeni ratacit in spatele lui.

Apropo de locuitorii zonei, aia toti mergeau pe biclele lor, cu 4 picioare
[attachmentid=1627826889]

Va invidiez ca va puteti strange oameni la o tura frumoasa.
Am dat si eu o tura scurta prin imprejurimi, telefonul a gasit sateliti dupa ce am pornit, startul a fost unde e si finisul:
http://www.mapmytracks.com/explore/activity/659360
[attachmentid=1627826890] in departare wizzul duios decola [attachmentid=1627826891] intersectia Gheorgheni a centurii Clujului [attachmentid=1627826892] Pe aci se circula [attachmentid=1627826893] Ca asta nu e gata de fro 2 ani[attachmentid=1627826894]

Povestea turei din Leaota si ceva poze in plus:
http://www.plimbaricubicicleta.ro/2012/08/...nata-iulie.html

Distance: 35,9 kilometers
Elapsed Time: 2:51:43
Avg Speed: 12,6 km/h
Max Speed: 58,7 km/h
Avg Pace: 4' 46" per km
Min Altitude: 765 m
Max Altitude: 1.604 m

Multumesc, nu pun botu'.! Voi sinteti numai muschi si mergeti la rupere
Vreau sa mor in patul meu
Uite ce-ati facut din Visu, e numai piele si os!

poate anuntati si voi pe aici, din timp, iesirile....

Eu, weekendul acesta o sa ies la plimbare intre Ciuta si Siriu, inca nu m-am hotarat la traseu. Daca mai sunt doritori poate facem o gasca mai mare.

Vine barhi mai mult ca sigur

Da, dom'le, frumos traseul!
Si chiar asa: A iesit vreodata b76bgaarh cu bicicleta? Sau: b76bgaarh oare chiar exista?

Aveti vreun plan pentru weekendul asta (cu 37-38 grade la umbra)? Un plan la umbra, adica.
Ca eu am chef de dat cu bici'.

Eu maine plec spre Siriu si caut acolo umbra.

Eu m-as arunca cu bicla în gârlã și apoi as mânca grãtare...